Prințesa care putea fi Regină, dar s-a născut femeie! Astrid a fost 14 ani Prima Doamnă a Norvegiei, însă coroana îi era interzisă
Sora Regelui Harald, împietrită de durere la catafalcul monarhului. Istoria se repetă, decenii mai târziu.
Este sfârșitul unei generații, Casa Regală a publicat imagini răvășitoare cu Sora Regelui Harald. Iată cum istoria se repetă, decenii mai târziu.
Casa Regală Norvegiană a publicat o fotografie răvășitoare a Prințesei Astrid, în vârstă de 94 de ani.
Mătușa Regelui Haakon al VIII-lea, îmbrăcată în negru și așezată în scaunul cu rotile, a stat lângă catafalcul fratelui ei, răposatul Rege Harald, în deplină singurătate, în capela Palatului Regal din Oslo. Alte imagini o arată la fereastra capelei, privind la zecile de norvegieni adunați în piața Palatului pentru a-și prezenta condoleanțele pentru regele considerat de mulți ”stâlpul națiunii”.
Imaginile sunt cu adevărat emoționante.
Sunt primele fotografii cu Prințesa Astrid după decesul regretabil al fratelui ei.
Povestea Prințesei este uluitoare!
Destinul Prințesei Astrid a Norvegiei pare, privit cu ochii de astăzi, construit în jurul unui paradox.
Fiică de rege, nepoată de rege și soră a Regelui Harald al V-lea, Astrid a slujit Coroana timp de decenii și, într-un moment extrem de delicat pentru familia sa, a ajuns să îndeplinească rolul de Primă Doamnă a țării. Și totuși, la nașterea ei, în 1932, exista un lucru pe care sângele regal nu i-l putea oferi: dreptul la tron. Motivul era unul singur și astăzi pare brutal de simplu: Astrid era femeie.
A doua fiică a viitorului Rege Olav al V-lea și a Prințesei Moștenitoare Märtha
Sora sa mai mare, Ragnhild, se născuse în 1930, iar timp de câțiva ani cuplul moștenitor nu a avut niciun băiat. Însă cele două prințese nu puteau asigura continuitatea dinastică. Regulile constituționale ale Norvegiei de la acea vreme rezervau succesiunea descendenților de sex masculin, astfel încât nici Ragnhild, nici Astrid nu se aflau în linia de succesiune. Abia nașterea Prințului Harald, la 21 februarie 1937, a rezolvat problema care plana asupra monarhiei: dinastia avea, în sfârșit, un moștenitor.
Ironia avea să devină și mai evidentă odată ce Astrid a ajuns la maturitate. În 1954, mama celor trei frați, Prințesa Moștenitoare Märtha, a murit de cancer la numai 53 de ani. Astrid avea doar 22 de ani, însă tragedia a împins-o aproape peste noapte într-un rol uriaș. Cum familia regală rămăsese fără principala sa prezență feminină, tânăra prințesă a preluat îndatoririle de Primă Doamnă a Norvegiei, reprezentând Casa Regală la evenimente oficiale și asumându-și responsabilități care, în alte circumstanțe, ar fi revenit unei regine sau unei prințese moștenitoare. Întocmai ca strănepoata sa din prezent, care își înlocuiește mama, pe Mette-Marit, ce se reface după transplant.
Mai întâi a stat alături de bunicul său, Regele Haakon al VII-lea, iar după moartea acestuia, în 1957, și urcarea pe tron a tatălui său, Olav al V-lea, Astrid și-a continuat misiunea. A participat la dineuri de stat, a primit oaspeți importanți și a reprezentat monarhia atât în Norvegia, cât și în străinătate. Era o prințesă fără perspectivă asupra coroanei, dar căreia Coroana îi cerea, paradoxal, să îndeplinească unele dintre cele mai vizibile obligații ale sale. Rolul acesta avea să se întindă pe aproximativ 14 ani, din 1954 până în 1968.
Nici măcar căsătoria ei nu a însemnat abandonarea imediată a acestei responsabilități. În 1961, Astrid s-a căsătorit cu Johan Martin Ferner, un om de afaceri și sportiv norvegian care fusese anterior căsătorit. Uniunea a provocat controverse într-o epocă în care divorțul era încă privit cu multă severitate în mediile regale. Astrid a devenit Prințesa Astrid, doamna Ferner, și avea să aibă cinci copii, însă a continuat să îndeplinească rolul de Primă Doamnă. Abia în 1968, când fratele ei Harald s-a căsătorit cu Sonja Haraldsen, viitoarea Regină Sonja a devenit principala prezență feminină de lângă viitorul monarh.
Privită retrospectiv, povestea lui Astrid scoate spectaculos în evidență cât de mult s-a schimbat monarhia norvegiană.
Constituția a fost modificată în 1990 pentru a permite primogenitura indiferent de sex, deși noile reguli nu au fost aplicate retroactiv generației lui Astrid. Astăzi, o prințesă nu mai este eliminată pur și simplu din cursa pentru tron pentru că s-a născut femeie. Prințesa Ingrid Alexandra, fiica actualului rege, este exemplul perfect al acestei schimbări: ocupă primul loc în linia de succesiune și este destinată, dacă ordinea actuală se păstrează, să devină într-o zi Regină a Norvegiei.
Astrid rămâne astfel una dintre figurile discrete, dar fascinante ale monarhiei norvegiene: femeia căreia legea vremii nu i-ar fi permis să poarte coroana, dar căreia familia regală i-a încredințat vreme de 14 ani o parte dintre responsabilitățile simbolice ale unei regine. Nu a fost niciodată moștenitoare și nu a existat un moment în care tronul să-i fi fost „luat” pentru a-i fi dat lui Harald. Juridic, el era cel care putea moșteni. Însă tocmai aici se află ironia destinului ei: Astrid nu putea deveni Regină pentru că era femeie, dar când monarhia a avut nevoie de o femeie care să-i stea alături Regelui, tot la ea a apelat.
Foto: Casa Regală a Norvegiei & Profimedia
