Bee Gees – Blestemul faimei

Trio-ul format din fraţii Barry, Robin şi Maurice Gibb a avut o ascensiune uimitoare în anii ’70-’80, dar a plătit un preţ prea mare pentru succesul obţinut.

Robin, Barry şi Maurice Gibb

Cu timbrul lor special şi melodiile lor de suflet ( „How Deep is Your Love“, „Stayin’ Alive“, „Too Much Heaven“, „You Win Again“, „Alone“), băieţii de la Bee Gees au făcut istorie de-a lungul a peste patru decenii, dar au avut două perioade de succes excepţional: ca formaţie rock, la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, şi ca formaţie disco, începând cu sfârşitul ’70. Vocea vibrato a lui Robin a fost un element distinctiv în primele hituri ale grupului, iar vocea falsetto R&B a lui Barry a devenit soundul caracteristic al formaţiei. Şi, de la boom-ul din 1977, când s-au făcut auziţi pe coloana sonoră a filmului „Saturday Night Fever“, au fost de neoprit şi au contribuit la transformarea stilului disco într-un fenomen global.

Povestea lor e ca un rollercoaster între faimă şi tragedie. Născuţi în Isle of Man în familia unui baterist englez, fraţii Gibb au copilărit în Manchester până la sfârşitul anilor ’50. Venit pe lume pe 1 septembrie 1946, Barry era al doilea copil al cuplului Barbara şi Hugh Gibb, după Leslie, născută în 1945. La vârsta de doi ani şi-a speriat părinţii după ce a tras faţa de masă şi a vărsat pe el un ibric cu ceai fierbinte, ajungând la spital cu arsuri grave, unde a fost tratat timp de trei luni. A fost atât de bolnav, încât familia a crezut că-l va pierde. Doi ani i-au trebuit să se refacă complet, doi ani pe care Barry nu şi-i aminteşte nici acum. „N-a vorbit deloc până la trei ani. Dar cred că experienţa celor doi ani de după acel accident l-au făcut să fie mai puternic“, povestea mama lui în cadrul unui documentar.

Ceilalţi doi băieţi, gemenii Maurice şi Robin, s-au născut înainte de Crăciunul lui 1949, pe 22 decembrie, şi erau complet diferiţi atât ca fizic, cât şi în comportament. „Întotdeauna au avut personalităţi diferite. Maurice era prietenos şi făcea lumea să râdă, în timp ce Robin era mai retras. Numai când erau împreună aveau acelaşi simţ al umorului şi se completau reciproc“, îşi amintea Barbara Gibb.

Maurice si Robin Gibb

În 1955, când formaţia tatălui lor s-a destrămat, familia a trecut printr-un moment de cumpănă, seniorul Hugh Gibb fiind nevoit să-şi ia două slujbe. Dar în casa lor muzica a continuat să se audă la pick-up, iar Barry, Maurice şi Robin au început să cânte după piesele imprimate pe discurile de vinil de Cliff Richard, Paul Anka şi The Everly Brothers.Cu Barry la chitară şi alţi doi prieteni la baterie şi la bass, Hugh a format o nouă trupă, The Rattlesnakes, cu care făcea turul localurilor din Manchester. 

„Cred că eram nebuni, dar era OK să fii nebun în vremurile acelea“, povestea despre acea perioadă Barry în cadrul unui eveniment de inaugurare a unei Aleii Bee Gees şi a unei statuete memoriale în Manchester, în 2013. „I-am luat cu mine pe Robin şi Maurice să mergem la dig, cântasem deja la Woolworths şi aveam în buzunare nişte bricege pe care le furasem dintr-un magazin. Privindu-le, ne-am gândit atunci că ori vom trăi ca infractori ori ca muzicieni. Aşa că ne-am hotărât să auncăm bricegele chiar de pe acel dig.“

După trei ani de „haiducie muzicală“, în 1958 rămâneau în formaţie doar cei trei fraţi, iar mutarea lor în Australia, în statul Queensland, i-a transformat în nişte mici staruri ai unui post de radio din Brisbane, Redcliffe Speedway, unde cântau sub numele de Brothers Gibb – de unde prescurtarea BG şi, mai apoi, denumirea de Bee Gees.

În 1960 ajungeau şi pe micul ecran, în emisiunea „Strictly for Moderns“, iar în 1963 semnau contractul cu Festival Records, pentru care au imprimat primele piese: „The Battle of the Blue and the Grey“, „Claustrophobia“, „I Don't Think It's Funny“, „Wine and Women“ şi „Spicks and Specks“.

Trupa extinsă, în 1967

Reîntorşi în Anglia în 1967, grupul a intrat în atenţia producătorului Robert Stigwood, care i-a introdus în trupă pe toboşarul Colin Petersen şi pe chitaristul Vince Melouney şi a promovat Bee Gees la nivel internaţional. Primul turneu european din 1967 a dus la lansarea single-ului „To Love Somebody“, compusă iniţial de Otis Redding şi interpretată de Barry, care a devenit un standard pop interpretat de numeroşi artişti, precum Rod Stewart, Bonnie Tyler, Janis Joplin, The Animals, Nina Simone, Jimmy Sommerville şi Michael Bolton.

Un alt single, „Massachusetts“, care a ajuns no.1 în UK Charts pe 5 noiembrie 1967, aceeaşi zi în care s-a produs o tragedie feroviară. „A fost o victorie amară“, spunea Robin Gib în 2009 despre acea zi.

„În ziua aia mă aflam în Lewisham şi am fost una dintre victimele acelui accident din Hither Green. 49 de oameni au murit atunci, a fost cel mai mare accident feroviar din Marea Britanie. Eu am scăpat teafăr. Mi-aduc aminte că stăteam deoparte şi mă uitam cum plouă, cum se stingeau flăcările şi cum licăreau luminile albastre ale ambulanţelor. Eram ca într-un film de Spielberg. Ziua aia a fost prea mult pentru mine. N-am putut ajuta pe nimeni şi nu mă consolam cu asta. După asta, am luat-o pe iubita mea şi am mers acasă la Robert Stigwood şi apoi la părinţii mei, în Buckinghamshire. Am avut o reacţie întârziată. Zilele ce-au urmat am plâns în continuu.“

Munchen, 1968

Din păcate însă, „Massachusetts“, care le-a deschis calea spre Statele Unite, unde au plecat în turneu în 1968, a fost legat şi de alt necaz. Primele reprezentaţii au fost amânate din cauza lui Robin, care a leşinat cu câteva ore înaintea primului lor show american şi dus înapoi în Anglia, pentru a fi tratat de „epuizare“. A se citi, oare, droguri? Căci fraţii Gibb au recunoscut, într-un final, că pentru bani şi faimă au plătit un preţ prea mare. De multe ori, a fost vorba despre dependenţa de droguri şi alcool.

Tot asta se pare că a dus şi la neînţelegerile din 1969 cu Stigwood, pe care Robin îl bănuia că-l preferă prea mult pe Barry ca solist vocal – un motiv suficient pentru ca Robin să părăsească formaţia şi să se lanseze solo, înregistrând un succes de scurtă durată cu melodia „Saved by the Bell“, în timp ce fraţii săi lansau albumul „Cucumber Castle“. O competiţie ce avea să-l despartă şi pe Maurice de Barry, pe 1 decembrie 1969, când părea că povestea Bee Gees a ajuns la final. Divorţul, însă, n-a durat decât 6 luni, după care „Robin m-a sunat în Spania, unde eu eram în vacanţă, şi mi-a spus: Hai să o facem încă o dat㻓, povestea Barry.

Cert e că, odată cu apogeul atins în 1977, cu piesele „Stayin’ Alive“, „How Deep Is Your Love“ şi „Night Fever“ incluse pe coloana sonoră a filmului „Saturday Night Fever“, numele Bee Gees s-a imprimat definitiv în istoria muzicii disco.

Au vândut peste 220 de milioane de discuri la nivel mondial şi au fost incluşi în Rock and Roll Hall of Fame în 1997 – pe placa lor scriind: „Doar Elvis Presley, The Beatles, Michael Jackson, Garth Brooks şi Paul McCartney au vândut mai mult decât Bee Gees“.

Din nefericire, aşa-numitul „blestem Bee Gees“ a lovit din nou. Maurice, a murit pe 12 ianuarie 2003, la 53 de ani, după o operaţie de ocluzie intestinală într-un spital din Miami. „S-a îmbolnăvit şi două zile mai târziu a făcut atac de cord. Am fost devastaţi“, povestea Robin la acea vreme. „Nu eram identici ca fraţi gemeni, dar el era cel care ne păstra pe toţi uniţi“.

Maurice Gibb

Iniţial, Barry şi Robin au continuat să cânte pe diferite scene, dar Robin era şi el bolnav, fiind diagnosticat în 2011 cu cancer de ficat şi cu pneumonie în 2012, care i-au adus şi sfârşitul.

Robin Gibb

Chiar şi fratele mai mic al celor trei, Andy, a avut probleme atunci când şi-a dorit şi el o carieră muzicală. El a avut câteva succese muzicale în anii ’70, în Florida. Andy Gibbs a dezvăluit, înainte de a muri, că abuzul său de cocaină luase proporţii inimaginabile. Multiplele internări în centrele de dezintoxicare nu au dat rezultate şi a murit din pricina unui atac de cord, în 1988, la doar 30 de ani. Rămas singurul în viaţă, Barry Gibb a pornit în primul său turneu solo în 2013, „în onoarea fraţilor săi şi a unei vieţi în muzică“.

Barry Gibb

VIAŢA PERSONALĂ

Robin

S-a căsătorit prima oară în 1968 cu Molly Hullis, secretara producătorului lor, Robert Stigwood. Împreună au avut doi copii, pe Spencer (44) şi Melissa (42), dar au divorţat în 1980. Robin s-a recăsătorit în 1985 cu scriitoarea Dwina Murphy, care i-a dăruit un fiu, pe Robin-John (33). Dar, deşi i-a stat alături până la moarte, a înşelat-o cu menajera lor de origine asiatică, Claire Yang, care i-a născut al patrulea copil, pe Snow Evelyn Robin Juliet (18). Robin Gibb le-a lăsat moştenire o casă în Isle of Man, o alta în Oxfordshire şi o vilă în Miami. A fost un laburist convins şi era bun prieten cu Tony Blair, pe care l-a avut oaspete de Crăciunul din 2006.

Robin Gibb şi Dwina, cu fiul lor, RJ.

Maurice

S-a îndrăgostit de cântăreaţa britanică Lulu, dar aceasta l-a părăsit pentru un bun prieten al lui, Davy Jones, iar el s-a răzbunat ieşind cu o cântăreaţă maghiară, Sarolta Zalatnay. Ulterior s-au împăcat şi s-au căsătorit pe 18 februarie 1969, dar legătura lor n-a ţinut decât până în 1973. Al doilea mariaj, cu Yvonne Spencely, a durat din 1975 până la finalul vieţii lui, timp în care i s-au născut şi cei doi copii: Adam (40) şi Samantha (36). Din păcate, însă, a fost o căsnicie cu probleme, din cauza alcoolismului lui Maurice, care-i dădea bătăi de cap din 1970 (era prieten de pahar cu vecinul Ringo Starr) şi care l-a făcut să îndrepte arma către familia sa în 1991. Soţia şi copiii săi s-au refugiat în casa lui Barry, până când Maurice a ieşit de la dezintoxicare. După recuperare, cei doi soţi şi-au reînnoit jurămintele în 1992.

Maurice Gibb şi Yvonne

Barry

Avea doar 19 ani când a mers prima oară la altar, în vara lui 1966, alături de Maureen Bates. După 4 ani, era din nou un bărbat liber şi se îndrăgostea de Miss Edinburgh, Linda Ann Gray, pe care a luat-o de soţie un an mai târziu. Sunt şi acum împreună şi au cinci copii: pe Stephen (43), Ashley (39), Travis (35), Michael (32) şi Alexandra (26) – de la care au şapte nepoţi. Puţină lume ştie că Barry a fost prieten apropiat cu Michael Jackson şi că-l primea adesea în casa lui din Miami. „Venea şi stătea la noi şi privea la televizor cum fanii se îngrămădeau în faţa hotelului unde credeau că se afla în acel moment. A stat la noi o vreme, chiar după procesul în care a fost acuzat de molestarea copiilor. Nu discuta niciodată despre asta. Doar stătea, scria şi se îmbăta cu vin. Uneori, adormea direct pe podea“. În 2006, Barry a cumpărat fosta reşedinţă a lui Johnny Cash din Hendersonville, Tennessee, pe care voia s-o transforme în muzeu, dar casa a fost mistuită de un incendiu în timpul renovărilor. El mai are o vilă în Buckinghamshire.

Linda şi Barry Gibb