Moartea i-a luat, rând pe rând, de la Palat. S-a stins și „mica prințesă” care o însoțea pe Astrid a Norvegiei
După moartea Regelui Harald al V-lea și dispariția surorii sale, Prințesa Astrid a Norvegiei, o nouă veste tristă vine de la Palatul Regal din Oslo.
În doar câteva săptămâni, Familia Regală a Norvegiei a fost lovită de o succesiune de pierderi greu de imaginat. Mai întâi s-a stins Regele Harald al V-lea. Apoi, la doar câteva zile după ce a participat la funeraliile fratelui său, a murit și Prințesa Astrid, una dintre cele mai iubite figuri ale monarhiei norvegiene. Acum, povestea acestui șir de despărțiri a căpătat o ultimă și neașteptată filă: Wilma, cățelușa care nu se despărțea niciodată de prințesă, a murit la rândul ei. Potrivit Casei Regale norvegiene, animalul s-a stins la scurt timp după dispariția stăpânei sale.
Timp de ani întregi, Wilma a fost o prezență familiară la evenimentele oficiale. Chihuahua în vârstă de 12 ani era adesea văzută în brațele sau în poala prințesei, însoțind-o inclusiv la angajamente desfășurate în numele Casei Regale. Pentru norvegieni, cele două formau un cuplu inseparabil. După moartea prințesei, numeroși admiratori și-au exprimat pe rețelele sociale îngrijorarea cu privire la soarta micuțului câine. Curtea Regală a explicat ulterior că Wilma fusese bolnavă de mai multă vreme și că, după dispariția lui Astrid, ajunsese în grija unuia dintre cei cinci copii ai acesteia.
Anunțul oficial a emoționat profund publicul. În mesajul transmis presei, reprezentanții Casei Regale au scris: „Wilma s-a stins și ea în liniște, odihnindu-se acolo unde era cel mai fericită – într-o poală caldă și primitoare.”
Detaliul pare desprins dintr-o fotografie pe care mulți norvegieni și-o amintesc și astăzi. Realizată anul trecut, imaginea o prezenta pe Prințesa Astrid într-un scaun cu rotile, purtând un colier de perle, ruj roz și o haină de blană. Cu un braț își ținea aproape mica Wilma, ghemuită confortabil în poala sa.
Legătura dintre ele a început după ce prințesa a adoptat câinele dintr-un centru destinat animalelor abandonate sau retrase din familiile lor. Potrivit Curții Regale, cele două au trăit împreună timp de mai mulți ani, iar Wilma a devenit rapid nelipsită din viața aristocratei.
Dragostea lui Astrid pentru animale, în special pentru câini, a fost adesea comparată cu afecțiunea pe care o avea Regina Elisabeta a II-a pentru celebrii săi corgi. De altfel, omagiile care au urmat morții prințesei au amintit în repetate rânduri că Wilma era aproape întotdeauna alături de ea.
După dispariția surorii sale, noul suveran, Regele Haakon al VIII-lea, a transmis un mesaj emoționant: „De-a lungul vieții sale îndelungate, Prințesa Astrid a reprezentat Casa Regală cu căldură și simț al datoriei.” Cei cinci copii ai prințesei, Cathrine, Benedikte, Alexander, Elisabeth și Carl-Christian Ferner, au descris-o într-un mod simplu și profund: „cea mai bună mamă pe care am fi putut-o avea.”
După funeraliile prințesei și după moartea Wilmei, pare că s-a închis definitiv un capitol din istoria Familiei Regale norvegiene. Iar pentru cei care au urmărit-o pe Astrid de-a lungul deceniilor, imaginea ei va rămâne probabil aceeași: o prințesă discretă, cu un câine mic în brațe, mergând împreună prin ultimii ani ai unei vieți trăite în slujba Coroanei.
