Interviu

“Nu ştim dacă e momentul potivit pentru a-i face un frăţior lui Zeny. Se pare că o să ne facem luna de miere la bătrâneţe “

“Nu ştim dacă e momentul potivit pentru a-i face un frăţior lui Zeny. Se pare că o să ne facem luna de miere la bătrâneţe “ camera-retro icon Vezi galeria 12 poze

Pentru Adelina, haosul a început cu mult înainte ca starea de urgenţă să fie decretată la noi. După o vizită la Milano au urmat cinci săptămâni de izolare, anularea unei călătorii în SUA şi reevaluarea afacerilor pe care le are şi a întregii vieţi.

Tu ai prins prematur, să spunem aşa, pandemia, când te aflai la Milano la invitaţia lui Philipp Plein. Cum a fost atunci, cum se comporta lumea, cum a început nebunia acolo?

Abia după ce am aterizat în Italia, a început toată nebunia. A fost ca un şoc viteza cu care creştea numărul cazurilor de oameni purtători de acest virus care ne-a dat viaţă peste cap tuturor de pe Planetă. Ne-am speriat şi ne-am luat toate măsurile de precauţie. Am stat numai în hotel până la începerea show-ului de modă şi după am plecat de tot din Milano. În Italia am stat mai puţin de 24h, asta pentru că am fost nevoiţi să mergem la Nisa pentru o întâlnire de afaceri pe care soţul meu o avea acolo. Am ajuns în siguranţă acasă. 

Adelina a fost la Milano chiar când a început pandemia

A urmat perioada de 14 zile carantină. Aţi decis voi sau aşa vi s-a recomandat?

A fost o autoizolare impusă de noi şi de nimeni altcineva. Am considerat că este de bun simt să rămânem închişi în casă, departe chiar şi de copilul nostru. Aşteptarea să vezi dacă apar simptome specifice acestui virus este cruntă. Frica de a nu fi infestat de un virus care a dat întreagă Planetă peste cap este înfiorătoare. Tocmai pentru asta am decis să petrecem 14 zile doar noi doi, închişi în casă, fără nimeni în preajma. Mulţumim lui Dumnezeu, nu am avut niciun simptom şi totul a fost perfect. 

Unde a stat Zeny în perioada aceea?

Cu bunicii ei. O sunăm pe Facetime şi plângeam după ce încheiam apelul video. A fost tare greu. Îi miroseam hăinuţele în fiecare zi şi mă uităm la pozele cu ea. 

Cât de mult v-a schimbat viaţa această situaţie neplăcută? Ce s-a schimbat în rutina familiei voastre? 

Simt cum fiecare zi petrecută închişi în casă ne schimbă moral, spiritual şi în toate privinţele. Sunt schimbări care ne maturizează şi ne dau răspunsuri la întrebări care nu-şi găseau răspunsul până acum, realizăm că viaţă înseamnă sănătate. Fără sănătate, poţi să ai orice, le ai degeaba. De acum preţuim mai mult sistemul medical, oamenii care în general lucrează pentru binele colectiv, mâncarea, economiile şi mai ales familia, care, indiferent de vremuri, este cea care ne protejează şi ne iubeşte.

Tu şi Virgil aţi lansat un business înainte de toată nebunia asta, afacerea cu ceasuri şi bijuterii. În ce stadiu este acum? Vă temeţi pentru viitorul afacerii voastre?

Desigur. Ca orice alt brand românesc. Ne gândim că avem angajaţi care depind de noi, bani investiţi în magazin şi în produse, care în mod normal îşi găseau rapid clienţii. Chirii, taxe şi impozite de achitat. De noi depind mulţi oameni, care la finalul lunii trebuie remuneraţi, indiferent că noi stăm sau nu în casă. Şi ei au familii şi nu putem să-i abandonăm la greu. Ne dorim să fie toată lumea bine şi pentru asta muncim cât putem de acasă. Cheltuielile nu sunt mici deloc şi e nevoie de multă seriozitate şi susţinere. Sperăm că totul se va termină cu bine şi vom reveni la viaţă noastră de dinainte. 

Ce măsuri aţi luat?

Lucrăm de acasă şi prin conferinţe video cu toţi angajaţii. Acolo unde este nevoie fizic de oameni, ei sunt echipaţi corespunzător. Le-am pus la dispoziţie măşţi, halate, dezinfectanţi, mănuşi şi tot ce au nevoie pentru a putea expedia coletele în siguranţă pentru toţi clienţii noştri. Dezinfectăm zilnic locul în care ţinem produsele şi este totul cât se poate de curat. E nevoie de o igienă ca la carte. O responsabilitate majoră.

Tu mai ai şi un site de shopping online. Cum te-ai reorganizat acolo?

Într-adevăr, pe lângă magazinul de ceasuri şi bijuterii, mai am şi un site de haine, pentru care, împreună cu echipa By Eda, făcusem nişte paşi importanţi în dezoltarea unui showroom fizic, pentru care înainte de criză am făcut şi angajări.. Acum tot ce ne interesează este că oamenii pe care i-am angajat să nu-şi piardă locul de muncă şi afacerile noastre să funcţioneze normal. Încercăm să găsim soluţii eficiente pentru toată lumea, astfel încât să putem depăşi această etapă grea în siguranţă şi fără prea multe neplăceri.

În domeniul în care activezi, online, sesizezi vreo schimbare a publicului, a oamenilor cu care colaborezi?

Schimbări sunt. Oamenii sunt apăsăţi de ceea ce li se întâmplă, tocmai pentru asta intru des în Live-uri, Skype-uri sau pe story şi încerc pe cât posibil să comunic pozitiv. Oamenii au nevoie de susţinere, de o gândire pozitivă, caldă, vorbe şi activităţi potrivite. Şi mi-am impus să-mi găsesc timp în mod regulat pentru asta. Vreau să îi ajut să se păstreze optimişţi şi cu zâmbetul pe buze, să găsim împreună soluţii pentru a trece cu bine de această perioada.

Ce planuri ţi-a dat peste cap această pandemie?

Mi-a afectat câteva planuri importante pentru carieră. Unul dintre ele fiind programat pentru dată de 3 martie, când aveam bilete cumpărate pentru deplasarea la New York, acolo unde ar fi trebuit să mă întâlnesc cu starul internaţional Bruce Willis pentru un proiect global. Era o ocazie excelentă să-mi întâlnesc unul dintre actorii preferaţi şi să fiu parte dintr-un proiect internţional fabulos, dar am ales să anulez totul din cauza acestei pandemii, care lua amploare de la o zi la altă. Nu mi-am dorit să mă supun unui risc atât de mare de îmbolnăvire, mai ales că acasă mă aştepta un pui de numai 1 an şi 8 luni, care are nevoie de mine şi de tatăl ei sănătoşi. Virgil ar fi trebuit să mă însoţească în această deplasare în America. Viaţa ne pune de multe ori în faţă unor alegeri pe care trebuie să le facem cu maturitate şi înţelepciune. 

Este şi o perioadă de introspecţie, vedem altfel lucrurile, apreciam altfel ce avem. Cum s-a schimbat percepţia ta în acest sens?

Apreciez foarte mult tot ceea ce am. Consider că ceea ce trăim în această perioada este o lecţie de la Dumnezeu. Omenirea ajunsese într-un punct de indiferenţă mult prea mare vis a vis de darurile cereşti. Se pare că ne trebuia o astfel de mişcare globală pentru a ne da seama cât de importante sunt sănătatea, rutină zilnică, libertatea, hrana, dragostea faţă de semenii noştri, chiar dacă ea este manifestată prin distanţă faţă de ei şi multe alte lucruri pe care înainte efectiv nici nu le observăm, oribiti parcă de această goana continuă după avuţii. Acum este o pauză să putem să ne întoarcem la noi, la ceea ce iubim şi la ceea ce este esenţial în viaţă. 

Te-ai gândit în perioada asta la ceva de genul: de acum nu o să mai fac X lucru niciodată… 

Da. În viitorul apropiat voi păstra distanţa. Pentru că am realizat că mulţi oameni nu îşi dau seama cât de mult rău pot face ignorând un lucru vital, sănătatea lor şi a celor din jur. Este o măsură de protecţie pe care mi-am impus să o iau chiar şi atunci când va trece pandemia. Îmi gestionez mult mai bine banii, mâncarea pe care o consum şi toate cele necesare traiului de zi cu zi. Este, de fapt ,o trezire la realitate. Aveam nevoie să învăţăm nişte lucruri sau să le redescoperim pe pielea noastră, deşi poate le ştiam în teorie.

Îmi spuneai, într-un interviu realizat după nuntă voastră, că aţi amânat pentru anul acesta luna de miere. Ce planuri mai aveţi în acest sens?

Se pare că o să ne facem luna de miere la bătrâneţe, dar ce poate fi mai romantic decât doi bătrânei pe un vas de croazieră, făcând înconjurul lumii, ţînându-se de mâna şi cu milioane de prieteni virtuali alături?!

Voiaţi şi un frăţior sau o surioară pentru micuţa Zeny. Poate vă prieşte izolarea, v-aţi mai gândit? Vă doriţi în continuare sau mai aşteptaţi?

Da. Ne dorim, dar nu ascund faptul că perioada asta ridică multe semne de întrebare. Nu ştim dacă este momentul potrivit pentru acest pas, mai ales că medicii sunt efectiv epuizaţi de tot ceea ce se petrece. Să duci o sarcina în aceste vremuri mi se pare o dovadă de curaj. Ne dorim în continuare, dar nu ştim când se va întâmplă. Dumnezeu ştie...

Ce te-ai gândit să faci când ne vom recupera libertatea de a ieşi?

Voi merge să-mi strâng familia în braţe! Mor de dorul lor. Acelaşi plan îl am şi cu prietenii mei apropiaţi. După aceea, probabil o să mă mut într-un salon de înfrumuseţare să revin la forma de dinaintea izolării de aproape cinci săptămâni, în cazul nostru. Mi-e dor de nişte unghii aranjate, totuşi, de un profesionist şi de mâinile prietenului meu Adrian Perjovschi prin par. Mi-e dor de mine şi de viaţă pe care o aveam înainte.  

 

Comentarii