Prinţul Paul a fost prins la Paris. De ce nu a fost niciodată recunoscut de Regele Mihai
Paul-Philippe a fost mereu pe lista neagră a Familiei Regale şi nu i-a fost recunoscută niciodată apartenenţa ori titulatura.
Dat în urmărire internaţională, după ce a fost condamnat în decembrie 2020 la 3 ani și 4 luni închisoare, pentru cumpărare de influență și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Băneasa, Prinţul Paul a devenit persona non grata. Asta după ce lumea mondenă l-a îmbrăţişat pe el şi pe soţia sa, Lia, ca pe nişte noi staruri, intrate în atenţia publică şi pentru relaţia lor cu fostul preşedinte Traian Băsescu, care le-a botezat fiul, pe Carol Ferdinand.
Paul Lambrino, aşa cum figura el în acte la intrarea în ţară, este nepotul biologic al regelui Carol al II-lea al României, fiind fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino și al primei sale soții, Hélène Henriette Naravitzine.
Iată şi motivul pentru care Paul s-a judecat zeci de ani cu Regele Mihai I pentru a fi recunoscut drept urmaş legitim al Regelui Carol al II-lea. Pentru aceasta, Casa Regală a României ar fi trebuit să-l admită în rândurile sale pe Mircea Grigore Carol Lambrino, cumva fratele vitreg al lui Mihai I. Şi asta pentru că Regele Carol al II-lea, înainte de-a devenit soţul Principesei Elena a Greciei şi Danemarcei (ulterior Regina Mamă Elena), s-a căsătorit în secret, în 1918, la Odessa, cu Ioana Valentina Lambrino (cunoscută sub numele de Zizi Lambrino). Căsătoria acestora nu a fost recunoscută de Casa Regală, dar nici anulată de Biserica Ortodoxă, iar fructul dragostei lor a fost acest Carol Mircea.
În 1955, Carol Mircea a înaintat Tribunalului din Lisabona o cerere în care solicita să fie recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea. Ulterior, Tribunalul din Lisabona a stabilit că Prinţul Carol Mircea este fiul legitim al lui Carol al II-lea. Pe 13 octombrie 1995, Tribunalul Teleorman a admis cererea de recunoaştere a sentinţei portugheze, fapt ce a permis reprezentanţilor lui Lambrino să ceară anularea acestui nume şi înlocuirea sa cu titulatura Hohenzollern de România.
Ulterior, pe 1 aprilie 1999, Lambrino, fiul lui Carol al II-lea şi al Ioanei Valentina de Lambrino, a fost recunoscut ca succesor al familiei regale române de către Curtea de Apel Bucureşti. O decizie contestată, în 2002, de avocatul Regelui Mihai I, care a susţinut că Tribunalul din Lisabona a greşit când a stabilit filiaţia legitimă a Prinţului Carol Mircea faţă de Carol al ll-lea, cu toate drepturile ce decurg din aceasta.
După multe insistenţe şi cu eforturi considerabile, în februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul Regelui şi i-a recunoscut lui Mircea Grigore Carol calitatea de fiu legitim al regelui Carol al II-lea și, tot atunci, prin filiaţie, Paul a fost recunoscut moștenitor al lui Carol al II-lea.
Totuşi, titulatura de Principe şi sintagma "de România" nu poate fi conferită decât de şeful Casei Regale, ceea ce înseamnă că, în contextul refuzului fostului suveran Mihai I de a-l recunoaşte pe Mircea drept membru al Familiei Regale, Paul şi le-a arogat de la sine.
În cadrul unui interviu, Regele Mihai a acceptat să povestească de ce nu a vrut niciodată să-l recunoască pe Paul Lambrino şi pe tatăl său ca făcând parte din familie, deşi Mircea Grigore Lambrino şi Regele Mihai au fost fraţi de tată.
”În statutul familiei domnitoare este stipulat în mod clar faptul că niciun membru al Familiei Regale nu are dreptul de a se căsători fără permisiunea Regelui. La acea vreme, bunicul meu, Regele Ferdinand, era şeful familiei. El nu şi-a dat consimţământul pentru căsătoria dintre tatăl meu şi Zizi Lambrino. Conform legilor române, această căsătorie era, deci, nulă şi neavenită. V-am spus adineauri că anularea căsătoriei a fost făcută ”sub presiune politică”… Ca să fiu sincer, în ce mă priveşte, nu cred deloc că lucrurile au stat aşa. Adevărul este că tatăl meu se plictisise de-acum de Zizi Lambrino şi că nu ţinea la copil. Zizi Lambrino a trăit după aceea la Paris, cred, unde statul român îi plătea o pensie. A murit în 1953”, a declarat Regele Mihai, care a explicat şi de ce nu poate avea o relaţie cu aceste rude. ”Dacă ei ar fost oameni simpli, liniştiţi, de ce nu? Eu consider, însă, că s-au comportat rău. După moartea tatălui meu, ei au solicitat printr-un tribunal francez dreptul a purta numele nostru, drept care le-a fost recunoscut. Or, nici un tribunal străin nu poate să îşi aroge astfel de prerogative, care aparţin în exclusivitate Ministerului Regal. Membrii familiei Lambrino nu s-au oprit aici, adăugându-şi la numele lor titlul de principi ai României, ceea ce este culmea. Nu ”devii” prinţ sau prinţesă a României, te ”naşti” sau nu aşa. Aşa ceva nu se poate face oricum. Susţin în continuare că persoana care astăzi se prezintă sub numele prinţul Paul de Hohenzollern-România nu este decât… domnul Lambrino (…) După părerea mea, el nu constituie o ameninţare serioasă. Atât timp cât ne lasă în pace, vom proceda la fel în ceea ce îl priveşte”, spunea în urmă cu mai mulţi ani, Regele Mihai.
Iată de ce între familia Lambrino şi Familia Regală au fost permanente tensiuni. Şi, în lupta pentru nume, dar şi pentru avere, Paul a săvârşit şi ilegalităţi, fiind acuzat de dare de mită pentru obținerea unor bunuri de o valoare deosebită, printre care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa, pe care le-a revendicat fără drept.
