S-a redeschis hotelul Lido. Cum arăta în anii '30 şi care e istoria lui
Primul hotel din Bucureşti cu piscină cu valuri se redechide după ani de zile de renovări. Iată care e povestea acestui simbol al Capitalei.
Proiectat de arhitectul Ernst Doneaud şi deschis în august 1930 în centrul Capitalei, pe bulevardul Brătianu colţ cu strada Franklin, pe locul unei clădiri de birouri, Hotelul Lido avea 119 camere şi aparţinea doctorului Constantin Angelescu Monteoru, fost ministru al învăţământului şi primul ambasador al României la Washington. Graţie studiilor făcute la Paris, Doneaud a reuşit să proiecteze "hotelul hotelurilor", cu elemente Art Deco, unde au avut loc unele dintre cele mai elegante evenimente ale perioadei interbelice.
Ceea ce îl distingea de alte hoteluri en vogue din Capitală era o inovaţie absolută: bazinul cu valuri artificiale. Iar faptul că inaugurarea a fost făcută în timpul verii a transformat Lido în locul cel mai frecventat de bucureşteni pe timpul sezonului estival.
De altfel, şi numele Lido indică ideea de bazin de înot în aer liber. Numele de „lido“ îşi are rădăcinile în Italia, şi vine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe o plaja din zona Lagunei Veneţiei, unde au început moda băilor de soare, undeva prin secolul al XIX-lea.
Revenind la Hotelul Lido din Bucureşti, acest prim bazin cu valuri artificiale avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, avea gresie şi faianţă de culoare albastră şi albă şi era iluminat cu reflectoare subacvatice. Apa bazinului era filtrată, clorurată şi schimbată la fiecare două zile, pentru a păstra standardele de igienă, iar mecanismul care producea valurile şi restul instalaţiilor au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant de-a lungul timpului.
După ora 18.00, ştrandul şi terasa erau transformate în restaurant.
Presa vremii lăuda hotelul Lido şi pentru faptul că era „înzestrat cu cele mai perfecţionate aparate de gimnastică şi masaje electrice“ şi că a avut un enorm succes cu dineurile şi băile de seară la care uneori multe persoane nu mai găseau loc.
Restaurantul Cina este menţionat încă de pe atunci ca fiind unul dintre cele mai bune locuri în care se putea mânca şi asculta muzică bună în Capitală.
După moartea doctorului Constantin Angelescu în 1948, imobilul a intrat în proprietatea statului în anii 1950, în perioada comunistă şi, ulterior, a fost privatizat în 1993 şi împărţit între stat şi fraţii Valentin, Viorel şi George Păunescu. În 2010 hotelul a fost închis, după ce a fost preluat de moştenitorii fostului proprietar.
Omul de afaceri Mohammad Murad, care controlează şi lanţul de hoteluri Phoenicia din Bucureşti şi hotelurile Amfiteatru, Panoramic, Belvedere (Neptun-Olimp), Majestic (Mamaia, Olimp şi Jupiter), Perla (Mamaia) şi Forum (Costineşti), a închiriat hotelul pe 15 ani de la proprietari, cu drept de cumpărare, şi a iniţiat lucrări de renovare de 6 milioane de euro. Astfel că, ieri, Hotelul Lido a fost redeschis sub umbrela lanţului hotelier Phoenicia.
Clasificat cu 4* şi denumit Lido by Phoenicia, hotelul are acum 115 camere, dintre care 18 apartamente, două restaurante (Restaurant Lido şi Lido’s Brasserie & Bar), două săli de conferinţă, sală de fitness şi masaj.
Alte hoteluri faimoase din Bucureştiul din perioada Belle Epoque sunt
şi
