Regele Charles a rămas marcat de moartea Prințesei Diana. Șocul veștii l-a lăsat „absolut devastat, învinețit și tremurând”
Deși erau divorțați la momentul accidentului Dianei, actualul Rege a resimțit din plin șocul morții ei. În spatele tăcerii regale și al aparenței de control, Charles a trăit o prăbușire emoțională profundă, documentată în scrisori reale și relatări ale celor care l-au văzut în acele ore.
Moartea Prințesei Diana, pe 31 august 1997, a fost un moment care a zguduit nu doar monarhia britanică, ci și viața personală a lui Charles. Deși publicul l-a perceput adesea ca distant sau impasibil, documentele apărute în ultimii ani arată un cu totul alt portret: acela al unui bărbat devastat, copleșit de durere și de un sentiment de vină care avea să-l urmărească decenii.
În cartea „Secretele Palatului”, biografa regală Tina Brown consemnează: „Cea mai îngrozitoare sarcină din viața lui Charles a fost să-i trezească la 7.15 dimineața, la Balmoral, pe cei doi fii ai săi, pe atunci în vârstă de 12 și, respectiv, 15 ani, pentru a le da vestea morții mamei lor.”
Într-o scrisoare datată 8 decembrie 1997, trimisă prietenului său Peter Houghton, Charles descrie starea în care se afla la doar câteva luni după tragedie. Vorbește despre „o goliciune insuportabilă” care l-a cuprins după moartea Dianei. Scrisoarea, vândută la licitație în 2024, oferă o fereastră rară către emoțiile unui viitor monarh care, în public, trebuia să rămână imperturbabil.
Charles îi mărturisește prietenului său că înțelege „agonia” pierderii cuiva drag, făcând o paralelă directă cu propria experiență. Vorbește despre „deruta și confuzia care însoțesc dispariția cuiva atât de tânăr din lume”.
Scrisoarea conține și o reflecție spirituală, Charles citând versetul biblic 1 Corinteni 13:12: „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecat, dar atunci vom vedea față în față”. El adaugă că este convins că există „o altă dimensiune dincolo de cea fizică”, unde sufletele se regăsesc.
Dar dincolo de cuvintele scrise, martorii momentului vorbesc despre o reacție viscerală. Potrivit biografiei Tina Brown, Charles a fost „absolut devastat. S-a prăbușit”. Brown relatează că, atunci când a aflat vestea, Charles era „învinețit și tremurând” și a izbucnit într-un „strigăt de durere” care i-a făcut pe angajații Palatului să alerge spre el.
Christopher Andersen, autorul King: The Life of Charles III, confirmă aceeași imagine: Charles a fost găsit „prăbușit într-un fotoliu, plângând necontrolat”.
Despre dimineața tragediei, Prințul Harry a povestit în volumul său de memorii „Spare” că tatăl lui, deși nu era un om al gesturilor afective, i-a pus mâna pe genunchi și i-a spus: „Va fi bine”. „A fost mult pentru el. Părintesc, plin de speranță, blând. Și atât de neadevărat.” Tina Brown completează această declarație cu o alta, dată tot de Harry: „Tata a fost acolo pentru noi, așa cum a știut. A fost cel care ne-a rămas și a încercat să facă tot posibilul pentru a se asigura că suntem protejați și bine îngrijiți.”
Mai multe pentru tine...
În acea zi, Charles a insistat să meargă personal la Paris pentru a aduce trupul Dianei acasă, în ciuda reticenței Reginei. A zburat cu un avion regal, alături de surorile Dianei, și a însoțit sicriul înapoi în Marea Britanie. Andersen notează că puțini au înțeles cât de „profund lovit” – era Charles de moartea ei.
Scrisoarea din 1997, reapărută după aproape trei decenii, confirmă ceea ce biografii și apropiații au spus mereu: indiferent de tensiunile, greșelile și distanțele dintre ei, Prințesa Diana a rămas o prezență centrală în viața lui Charles. Iar pierderea ei a fost o traumă care, după cum mărturisește chiar el, l-a urmărit „ani de zile”.
