În dormitor cu Prințesa Diana: „Pasiunea ei m-a devorat. Am plecat epuizat. Era romantică, tandră și posesivă”, dezvăluie un fost amant
Nicholas Davies, autorul volumului „Diana, prințesa tristă”, descrie o femeie care căuta iubirea cu disperare, dar o trăia cu intensitatea unui foc ce mistuia totul în jur.
În cartea sa, Nicholas Davies, un fost cunoscut al prințesei care s-a anturat timp de 17 ani în clubul de polo din Windsor, conturează imaginea unei Prințese Diana aflate la apogeul contradicțiilor: idol public și femeie singură, mamă devotată și soție ignorată. După ani de frustrare și distanță față de Charles, fosta Prințesă de Wales își găsește refugii emoționale în relații care, deși pasionale, nu îi aduc liniște.
Davies scrie că Lady Diana „nu înțelegea de ce Charles trebuia să se dedice obligațiilor regale, neglijând‑o pe ea, care avea nevoie de atenție și afecțiune”. Această nevoie, alimentată de absența maternă din copilărie, se transformă într‑o formă de dependență afectivă. Când i se refuza iubirea, reacționa cu intensitate: plângea, izbucnea, arunca obiecte, apoi se retrăgea în tăcere.
Iată cum descrie biograful trecerea ei la relațiile paralele cu mariajul său cu Charles: „După ce Diana a descoperit adevărul despre Camilla Parker Bowles, prin 1986, prăpastia dintre ea și Charles s-a adâncit. La puțin timp după aceea, s-a aruncat în brațele căpitanului James Hewitt, un bărbat care-i arătase respect și bunătate, care părea s-o iubească pasional și se oferise să se însoare cu ea și să-i dăruiască un copil. Diana crezuse fiecare cuvințel pe care i-l spusese Hewitt pentru că era exact ce-și dorea să audă. Mai mult decât orice, avea nevoie de iubire și de cineva căruia să-i pese de ea.”
Legătura lor a durat, însă, doar 3 ani, după care Diana a încercat să-i găsească repede un înlocuitor. Au urmat două relații, cu doi bărbați care și-au dorit să-și păstreze anonimatul fiind căsătoriți acum.
„Am avut senzația că am fost lovit de un uragan”
Primul era ofițer de cavalerie, avea deja un divorț la activ, o cunoscuse pe prințesă la sfârșitul anilor 1980 și îi devenise amant în 1992. „Ne-am simțit atrași imediat unul față de altul. Am discutat toată seara și am căzut de-acord să ne mai edem. Sigur că m-am simțit flatat că Prințesa de Wales mă plăcea. Nu s-a întâmplat nimic și m-am gândit că nu este bine să mă implic, pentru că era căsătorită cu Prințul de Wales. Dar ne-am întâlnit întâmplăto peste câțiva ani și Prințesa m-a invitat la Palatul Kensington să bem ceva împreună. Din clipa în care am intrat în livingroom-ul ei, mi-am dat seama că Diana dorea să avem o relație amoroasă”, i-a povestit ofițerul lui Nicholas Davies, pentru cartea lui, „Diana, prințesa tristă”, apărută la editura Z după tragica moarte a Prințesei de Wales în 1997.
Ba chiar am putea spune că, la momentul rememorat de ofițer, Prințesa Diana era pusă pe fapte, căci de îndată ce s-a încheiat cina, a început... preludiul. „Înainte de miezul nopții, eram unul în brațele celuilalt. Nu voia să mă lase să plec, dar când am plecat, după ora două noaptea, am știut că vom deveni amanți.” După câteva zile, ofițerul ajungea deja în patul ei: „Diana era uimitoare. Am avut senzația că am fost lovit de un uragan. Pasiunea ei m-a devorat. Ne-am mutat din livingroom în dormitor și am făcut dragoste în pat. Am crezut că o să vrea să plec imediat după aceea, dar mi-a cerut să rămân. În următoarele trei ore, am făcut dragoste de vreo 4 ori și tot nu voia să mă lase să plec, ca și când s-ar fi temut să rămână singură. Până la urmă, am plecat pe la 5 dimineața, epuizat, uimit și cu un oarecare sentiment de vinovăție.”
Prințesa Diana este expusă în toate detaliile ei de femeie pasională: „râdea, chicotea, părea timidă și stângace, ca mai apoi să se transforme într-o femeie pătimașă, care te înnebunea cu pasiunea ei. Dar nu mi-am imaginat că mă dorea neapărat pe mine. Se temea de singurătate și dorea să-și ofere trupul cuiva care s-o iubească în schimb.”
Simțindu-se vinovat, ofițerul i-a spus asta și, după două săptămâni, Prințesa Diana însăși punea capăt aventurii: „Mi-a închis telefonul și nu mi-a venit să crerd că a putut să-mi vorbească atât de rece când cu numai câteva zile în urmă fusese atât de romantică, tandră și posesivă.”
„Era când sălbatică și îndrăzneață, când blândă, iubitoare”
Al doilea amant anonim a fost un bancher, însurat și cu 3 copii acasă, care avea 45 de ani și stârnise în Diana un adevărat val pasional. „Ne-am întâlnit la un cocktail în 1993 și m-am simțit atras de ea în mod incredibil. Știam că flirta cu mine. Bă făcea pe timida, ba mă privea direct în ochi, ca și cum m-ar fi invitat să o sărut”, i-a destăinuit el lui Nicholas Davies. „Nu știam cum să reacționez, dacă era Diana de care citisem dau Prințesa căreia îi plăcea să tachineze, să se joace, să facă pe vampa când îi plăcea un bărbat. La sfârșitul serii, mi-a sugerat să luăm prânzul sau cina împreună, ca să discutăm și să ne cunoaștem mai bine.”
Cei doi au continuat, într-adevăr, să se întâlnească timp de două luni, iar bancherul a aflat că „atitudinea Dianei nu era fantezie, ci preludiul unei pasiuni remarcabile”.
Cu siguranță, acest nou amant avea să fie luat pe sus de senzațiile tari oferite de cea mai dorită prințesă din lume, iar el era unicul și norocosul beneficiar al atenției sale. „Era când sălbatică și îndrăzneață, când blândă, iubitoare și uneori gata să izbucnească în lacrimi. Dar cea mai remarcabilă era pasiunea ei, care se manifesta nu numai în plan sexual, ci în fiecare activitate pe care o considera importantă.”
Însă bancherul a realizat destul de repede că era doar... un pansament pentru un suflet rănit: „îl ura pe Charles și Familia Regală în general. Nu putea să uite ce se întâmplase și se simțea înșelată de Charles. La un moment dat, m-am întrebat dacă Diana făcea dragoste cu mine ca să se răzbune pe Charles, care o înșela cu Camilla. Am început să am senzația că sunt o unealtă a acestui joc macabru pe care-l juca în mintea ei. Iar ideea îmi displăcea profund.”
Relația lor a ars rapid, iar finalul a venit brusc, fără niciun cuvânt. „Nu m-a mai sunat și nici nu a mai răspuns la apelurile mele. Nu ne-am luat niciodată la revedere. Pur și simplu, nu m-a mai sunat, ca și când ar fi știut că jocul se terminase.”
Ne este clar că, pentru Lady Diana, dragostea nu era un joc, ci o formă de supraviețuire. Iar fiecare relație devenea o încercare de a vindeca o rană veche. Pentru Palat, ea trebuia să fie simbolul grației. Pentru sine, voia să fie doar iubită. Această dualitate a făcut‑o imprevizibilă, fascinantă și, în cele din urmă, tragică. Cartea lui Nicholas Davies nu e doar o colecție de confesiuni, ci o radiografie a unei femei care a sfidat regulile unei instituții mult prea rigide ca să poată gestiona o personalitate ca a ei.
FOTO: Profimedia, Getty Images
