Cel mai controversat gest făcut vreodată de regina Elisabeta a II-a. S-a întâmplat ieri, la comemorarea Prinţului Philip
Regina Elisabeta a II-a a trăit ieri una dintre cele mai emoţionante zile din viaţa sa. Poate mai dureroasă chiar decât ziua înmormântării ducelui de Edinburgh.
La un an de când este văduvă şi cu o stare de sănătate precară, regina Elisabeta a II-a a păşit în catedrala Westminster din Londra pe propriile sale picioare, deşi existau zvonuri că ar putea veni într-un căruţ cu rotile.
Potrivit unui expert regal, ziua comemorării marchează, totodată, şi cel mai controversat gest făcut vreodată de suverană. Despre ce este vorba?
Elisabeta a II-a s-a folosit de un baston şi a intrat însoţită de Prinţul Andrew, fiul rătăcitor şi nu de mult căzut în dizgraţie, din cauza unor acuzaţii de viol. Din fericire pentru acesta, echipa de avocaţi britanici a reuşit să ajungă la o înţelegere cu Virginia Roberts. Înţelegerea s-a întâmplat în ciuda faptului că Prinţul Andrew era hotărât să meargă până la proces în acest caz, susţinându-şi nevinovăţia în tot acest timp.
Maiestatea Sa şi-a arătat vulnerabilitatea şi fragilitatea acum, la 95 de ani. Nimeni nu a mai surprins-o până acum în ipostaza de a avea nevoie de ajutor. Iar dacă o ocrotea cineva, acela era soţul său. Acum regina i-a fost recunoscătoare lui Andrew, din priviri, potrivit expertei în limbajul corpului Judi James. Aceasta spune: ”E un moment mare, am văzut-o pe regină acceptând ajutor, pentru prima dată, mai cu seamă din partea fiului său Andrew.” Alăturarea celor doi spune multe, susţin specialiştii. Regina arată şi că l-a iertat, dovedind o capacitate imensă de a ierta. De lucrul acesta se putea folosi şi Prinţul Harry, însă nu o face şi e foarte posibil să regrete, spun tot specialiştii.
Slujba de comemorare a ţinut 40 de minute, a fost foarte emoţionantă, iar regina Elisabeta a fost văzută lăcrimând, vulnerabilă, fragilă.
Această comunicare complice sesizată între ea şi Andrew arată o cu totul altă regină faţă de cea care a stat izolată, la căpătâiul Prinţului consort în urmă cu un an.
Este adevărat că atunci regulile pandemice erau altele, iar regina a reuşit, în sfârşit, să strângă oamenii măcar de data aceasta pentru o slujbă ca în vremurile bune, demnă de statutul defunctului.
