Regele care a salvat mii de vieți în timpul războiului și a fost nominalizat de două ori la Premiul Nobel pentru Pace
A intrat în istorie ca monarhul care a înființat Biroul pentru Prizonieri de război în timpul Primului Război Mondial și cel căruia mii de oameni îi datorează faptul că au rămas în viață.
Săptămâna trecută, comitetele Premiului Nobel au desemnat câștigătorii anului 2026, care sunt anunțați anual în luna octombrie pentru contribuțiile lor remarcabile în șase domenii: fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură, pace și științe economice. Laureații primesc o diplomă, o medalie și 12 milioane de coroane suedeze (echivalentul a puțin peste un milion de euro) în cadrul ceremoniilor de decernare care vor avea loc la Stockholm și Oslo în luna decembrie.
Premiul Nobel pentru Pace, adesea cel mai urmărit dintre toate premiile, a fost acordat anul acesta juristei și judecătoarei sud-africane Navanethem „Navi” Pillay, „pentru eforturile sale de promovare a păcii și a dreptului internațional”. Pillay a avut un rol esențial în asigurarea urmăririi penale a crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a genocidului.
De-a lungul istoriei, acest premiu a fost acordat unor personalități importante precum Martin Luther King, Nelson Mandela sau Maica Tereza din Calcutta. Însă și candidații care nu au reușit niciodată să-l câștige ascund povești curioase. Este cazul singurului monarh în funcție la acea dată care a fost nominalizat de două ori, în 1917 și 1933: Regele Alfonso al XIII-lea.
Câteva decenii mai târziu, la sfârșitul lunii ianuarie 1980, Parlamentul norvegian l-a propus pe Regele Juan Carlos drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace. O decizie care a venit la scurt timp după ce prestigiosul săptămânal britanic „The Economist” a făcut aceeași propunere, lăudându-l pe monarh ca fiind „principalul protagonist al noii ere politice spaniole”. În cele din urmă, câștigătorul din acel an a fost activistul și sculptorul argentinian Adolfo Pérez Esquivel.
Anul trecut, premiul i-a revenit liderului opoziției venezuelene, María Corina Machado, în semn de recunoaștere a eforturilor sale de promovare a democrației în țara sa timp de aproape 25 de ani. Machado și-a înmânat ulterior medalia președintelui Donald Trump, după ce Statele Unite l-au detronat pe fostul președinte venezuelean Nicolás Maduro în urma unei intervenții militare în ianuarie. Comitetul a emis însă un comunicat ca urmare a acestui gest, în care a declarat că laureații nu pot împărți sau ceda premiile.
Alfonso al XIII-lea și activitatea sa umanitară
Alfonso León Fernando María Santiago Isidro Pascual Antón de Bourbon și de Habsburg-Lorena a fost rege al Spaniei încă de la naștere, în 1886, întrucât tatăl său (Alfonso al XII-lea) murise cu șase luni înainte. Mama sa, Regina Maria Cristina, a exercitat funcția de regentă până când el a preluat puterea deplină la vârsta de 16 ani. Cu el pe tron, Spania a rămas neutră în timpul Primului Război Mondial. După cum a subliniat biograful său, Charles Petrie, „la sfârșitul războiului, regele domnea peste o Spanie mult mai prosperă decât la începutul acestuia”.
În timpul Primului Război Mondial, Regele Alfonso al XIII-lea a înființat o agenție umanitară cunoscută sub numele „Biroul Războiului European” sau „Biroul pentru Prizonieri de război”, pentru a oferi ajutor atât cetățenilor obișnuiți, cât și soldaților răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Prin detașarea trupelor spaniole pe navele-spital ale ambelor tabere, el s-a asigurat că acestea nu transportau muniție. De asemenea, a jucat un rol principal în stabilirea unui cod de semnale exclusiv pentru aceste nave.
Eforturile sale considerabile în sprijinul ajutorului umanitar în plin Război Mondial i-au adus prima nominalizare oficială la Premiul Nobel pentru Pace în 1917, care a fost în cele din urmă acordat Comitetului Internațional al Crucii Roșii. A primit o a doua nominalizare câțiva ani mai târziu, în 1933, când fusese deja nevoit să se exileze în urma instaurării celei de-a Doua Republici. În acel caz, premiul a fost acordat scriitorului și pacifistului britanic Sir Norman Angell. Datorită activității sale, Regele Alfonso al XIII-lea a primit în Anglia porecla de „îngerul milosteniei”, în timp ce germanii se refereau la biroul său ca la „arhiva lacrimilor Regelui Spaniei”.
Mai multe pentru tine...
Cele mai controversate premii Nobel pentru Pace
An după an, decernarea Premiului Nobel pentru Pace este de obicei cea mai controversată. Mulți laureați sunt ținta criticilor pentru un presupus comportament puțin pașnic. Printre cele mai notabile exemple se numără liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. În 1994, el a împărțit premiul cu israelienii Yitzhak Rabin și Shimon Peres pentru contribuția lor la Acordurile de la Oslo, parte integrantă a procesului de pace dintre Palestina și Israel. Cu toate acestea, multe voci au subliniat că, pe vremea când Arafat era liderul Fatah, gruparea OLP a comis acte de terorism.
Cu ani în urmă, în 1939, Adolf Hitler a fost nominalizat oficial la Premiul Nobel pentru Pace, dar a fost vorba de o glumă sarcastică pusă la cale de un parlamentar suedez. La acea vreme, aceste premii fuseseră deja mânia lui Hitler, după ce jurnalistul german Carl von Ossietzky, un critic înverșunat al său, îl primise în 1935. Ulterior, Hitler a interzis tuturor germanilor să accepte un Premiu Nobel și a creat Premiul Național German pentru Artă și Știință ca alternativă.
