Nicolae al României, despre decizia Regelui de a-i retrage titlul: „Părerea mea e că el nu știa nimic“
La cinci ani de la moartea Majestăţii Sale, nepotul acestuia rememorează pentru podcastul "Fain şi simplu" al lui Mihai Morar câteva momente critice din relaţia lor.
Nicolae al României şi-a iubit mult bunicul, care a fost, probabil, eroul vieţii lui. Când era mic, îl privea pe Regele Mihai I povestind despre un loc numit România, o ţară frumoasă şi îndepărtată, peste care a domnit în tinereţe. Dar şi un loc care i-a provocat multă durere, când a fost alungat de comunişti, împreună cu mama sa, Regina Elena, şi în care nu s-a mai putut întoarce zeci de ani, până după Revoluţia din 1989.
Amintind de primele două încercări eşuate de revenire în ţară ale Majestăţii Sale, Nicolae al României a povestit pentru podcastul "Fain şi simplu" al lui Mihai Morar şi despre momentul sublim din 1992 în care a fost, în sfârşit, lăsat să-şi vadă patria şi poporul, celebrul "moment al balconului", unde Nicolae însuşi, un copil de doar 7 ani atunci, a putut vedea revărsându-se toată emoţia acelor ani de absenţă.
"Eu am ajuns puţin înaintea lui, fiindcă am venit cu maşina şi l-am întâmpinat la Suceava, la aeroport, şi am mers la Putna. Pentru mine, a fost, în primul rând, prima slujbă ortodoxă cu adevărat, pentru că acolo unde stăteam în Anglia nu aveam o biserică ortodoxă lângă noi, în vremurile respective, şi am fost foarte uimit să văd atâţia oameni. Dar momentul mai impresionant a fost, de fapt, de pe balconul hotelului Continental, când bunicul meu a fost întâmpinat de un milion de oameni. Un milion de oameni e ceva extraordinar, mai ales după atâţia ani de exil, când n-ai avut voie să spui numele regelui, e extraordinar!", i-a povestit entuziasmat nepotul Regelui jurnalistului Mihai Morar.
Despre acel moment de la Intercontinental, Nicolae al României spune că "atunci l-am cunoscut prima dată chiar pe Regele Mihai! Până atunci, ştiam că bunicul meu era Regele Mihai, dar atunci, pentru prima dată, a fost Rege în ochii mei! (...) Am început să înţeleg anumite lucruri mai profund".
Întrebat de Mihai Morar care a fost relaţia între ei doi, spre final, Nicolae a spus că: „Am avut o relație foarte bună cu el și, când a avut o problemă cu ceva, el vorbea, nu țin minte un moment în care a luat o decizie fără să pună problema pe masă și s-o discute. A fost un diplomat, cu soluții, au fost și momente în care au fost luat unele decizii mai greu“.
Din păcate, spre finalul vieţii Majestăţii Sale, relaţia dintre el şi nepotul său nu a fost la fel de apropiată ca întotdeauna. „Ultima oară când l-am văzut avea probleme de sănătate, nu știa, uita foarte multe lucruri. A fost după ziua bunicii mele, în septembrie 2015, în Elveția, la Aubonne. Era clar că sănătatea lui s-a deteriorat foarte mult, ceea ce m-a întristat, dar m-am bucurat să fiu în preajma lui, ca de obicei."
„Legat de decizia din vara lui 2015, părerea mea este că el nu știa nimic și, până în ziua de astăzi, eu nu am niciun dubiu că el știa că s-a pus semnătură pe această hârtie. De fapt, niciodată nu am văzut originalul. Presupun că el a semnat. Nici consiliul regal nu a fost chemat la întâlnirea respectivă, doar cei din România, lucrurile au fost făcute foarte pe grabă. (Motivul?) Comportamentul meu. (...) Am avut toată încrederea în familia mea. (...) Nu e nicio dovadă concretă că titlul meu a fost retras, nimeni nu a văzut documentul original. A fost un comunicat, am primit și eu o copie, nu am văzut niciodată documentul original. (...) Bun, respect decizia, nu trebuie să fiu de-acord, dar eu vreau să vad o dovadă concretă că a fost chiar semnătura Regelui sau că el a fost conştient ce a conţinut documentul semnat".
Întrebat ce anume a pierdut odată cu retragerea titlului şi a locului în linia de succesiune, nepotul Regelui Mihai a spus că a pierdut „O familie, o familie unită. Nu am fost lăsat s-o văd pe bunica mea, nici pe bunicul meu pentru ultima dată. De 7 ori am încercat, după ultima întâlnire. M-au dat în judecată în Elveția, a fost un proces care a durat 4 ani şi care a fost câştigat de către mine. A fost un martor, o dovadă că bunicul meu a vrut să mă vadă, dar nu era într-o stare bună de sănătate şi cred că nu am fost lăsat (să-l văd, n.r.) pentru că erau speriaţi de ceva. (...) Am încercat să fac tot ce puteam pentru Casa Regală, pentru Regele Mihai. Da, am greşit poate cu anumite lucruri, dar mi le-am asumat, mi-am luat responsabilitatea. (...) Dar, după ultima întâlnire cu bunicii mei, uşa a fost închisă, încuiată"
