Regii Europei deplâng moartea lui Harald. Mesajele de condoleanțe arată cât de iubit a fost răposatul monarh norvegian

Casele regale europene au trimis mesaje de condoleanțe cât se poate de emoționante, semn că Harald al Norvegiei a fost un rege prețuit.

Moartea Regelui Harald al V-lea al Norvegiei, la 89 de ani, a îndoliat nu doar țara pe care a condus-o vreme de 35 de ani, ci aproape întreaga Europă regală.

Iar mesajele venite de la celelalte Case Regale spun mai mult decât ar putea spune protocolul: Harald nu era doar un coleg între suverani, ci o rudă apropiată, un prieten vechi și, pentru unii dintre ei, pur și simplu „unchiul Harald”.

Regele a murit pe 28 august 2026, la Oslo University Hospital Rikshospitalet, iar fiul său i-a succedat la tron sub numele de Regele Haakon al VIII-lea.

Poate cel mai emoționant mesaj a venit din Marea Britanie

Regele Charles al III-lea l-a numit pe Harald „dragul meu văr” și a vorbit despre un om care și-a servit poporul cu o dedicare neclintită, conducând Norvegia prin decenii de schimbări „cu căldură și umilință”.

Charles și-a amintit însă nu numai de suveran, ci și de ruda și prietenul familiei sale, evocând bunătatea, compasiunea și extraordinarul simț al datoriei al lui Harald. Relația lor avea rădăcini adânci: familiile regale britanică și norvegiană sunt înrudite, iar legăturile dintre ele au fost întărite dramatic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când familia regală norvegiană a fost silită să trăiască în exil. „Britain shares in Norway's grief”, a transmis Charles, în timp ce steagurile de la Buckingham Palace, Windsor Castle, Clarence House și Holyroodhouse au fost coborâte în bernă.

Și mai intim a sunat mesajul venit din Danemarca

Regele Frederik al X-lea și Regina Mary nu au vorbit despre Harald ca despre un suveran distant, ci despre „Uncle Harald” – „unchiul Harald”.

Frederik i-a scris direct noului rege Haakon și i-a amintit cât de mult însemnase tatăl său pentru Regina Margrethe și pentru întreaga familie daneză. Harald avea, spunea Frederik, acel umor sec și acea liniște imperturbabilă care îi făceau pe ceilalți să se simtă imediat în largul lor. Și l-a descris într-o imagine extraordinar de tandră: un bărbat cu „o sclipire în ochi și o inimă mare”. Pentru Frederik și Mary, Harald a fost „iubit ca puțini alții” și va fi regretat pe măsură.

Mesajul danez spune multe despre Harald dincolo de fotografiile oficiale. Casele Regale scandinave sunt legate prin generații de rudenii, prietenii și vacanțe petrecute împreună, iar Harald făcea parte din acea familie extinsă.

Frederik i-a amintit lui Haakon că tatăl său va rămâne un simbol al lucrurilor care unesc Danemarca și Norvegia și i-a transmis că are încredere că noul rege își va purta coroana cu aceeași demnitate. Sunt cuvinte care transformă o scrisoare oficială de condoleanțe aproape într-un mesaj de familie trimis unui fiu care tocmai și-a pierdut tatăl.

În Suedia, durerea Regelui Carl al XVI-lea Gustaf a fost la fel de personală

„Dragul nostru prieten, Regele Harald”, l-a numit acesta. Suveranul suedez și-a amintit și extraordinara poveste de viață a lui Harald: copilăria umbrită de război și exil, întoarcerea într-o Norvegie liberă, transformarea țării și, în cele din urmă, urcarea pe tron după moartea tatălui său, Regele Olav al V-lea. Carl Gustaf a subliniat că Harald și-a reprezentat extraordinar țara atât ca șef de stat, cât și ca sportiv și că și-a respectat până la capăt deviza: „Totul pentru Norvegia”. Și există încă un detaliu care face mesajul special: noul Rege Haakon este finul lui Carl Gustaf. „Dragului meu fin Haakon” i-a urat acum monarhul suedez putere și succes în misiunea care îl așteaptă.

Din Țările de Jos a venit unul dintre cele mai frumoase mesaje. Regele Willem-Alexander, Regina Máxima și fosta suverană, Prințesa Beatrix, au mărturisit că vor păstra în inimă amintirea „prieteniei speciale” cu Harald. Și au oferit chiar o imagine din viața lor împreună: excursiile și călătoriile făcute alături de el prin Oslo și mai departe, spre nordul Norvegiei, au rămas pentru ei „cu adevărat de neuitat”. Familia regală olandeză i-a mulțumit și pentru felul în care a îmbrățișat Olanda și poporul olandez. Mesajul s-a încheiat simplu și emoționant, în norvegiană: „Takk for alt” – „Mulțumim pentru tot”.

Regele Philippe și Regina Mathilde ai Belgiei au insistat asupra unei alte calități care revine obsesiv în amintirile despre Harald: umanitatea sa. „Umorul, umanitatea și sinceritatea” l-au făcut, au spus ei, un om cu totul special, respectat și îndrăgit. Generații întregi de norvegieni au crescut avându-l pe Harald drept prezență familiară și liniștitoare, „un far de stabilitate”. Și aici protocolul a cedat locul familiei: Philippe și Mathilde au precizat că legăturile de rudenie dintre cele două familii dăduseră relației lor o dimensiune care depășea cu mult îndatoririle oficiale. „Vom prețui amintirea momentelor petrecute împreună”, au promis suveranii belgieni.

Regele Felipe al VI-lea și Regina Letizia ai Spaniei au transmis, la rândul lor, condoleanțe „cu afecțiune fraternă”, descriindu-l pe Harald drept un exemplu de responsabilitate, demnitate, simplitate și devotament neobosit față de Norvegia. Legăturile sale cu familia regală spaniolă s-au întins pe decenii, Harald și Regina Sonja fiind prezențe cunoscute la marile evenimente ale monarhiilor europene, inclusiv la nunta lui Felipe cu Letizia din 2004. Imaginea lui Harald în uniformă de gală, printre regii și prinții Europei, a fost vreme de zeci de ani una dintre constantele marilor reuniuni regale.

Nici Prințul Albert al II-lea de Monaco nu a transmis un mesaj pur formal. În numele său și al Prințesei Charlene, Albert și-a amintit cu afecțiune de „momentele minunate” petrecute împreună cu Harald. Prințul a evidențiat preocupările regelui norvegian pentru protejarea mediului, sport, valorile olimpice, incluziune, diversitate culturală și respectarea drepturilor omului. Harald fusese el însuși un sportiv remarcabil: a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice și a rămas pasionat de navigație până la o vârstă la care majoritatea oamenilor ar fi renunțat de mult la competiții.

Marele Duce Guillaume al Luxemburgului a ales tocmai această latură pentru a-l evoca. În mesajul său, el a amintit extraordinara rezistență fizică și psihică a lui Harald, campion mondial la yachting în 1987, campion european în 2005 și participant la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Mexico City și München. La 85 de ani încă lua parte la o regată internațională. Guillaume a vorbit despre forța, voința și rezistența unui om asupra căruia nici vârsta, nici cele 35 de ani de responsabilitate regală nu păreau să aibă efect.

Dar poate cea mai bună explicație pentru această avalanșă de afecțiune a venit chiar din Norvegia.

Premierul Jonas Gahr Støre a amintit că Harald știa să găsească acele cuvinte care îi uneau pe norvegieni atunci când aveau cea mai mare nevoie de ele. A plâns alături de ei după atentatele din 22 iulie 2011, s-a bucurat alături de ei la victoriile sportivilor norvegieni și a pledat pentru o societate în care să existe loc pentru toată lumea. „Regele Harald a avut o iubire profundă pentru Norvegia. Iar Norvegia a avut o iubire profundă pentru Regele Harald”, a rezumat premierul.

Așa se explică probabil și tonul neobișnuit al mesajelor venite de la celelalte palate ale Europei. Aproape nimeni nu l-a descris pe Harald prin putere, rang sau fast. În schimb, regii și reginele vorbesc despre umorul lui sec, sclipirea din ochi, calmul său, bunătatea, excursiile făcute împreună, conversațiile și prietenia de-o viață.

Charles și-a pierdut „dragul văr”, Frederik l-a pierdut pe „unchiul Harald”, Carl Gustaf un vechi prieten, iar Willem-Alexander, Máxima și Beatrix un companion al unor călătorii de neuitat. În spatele coroanei se conturează astfel portretul unui om care reușise ceva mult mai greu decât să fie respectat: fusese iubit.

Foto: Profimedia & Instagram