Prieteni la bine și la greu! Acești regi nordici au făcut front comun în fața suferinței
În cea mai grea zi a Norvegiei, doi regi au făcut zid în jurul lui Haakon: Carl Gustaf al Suediei și Frederik al Danemarcei au venit nu doar ca invitați, ci ca prieteni vechi ai lui Harald, hotărâți să‑i fie alături fiului său exact așa cum i‑au fost tatălui său.
Pentru Regele Carl Gustaf al Suediei și pentru Regele Frederik al Danemarcei, funeraliile Regelui Harald al Norvegiei nu au fost o obligație de stat, ci o datorie personală. Presa scandinavă a insistat pe acest detaliu: „Aftenposten” a scris că „cei trei monarhi nordici au format un cerc de prietenie care a rezistat timpului”, iar „VG” a notat că Regele Frederik „a păstrat un pas vizibil sincron cu Haakon, ca un gest de sprijin într‑o zi în care coroana cântărea mai greu ca oricând”.
Regele Carl Gustaf, cel mai longeviv monarh european în funcție, a avut o relație specială cu Regele Harald. „Svensk Damtidning” a relatat că cei doi se sunau frecvent, discutau despre presiunea modernizării monarhiei și despre felul în care Nordul trebuie să rămână un bloc de stabilitate. Iar Regina Margrethe, senioara regală a regiunii, colega de generație a lui Harald și Carl Gustaf și mama Regelui Frederik, a transmis un mesaj personal către Familia Regală norvegiană, citat de „Berlingske”: „Harald a fost un prieten apropiat și un om al echilibrului.”
La Oslo, această prietenie s‑a văzut în fiecare detaliu în cea mai grea zi pentru monarhia norvegiană. În momentul în care sicriul a fost ridicat pentru procesiune, Haakon a avut în dreapta și în stânga nu doar reprezentanți ai altor state, ci oameni care i‑au cunoscut tatăl în cele mai intime momente ale vieții regale: fostul Mare Duce Henri de Luxemburg cu familia sa; Regele Willem Alexander al Olandei cu soția și fiica lor; Prințul Albert de Monaco sosit cu soția lui, Charlene; Regele Felipe venit cu soția, dar și cu mama sa, Regina Sofia (care a avut șanse să devină odinioară regină a Norvegiei); Prințul Pavlos, ca reprezentant al Casei Regale elene și în memoria regretatului său tată, Regele Constantin; Regele Philip al Belgiei și soția lui, Maxima. Și, dintre toți aceștia, Carl Gustaf și Frederik au mers aproape de el, într‑o tăcere atât protocolară, cât și empatică și protectoare.
Totodată, am remarcat și un detaliu rar: în procesiunea funerară, invitații regali s‑au încolonat în spatele Familiei Regale norvegiene, respectând tradiția locală. Dar Carl Gustaf și Frederik au rămas mai aproape, într‑o proximitate care nu-i este permisă oricui, ci se câștigă prin relații personale. „Dagbladet” a scris că „Haakon nu a fost singur în fața mulțimii; prietenii tatălui său au fost acolo, ca un sprijin tăcut într‑o zi care ar fi putut să‑l doboare”.
În Peninsula Scandinavă, regalitatea nu este doar o formă de guvernământ, ci o fraternitate. Iar la funeraliile Regelui Harald, această fraternitate s-a tradus într-un manifest de sprijin și o alianță care își arată unitatea chiar și în astfel de clipe. Poate că Haakon a pierdut un tată, dar nu și sprijinul celor care au împărtășit cu Harald o viață întreagă de alianță politică și prietenie regală.
FOTO: Getty Images, Profimedia, capturi de ecran
