Astăzi i-ar da în judecată, dar atunci viața ei depindea de asta. Cine a fost regina obligată să nască în fața a 70 de persoane?
Regina catolică detestată de jumătate de Anglie a fost obligată să nască în fața a peste 70 de oameni — medici, nobili, curteni, martori aduși ca la proces. Practic, viața ei, tronul ei, viitorul ei depindeau de asta.
Maria d'Este s-a născut în 1658, în Italia, într-o curte catolică unde religia era aerul pe care îl respirai. Crescută pentru alianțe, nu pentru libertate, a fost „aranjată” diplomatic pentru James, Ducele de York, viitorul rege al Angliei. Când a ajuns în Londra, în 1673, protestanții au privit-o ca pe o infiltrată a Romei: „O papistă trimisă să ne schimbe țara”, scriau pamfletele vremii.
Timidă, disciplinată, cu o educație impecabilă, Maria, devenită între timp „papista Mary” sau „Mary de Modena”, a încercat să se ascundă în caritate și discreție. Dar nu avea nicio șansă. Era catolică într-o Anglie care fierbea de frică. Iar frica se transformă repede în zvonuri.
Între 1675 și 1682, a pierdut cinci sarcini. Fiecare tragedie alimenta bârfele: „Nu poate avea copii sănătoși”, „Regele are o boală rușinoasă”, „Nu vor exista moștenitori catolici”.
Când James și Mary au fost încoronați în 1685, presiunea a devenit sufocantă. Anglia voia un moștenitor protestant, iar Curtea voia un moștenitor catolic. Mary era prinsă între două lumi care o urau în mod diferit. În 1687, disperată, a mers la apele terapeutice din Bath. Oamenii se înghesuiau pe balcoane să o vadă. „E însărcinată sau doar se preface?”, șopteau. Fiecare mișcare a ei devenise spectacol public.
Nașterea care a declanșat o invazie și a răsturnat un rege
Pe 10 iunie 1688, Regina Mary a născut un băiat, pe James Francis Edward, cu o lună mai devreme decât se aștepta. Pentru catolici, era o minune. Pentru protestanți, era o catastrofă. Pentru că zvonurile spuneau că Mary nu poate avea copii, mulți au refuzat să creadă că bebelușul era al ei. Așa că Regele James al II-lea a ordonat ceva fără precedent: peste 70 de oameni au fost chemați în camera de naștere. Oameni care nu aveau ce căuta acolo. Oameni care au intrat peste o femeie în travaliu, ca într-o sală de judecată, „ca să nu existe dubii”, ar fi spus regele.
Martorii au stat înghesuiți, privind scena. Unele relatări spun că James și-a scos peruca și i-a acoperit fața soției, ca să o protejeze de privirile invazive. După naștere, copilul a fost dus într-o altă cameră, iar martorii au fost obligați să-l urmeze. Totul trebuia verificat, confirmat, consemnat. Regele a adunat apoi mărturiile într-un volum tipărit, ca un dosar juridic menit să dovedească autenticitatea fiului său.
Dar nu a contat. Pamfletele au explodat: „Copilul a fost adus într-o tigaie încălzită!”, „Regina a născut un mort și l-au înlocuit!”, „Este o conspirație catolică!”. Un zvon ridicol, dar perfect pentru o Anglie înspăimântată.
Șapte politicieni i-au scris lui William de Orania, ginerele lui James, cerându-i să intervină militar. Nașterea devenise pretextul ideal. Pe 5 noiembrie 1688, William a debarcat la Torbay. Armata lui a intrat în Anglia ca într-un teatru deja pregătit, iar protestanții l-au primit ca pe un salvator. În fața nebuniei publice, James și Mary au fost nevoiți să fugă în Franța, pierzându-și tronul.
Mary a devenit „Regina de peste Apă”, trăind în exil la Saint‑Germain‑en‑Laye, sub protecția Regelui Ludovic al XIV‑lea. Fiul ei, James Francis Edward, a devenit James Iacobitul, „fostul pretendent la tron”, simbolul unei dinastii pierdute.
Istoricii moderni citați de Britannica sunt clari: copilul a fost al ei. Zvonul cu tigaia a fost propagandă politică, însă propaganda a câștigat în fața biologiei.
La 60 de ani, Regina Mary a murit în 1718, bolnavă de cancer, după o viață de exil, pierderi și suspiciuni. O regină care a fost obligată să nască sub privirile unei mulțimi pentru a-și salva tronul și care, în final, nu a putut salva nimic.
FOTO: Profimedia, Getty Images
