Cenuşăresele moderne. Cele mai bogate şi frumoase prinţese şi regine din Orientul Mijlociu

Sunt nişte Cenuşărese moderne, care şi-au întâlnit absolut întâmplător Prinţul şi de-atunci trăiesc ca-ntr-un basm oriental, din care nu lipsesc extravaganţele vestimentare, averile colosale, bijuteriile fabuloase, dar nici controversele şi criticile aduse chiar de propriul popor tradiţional.

 Regina Rania a Iordaniei

mămică şi o soţie care are un serviciu cât se poate de cool. Aşa s-a descris, în timpul unui interviu oferit lui Oprah Winfrey, această Jackie Kennedy a Orientului Mijlociu, o regină în adevăratul sens al cuvântului, de­ţinătoarea unei averi de câteva sute bune de milioane de dolari din cele 25 de miliarde ale familiei, cea mai frumoasă Primă Doamnă din lume (conform Harper’s Bazaar, din 2011), un style icon internaţional şi star al social media (e urmărită de peste 10 milioane de oameni pe Instagram şi Twitter şi propriul canal de You­tube). Şi tocmai această modestie a uneia din­tre cele mai cunoscute şi mai influente femei de pe pământ a făcut-o accesibilă oamenilor de rând din întreaga lume, care-o admiră oca­zional şi în ipostaze intime, alături de familia regală, pe conturile ei online. Dar regina con­soartă n-a avut dintotdeauna un trai privilegi­at, dimpotrivă.

„Rania va fi diamantul coroanei regale“, a prezis mama regelui Iordaniei despre cea care a devenit una dintre cele mai fotografiate femei din lume.

S-a născut în Kuweit, acum aproape 47 de ani, într-o familie palestiniană de clasă medie, care a pus mare preţ pe educaţie. După ab­solvirea New English School din oraşul natal, Rania s-a înscris la American University, din Cairo, unde s-a specializat în Business Admi­nistration. Imediat după terminarea studiilor, întreaga ei familie s-a mutat în Iordania (o ţară săracă, lipsită de resurse petroliere, dar paşni­că), din cauza războiului din Golf care izbuc­nise în 1991. Şi-a început apoi cariera în mar­keting, lucrând la Citibank şi ulterior la Apple. Iar, în ianuarie 1993, s-a întâmplat să dea curs unei invitaţii pe care o primise la un banchet organizat de un membru al familiei regale şi, întocmai ca Cenuşăreasa, şi-a întâlnit acolo Prinţul. Abdullah al Iordaniei a fost pe loc fas­cinat de frumoasa tânără, după cum recunoaş­te în autobiografia sa, Ultima noastră şansă: „Am rămas înmărmurit când am văzut cât de echilibrată, de elegantă şi de inteligentă era!“. Însă cel mai probabil nu şi-a făcut cunoscute sentimentele la petrecerea cu pricina sau ea a făcut pe inabordabila, pentru că cei doi n-au păstrat legătura după prima lor întâlnire, iar Abdullah a fost nevoit să o caute neîncetat pe frumoasa tânără până să mai vorbească din nou cu ea. A aflat, într-un final, unde lucra şi a sunat-o la birou ca să o invite la cină, dar Rania a refuzat politicos întâlnirea cu Prinţul, în ciu­da eforturilor lui de-a o convinge să-l accepte (i-a trimis bomboane de ciocolată şi chiar un prieten care să-i reprezinte interesele). Însă, din momentul în care ea a cedat insistenţelor lui, au mai trecut cinci luni până la nunta lor. Iar, pe 10 iunie 1993, când au devenit soţ şi soţie, niciunul dintre ei n-a ştiut că vor ajunge, într-o bună zi, să conducă ţara.

Regina Rania (aici alături de Regele Iordaniei şi de trei dintre cei patru copii ai lor) se percepe, în 80% din timp, ca o mamă obişnuită.

Chiar înainte de a-şi da ultima suflare, Re­gele Hussein şi-a schimbat succesorul şi l-a de­semnat Rege al Iordaniei pe fiul său, Abdullah al II-lea, iar Rania a devenit, în 1999, Regina con­soartă. În ciuda vârstei tinere (avea numai 28 de ani), frumoasa palestiniană şi-a luat noul rol în serios, implicându-se trup şi suflet în activităţi caritabile. Din momentul în care a devenit şi ea mamă (are patru copii, printre care se numă­ră şi Prinţul Hussein, viitorul suveran al ţării), a condus campanii şi a preluat şefia unor or­ganizaţii şi fundaţii care promovează educaţia şi sprijină femeile, într-o ţară în care şcoala a devenit obligatorie şi sănătatea este acum gra­tuită. Şi-a făcut conturi de social media şi chiar şi un canal Youtube, unde încurajează occi­dentalii să cunoască lumea arabă cu adevărat. Călătoreşte în întreaga lume, nu poartă voalul islamic din simplul motiv că nu vrea, are hob­by-uri ca oricare dintre noi (adoră să citească, să facă jogging şi să mănânce ciocolată) şi se declară o mămică obişnuită, care-şi face griji pentru soţul ei plecat mai toată ziua de-acasă şi pentru copiii ei care nu şi-au terminat încă studiile. Însă calităţile ei părinteşti sau preo­cupările filantropice sunt trecute cu vederea de jurnaliştii internaţionali care nu contenesc să-i evidenţieze frumuseţea, bunul gust vesti­mentar şi să-i comenteze, în detaliu, apariţiile publice atât de spectaculoase.

 Prinţesa Amira din Arabia Saudită

Un alt destin ca-n basmele cu Feţi Frumoşi şi Ilene Co­sânzene aparţine lui Ameerah Al-Taweel, care, crescută de mama ei divorţată, şi-a schimbat drastic viaţa la numai 18 ani. Frumoasa li­ceancă şi-a dorit realizarea unui interviu cu nimeni altul decât Prinţul Alwaleed Bin Talal, pentru a-l publica în ziarul liceului, iar pro­fesorii i-au acordat tinerei 10 minute în com­pania unuia dintre cei mai bogaţi bărbaţi din lume (deţinătorul unei averi de 32 de miliarde de dolari). Discuţia celor doi a durat nu mai pu­ţin de două ore, timp în care Amira şi Alwalled au ajuns să se îndrăgostească unul de celălalt. „Pur şi simplu, s-a aprins o scânteie între noi atunci“, explică ea într-unul din rarele interviuri pe care le-a oferit despre viaţa ei privată. După 9 luni de la prima lor întâlnire, Amira s-a că­sătorit, în cadrul unei ceremonii fastuoase, cu alesul inimii ei (mai în vârstă decât ea cu 32 de ani). Iar primul lucru pe care l-a făcut în calita­te de Prinţesă a fost să-şi definitiveze studiile. A absolvit magna cum laudae Facultatea de busi­ness din New Haven şi a început apoi să lucreze cu preponderenţă în domeniul social. „Mi-am dorit să schimb puţin lucrurile, să-mi las cumva amprenta“, a recunoscut ea în 2014. A început, aşadar, să lupte pentru drepturile conaţionalelor ei, într-o societate în care femeile n-au voie să conducă maşina, să se angajeze fără permisiunea soţului lor ori să menţină legătura cu copiii lor după divorţ. Mai mult, şi-a propus să-şi urmeze soţul în deplasările lui, spre stupoarea celor din jurul cuplului regal care condamnau rolul activ al noii prinţese. De fapt, atitudinea ei „sfidătoare“ a ajuns să deranjeze tot mai mult, fapt evidenţi­at public, în 2012, chiar şi de cumnatul ei. Fratele soţului ei, Prinţul Khalid bin Talal bin Abdul Aziz, a criticat-o aspru pe Prinţesă pentru imaginea ei tot mai publică şi l-a ameninţat pe soţul acesteia că vor fi repercusiuni serioase dacă Prinţul con­tinuă să accepte din partea consoartei lui „prac­tici care încalcă valorile familiei, ale religiei şi ale statului saudit“. Iar repercusiunile n-au întârziat, într-adevăr, să apară. La numai un an de la diver­genţele cu fratele lui Alwaleed şi la cinci ani de când şi-au spus „Da!“, cei doi au divorţat în cel mai discret mod cu putinţă.

La nivel înalt. Prinţesa şi fostul soţ, alături de Prinţul Charles.

Despărţirea celor doi soţi a avut loc par­că împotriva voinţei lor, aşa buni prieteni au rămas post-divorţ. „Am avut trei maria­je nereuşite şi, în ciuda acestui lucru, am o relaţie foarte bună cu toate cele trei foste soţii ale mele“, a recunoscut Alwaleed în Va­nity Fair. Amira şi-a păstrat titulatura nobi­liară, statutul privilegiat venit la pachet cu aceasta şi chiar şi procentajul deţinut în câ­teva companii superprofitabile ale fostului soţ. Nu-i de mirare că-l numeşte şi acum „cel mai bun prieten“ şi „mentorul“ ei, nu? Cunoscut ca acest „Warren Buffett al Ara­biei Saudite“ (după un investitor american extrem de bogat), Prinţul Alwaleed deţine acţiuni în companii precum Apple, Twit­ter, Citibank, dar şi proprietăţi faimoase ca hotelurile Plaza şi George V din Paris şi Kingdom Tower (cea mai mare clădire din lume), şi nu este deloc zgârcit când vine vorba de împărţit averea sa cu fosta lui so­ţie. Nu în sensul acordării vreunei alocaţii lunare substanţiale, ci permiţându-i aces­teia să rămână în continuare director ge­neral al agenţiei de impresariat Time En­tertainment, ceea ce, fie vorba-ntre noi, este cam acelaşi lucru. Şi asta nu-i tot! Fosta soţie se foloseşte şi-n ziua de azi de celelalte funcţii pe care le avea pe vremea mariajului ei cu Prinţul (era preşedinta multor fundaţii şi asociaţii caritabile care se bucură de sponso­rizări şi bugete de miliarde de dolari) şi care-i menţin deschise porţile în domeniul ei preferat – filantropia. De fapt, divorţul de unul dintre cei mai importanţi oameni din Orientul Mijlo­ciu pare că i-a oferit şi mai multe oportunităţi ca înainte, când era nevoită să joace după re­gulile familiei regale din Arabia Saudită. Acum, când toată lumea aştepta dispariţia Amirei din viaţa publică, ea şi-a extins şi mai mult pro­iectele caritabile. „Vreau ca femeile să le spună fiicelor lor despre mine: «Vezi, ea a divorţat şi, după divorţ, a ajuns o femeie independentă, face ceva bun pentru ţar㻓, a declarat Prin­ţesa în Glamour, în 2014. Şi-ntr-adevăr nimic nu pare s-o poată opri acum! Are întâlniri cu Regina Marii Britanii, preşedinţi americani sau cu Regina Rania a Iordaniei, pentru a promova drepturile femeilor din Orientul Mijlociu şi îşi îndeamnă milionul de followeri de pe Twitter şi Instagram să o susţină negreşit în demersul ei. Şi are nevoie de tot sprijinul din lume pen­tru a reuşi ceea ce şi-a propus, având în vedere morile de vânt cu care se luptă: „Primesc mul­te reacţii negative, chiar ameninţări…“

Fosta familie. Amira şi Prinţul (aici alături de Prinţesa Sarah, fiica unuia dintre cei doi copii ai lui, proveniţi din prima căsnicie) nu au avut moştenitori în cei cinci ani de mariaj.

 Şeica Mozah din Qatar

 Este prima şi singura soţie de fost sau actual suveran din Qatar care apare în public, expu­nerea sa aducându-i atât admiraţie din partea conaţionalilor săi, cât mai ales critici aspre. În Golf, unde Primele Doamne nu sunt aproape deloc vizibi­le, Mozah bint Nasser Al Missned şochează cu apariţia sa. Iar motivul ţine atât de curajul ei de-a încălca tradiţia sta­tului musulman pe care-l slujeşte (nu-şi cunoaşte locul inferior ca femeie şi nici nu poartă voalul tradiţional, ci numai o eşarfă pe cap), cât şi de ţinutele high fashion pe care le etalează de fiecare dată. De fapt, este atât de pa­sionată de modă, încât se zvoneşte că şi-a convins soţul să ceară guvernului să investească o sumă considerabilă în brandul italian Valentino, pentru a fi apoi mai uşor de achiziţionat. La fel a procedat şi cu Harrods, pe care a reuşit să-l subvenţioneze, în interes absolut personal, din fondul naţional de investiţii străine de 100 de miliarde de dolari. Cea care a fost comparată cu alte Prime Doam­ne stilate şi influente ale lumii, precum Michelle Obama şi Carla Bruni, a reuşit, cu alte cuvinte, să-şi facă auzită vocea într-o regiune complet conservatoare. A intrat în istorie ca „matriarhul modernului Qatar“, în ciuda faptu­lui că nu este decât cea de-a doua soţie din cele trei pe care le are fostul şeic Hamad bin Khalifa al-Thani. „Fos­tul şeic“ pentru că soţul lui Mozah a abdicat, în 2013, în favoarea fiului său, Shiekh Tamim bin Hamad bin Khalifa Al-Thani, unul dintre cei 24 de copii pe care acesta îi are de la cele trei soţii ale sale. Iar instalarea noului emir n-a fost numai motiv de bucurie pentru fosta şeică. Da, a fost instalat în funcţie unul dintre cei şapte copii ai ei (şi nu unul al celorlalte două soţii), însă băiatul ei, cres­cut de o femeie neconvenţională ca ea, nici măcar n-a pomenit-o pe mama lui în discursul de preluare a şefiei statului. Dar, înţeleaptă şi plină de resurse, Mozah a în­tors situaţia în avantajul ei. Ca întotdeauna. Îl susţine pe noul emir şi nu face niciun pas înapoi din viaţa publică, odată cu retragerea soţului din prima linie politică.

La înălţime. Toate apariţiile ei publice sunt impecabile. Aici, alături de Regina Marii Britanii şi Prinţul Philip.

La 58 de ani proaspăt împliniţi, fosta şeică pare mai în formă ca oricând. Nu ratează nicio şedinţă de spin­ning, apelează, de fiecare dată când consideră necesar, la cele mai noi intervenţii estetice existente şi munceş­te din greu la schimbarea mentalităţii populaţiei arabe cu privire la drepturile femeilor. Şi are şanse să îmbu­nătăţească situaţia actuală a reprezentantelor aceluiaşi sex, dacă într-adevăr asta şi-a şi propus, la cât de am­biţioasă e. Ambiţioasă şi cu o viziune clară asupra pro­priului viitor, Mozah n-a stat pe gânduri nici măcar atunci când a fost cerută în căsătorie, în 1977, de fiul celui care l-a încarcerat pe tatăl ei. Avea 18 ani şi studia Sociologia la Universitatea din Qatar când i-a spus „Da!“ din toată inima Prinţului moştenitor. Două decenii mai târziu, soţul ei, Sheikh Hamad bin Khalifa al-Thani, l-a răsturnat de pe tron pe tatăl lui şi a devenit emirul celei mai bogate ţări din lume, iar ea – una dintre cele mai influente şi mai bogate femei din Orientul Mijlociu. Din 1995, de când a devenit soţia emirului, Sheikha Mozah a început să joace un rol surprinzător de activ atât în societatea arabă, cât şi pe plan internaţional. Iar acum şi-a păstrat statutul de unul dintre cei mai importanţi membrii ai familiei regale din Qa­tar şi îl sprijină necontenit pe actualul emir.

foto: Getty Images, Rex