Cealaltă Prințesă Charlotte. Povestea bunicii Prințului Albert, un copil din flori născut în Algeria, cu o mamă croitoreasă
Elegantă, misterioasă și venită pe lume ca fruct al unei aventuri. Bunica paternă a Prințului Albert de Monaco a avut cu adevărat o viață de film.
Prințesa Charlotte de Monaco, bunica paternă a Prințului Albert al II-lea, s-a născut la 30 septembrie 1898 în orașul Constantine din Algeria, țară care se afla pe atunci sub dominație franceză. Născută din povestea de dragoste nelegitimă a Prințului Louis de Monaco - viitorul Ludovic al II-lea, staționat în Algeria la acea vreme, cu o franțuzoaică de rând, pe numele ei Marie-Juliette Louvet, ea a fost recunoscută prin adopție, în 1919.
Acest lucru s-a întâmplat întrucât Ludovic nu a avut alți copii, iar coroana monegască a riscat să ajungă, după el, la un văr german, pe care Franța vecină nu îl putea accepta la acea vreme. Ei bine, această fiică născută dintr-o relație de neacceptat pentru Principat a ajuns, în cele din urmă, salvatoarea coroanei monegasce. Și asta în ciuda faptului că mama sa a lucrat ca spălătoreasă și croitoreasă.
Nu se știe exact unde s-au întâlnit părinții lui Charlotte: posibil să se fi întâmplat la Paris, perioadă în care Marie Juliette a lucrat într-un cabaret din Montmartre, iar mai târziu, cei doi au mers împreună în Algeria.
Odată întors din Algeria, Prințul Louis a vrut să se căsătorească cu Marie Juliette, mama fiicei sale, dar tatăl său, Prințul Albert I, s-a opus total. Marie Juliette Louvet era cu trei ani mai mare decât prințul, divorțată de fotograful Achille Delmaet și mama altor doi copii din acel mariaj. E clar că ea nu corespundea portretului de soție perfectă pentru viitorul suveran.
Într-un final, cum Louis nu mai avea moștenitori și viitorul principatului era în pericol, Prințul Albert I a semnat un decret prin care o recunoștea pe Charlotte ca membru al dinastiei Grimaldi. Acesta a devenit Mademoiselle de Valentinois, însă doar descendenții ei au primit dreptul deplin de a moșteni tronul din Monaco.
Într-adevăr, deși a deținut titlul de prințesă moștenitoare din 1922 până în 1944, Charlotte - care s-a căsătorit cu contele Pierre de Polignac în martie 1920 și i-a dăruit doi copii, pe Prințesa Antoinette și pe Prințul Rainier - nu a domnit niciodată. În 1944, ea a renunțat la coroană în favoarea fiului ei, tatăl Prințului Albert.
Mariajul ei nu a fost destinat să fie unul fericit, iar, în 1930, cuplul princiar s-a despărțit. La 18 februarie 1933, printr-un decret al Prințului Ludovic al II-lea, a fost anunțat divorțul lor oficial. Misiunea lor a fost îndeplinită, totuși, deoarece cuplul a produs doi moștenitori - pe Prințul Rainier, viitorul suveran al Principatului, și pe sora acestuia.
Apropiată de un hoț de bijuterii
O femeie cu voință puternică, reticentă să se angajeze în politică și să trăiască în Monaco, bunica lui Albert și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în compania numeroșilor ei câini.
După căsătoria ei, Prințesa Charlotte a studiat la universitate și și-a obținut diploma de asistent social. Ea a devenit faimoasă prin vizitele pe care obișnuia să le facă la închisoare, căutând să restabilească dreptatea acolo unde considera că nu s-a făcut și să ajute foștii deținuți să se reintegreze în societate. Mai mult, aceasta a șocat opinia publică atunci când a ajuns să locuiască împreună cu renumitul hoț de bijuterii René Girieux, cunoscut și sub numele de „René la Canne”, care a însoțit-o chiar și la nunta lui Rainier cu Grace Kelly.
Bunica actualului suveran a murit la Paris, pe 16 noiembrie 1977, atunci când Albert avea 19 ani, iar fiul acesteia, Rainier, avea să declare mai târziu că aceasta i-a fost mai mult ca o prietenă decât ca o mamă.
Foto: Getty Images, Profimedia, Hello Monaco
