De ce iubim jocurile video
Din postura de iubitor de jocuri video, te-ai întrebat vreodată de ce îți plac atât de mult? Mulți se întreabă, dar tot la fel de multe persoane nu o fac.
Probabil pentru că sunt prea ocupate jucându-se. Misterul poate fi ușor elucidat, tocmai prin analiza minuțioasă a felului în care acestea reușesc să aducă buna-dispoziție în rândul fanilor.
Un mare motiv pentru care iubim atât de mult jocurile video este că sunt o evadare din viețile noastre uneori monotone și oferă multe curiozități despre care mulți oameni nu le cunosc. Uneori este palpitant să intrăm în pielea unui personaj inventat de o minte poate puțin mai creativă decât a noastră și să uităm de marile și micile probleme de zi cu zi. Dacă acasă te așteaptă și niște căști de calitate, care contribuie la cufundarea completă într-un alt tărâm, atunci vei spune cu siguranță că jocul e formidabil. Pentru mulți, jocurile de acțiune și aventură stau în topul preferințelor, deoarece îi țin captivați și îi pot face să uite de tot ce îi înconjoară. Poate chiar și după ce runda s-a terminat și vor să dea o tură până în bucătărie, vor crede că se află într-o peșteră, ori într-o farfurie zburătoare.
Un alt motiv pentru care iubim jocurile video este că ele ne oferă un sentiment de realizare și recompensă. Acel sentiment pe care îl ai când termini un joc bun sau învingi un șef dur nu este foarte ușor de egalat. O realizare te face să te simți important; ca atunci când ai făcut ceva bine. De aceea, continuăm să jucăm jocuri care ne fac să ne simțim bine și să dăm tot ce am mai bun la un nivel competitiv.
Vorbind despre alte tipuri de sentimente, am putea menționa acele tipuri de jocuri care de unii sunt considerate a fi violente. Deși există și această perspectivă asupra lor, ar fi mai interesant să le privim altfel, ca pe o cale eficientă de a scăpa de furie. În cuvintele lui Bob Dylan, „nu critica ceea ce nu poți înțelege”. Multe persoane preferă acest gen de jocuri deoarece le ajută să scape de diverse tipuri de frustrări, printr-o metodă de divertisment. Oamenii care își îmbuteliază furia și nu o scot afară sunt cei care ajung cu probleme. Și, de obicei, jucătorii care se concentrează pe Call of Duty, Halo, Warface sau alte jocuri similare lor, sunt cele mai blânde persoane în viața reală.
Jocurile video sunt considerate și drept formă unică de artă, care merită mai mult respect din partea celor care nu sunt jucători. Poate în timp, oamenii vor accepta mai mult jocurile video. Problema este că ele sunt o formă nouă de artă, comparativ cu toate celelalte ramuri, iar oamenii sunt mereu sceptici cu privire la lucrurile noi. Mulți nici măcar nu știu câtă complexitate grafică pot conține pe cele mai bune telefoane inteligente din ultimii ani fără să arate ca un simplu joc Snake pe un vechi Nokia. Și potențialul devine și mai semnificativ cu tehnologiile de jocuri în cloud.
Jocurile video îi pot determina pe fani să se simtă în moduri care nici măcar nu pot fi explicate. Când cineva începe să vorbească despre Red Dead Redemption, Heavy Rain sau despre orice alt joc care a reușit să creeze o legătură emoțională profundă, se poate ajunge și la vărsarea de lacrimi (de bucurie); oricât de extrem ar suna. Jucătorii adevărați înțeleg, deși alții sunt reticenți și aruncă doar ocheade neîncrezătoare celor aflați în situație. Ei nu pot realiza cum un joc poate aduce pe cineva în stări atât de puternic emoționale.
Dacă ești criticat vreodată pentru că iubești jocurile video, nu te simți în niciun fel ofensat; oamenilor le este cel mai ușor să critice lucruri despre care nu știu nimic. Dacă îți plac jocurile, ar trebui să te simți norocos pentru că experimentezi una dintre cele mai frumoase forme de artă din lume; și chiar din confortul propriei locuințe.
