Regina Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh britanic

9 septembrie, 2015

regina elisabeta gettyimages 480918760 jpg jpeg

Este momentul să-i spunem „La mulţi ani!” reginei care devine azi monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Regatului Marii Britanii şi să aruncăm o privire asupra celor 62 de ani, cu bune şi cu rele, în care Elisabeta a purtat coroana

Este cea mai iubită persoană din Marea Britanie şi a patra cea mai admirată femeie din lume. Adeptă convinsă a reformei monarhiei, Regina este primul monarh britanic care plăteşte taxe, care şi-a înscris copiii la şcoală (abolind regula lecţiilor particulare) şi şi-a deschis reşedinţele publicului, pentru ca prin taxele de vizitare să acopere costurile menţinerii acestor locuinţe. Tot ea a susţinut abolirea legii primului născut, ceea ce înseamnă că pe viitor, cel dintâi urmaş venit pe lume al monarhului – indiferent de sex – poate accede la tron. Cu aceşti paşi importanţi făcuţi, Regina tocmai a devenit monarhul cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe stră-stră-străbunica ei, Regina Victoria.

Prinţesa Elisabeta Alexandra Mary s-a născut pe 21 aprilie 1926, ca cel dintâi copil al Ducilor de York (Prinţul Albert şi fosta Lady Elizabeth Bowes-Lyon). Alintată Lillibet, visa pe-atunci să trăiască cât se poate de discret şi normal – un vis sfârşit odată cu moartea mult iubitului ei bunic, Regele George al V-lea, urmată de ascensiunea la tron a unchiului ei, Edward al VIII-lea.

Şi n-a fost singurul vis pierdut. Şi-ar fi dorit mult să poată merge la şcoală – dar noul rege a insistat ca ea să ia lecţii particulare acasă. Atâta doar că după mai puţin de-un an, Edward VIII-lea a abdicat, tatăl ei a fost încoronat drept George al VI-lea, iar ea a devenit moştenitoarea tronului.

După izbucnirea războiului în 1939, prinţesa a făcut un pas în faţă pentru a-şi ajuta tatăl cu îndatoririle regale. La doi ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în timp ce ţara încă se zbătea în vremuri de austeritate, şi-a folosit o parte din colecţia de timbre pentru a-şi cumpăra cu contravaloarea lor rochie de mireasă. Norocosul era cuceritorul Locotenent Philip Mountbatten, de care s-a îndrăgostit la prima vedere, pe când avea doar 13 ani.

În 1947, Philip a renunţat la titlul său de Prinţ al Greciei şi Danemarcei pentru a deveni cetăţean britanic, cuplul căsătorindu-se la Westminster Abbey. „Soţul meu a fost cel care mi-a dat putere în toţi aceşti ani, iar eu îi sunt mult mai mult îndatorată decât ar putea el pretinde vreodată”, declara atât de frumos regina. Anul următor, a venit pe lume primul lor moştenitor: Prinţul Charles. Doi ani mai târziu, Regina a născut o fetiţă, pe Prinţesa Anne. Lor li s-au alăturat abia după un deceniu Prinţul Andrew şi Prinţul Edward. Această pauză s-a datorat ascensiunii ei la tron la vârsta de 25 de ani.

Tânăra Regină s-a dovedit a fi o gură de aer proaspăt într-o lume speriată încă de distrugerile celui de-al doilea război mondial. „În amintirea cruntei suferinţe a războiului pentru aliaţi, dar şi inamici, înţelegem cât de preţioasă este pacea pe care am construit-o în Europa din 1945 încoace”, a spus suverana.

Odată cu pacea a venit şi o atitudine mai puţin formală faţă de creşterea copiilor, astfel că Regina a luat decizia de a încălca tradiţia şi a-şi îndeplini indirect propriul vis – şi-a înscris copiii la şcoală.

„Avem şi noi excentricităţile şi neînţelegerile noastre”, spunea ea la un moment dat, prevestind, parcă, ce avea să vină. Şi anume căsătoria lui Charles cu Lady Diana Spencer, care a crescut uluitor popularitatea familiei regale – ceremonia fiind urmărită la televizor de peste 750 milioane de oameni. Dar care a creat valuri de rumoare în rândul supuşilor şi al presei britanice - printre altele şi din cauza antipatiei pe care Regina i-a purtat-o mereu nurorii sale.

Anul următor, primul fiu al cuplului – şi cel de-al treilea nepot al Reginei – a venit pe lume: Prinţul William. „Slavă Domnului că nu are urechi ca tatăl său! Ce bucurie!”, a exclamat atunci, plină de umor, Regina, la vederea pruncului. Prinţul Harry s-a născut în 1984, dar la acea vreme deja începuseră să se vadă problemele din sânul cuplului regal – care, finalmente, s-a destrămat. Charles şi Diana au divorţat în 1996.

Şi în plan economic, Elisabeta a scris istorie. În cuvântarea ei de Crăciun, în 1983, Regina a înfuriat-o pe Doamna de Fier, Margaret Thatcher, spunând: „Cea mai mare problemă în lume la ora actuală rămâne prăpastia dintre bogaţi şi săraci, pe care nu o vom astupa dacă vom continua să auzim mai mult de naţionalism şi mai puţin de interdependenţă.” Când ţara a alunecat în recesiune, Regina a întors spatele privilegiilor regale, alegând să plătească taxe pe venit şi avere, ca orice cetăţean normal.

În ciuda acestor schimbări, reputaţia ei avea să sufere o lovitură în tragicul an 1997, atunci când a întârziat să-şi arate public durerea provocată de moartea Prinţesei Diana în accidentul de la Paris. Regina a comentat drama abia după câteva zile: „Toţi cei care au cunoscut-o n-o vor uita niciodată. Alte milioane care n-au întâlnit-o, dar au simţit c-o cunosc, îşi vor aminti de ea mereu.” Şi într-un alt gest de încălcare a tradiţiei, Regina şi-a înclinat capul în momentul în care a trecut prin faţa sicriului în care fusese aşezat trupul neînsufleţit al fostei ei nurori.

Dar în 2011, asupra imaginii sale s-a revărsat un nou val de simpatie, atunci când fiul cel mare al Dianei, Prinţul William, s-a însurat cu Kate Middleton. Mirele a dezvăluit atunci că bunica lui l-a sfătuit să urmeze dorinţa ei de evoluţie şi să se desprindă de unele tradiţii care nu-şi mai au rostul. „Când m-am dus la prima întâlnire legată de organizarea nunţii, imediat după logodnă, am primit o listă oficială cu 777 de nume, demnitari, guvernatori, tot felul de oameni, pentru a le trimite invitaţiile, dar nu-l cunoşteam pe niciunul dintre ei”, a povestit Prinţul William. „Am sunat-o pe Regină a doua zi şi am întrebat-o: «Chiar trebuie să facem asta?». Şi a răspuns simplu: «Nu! Începe cu prietenii tăi şi de-acolo, în cercuri concentrice, te îndepărtezi cât simţi nevoia. Rupe acea listă!»

Azi, după naşterea strănepotului ei, Prinul George, în 2013, şi a Prinţesei Charlotte în luna mai a acestui an, Regina poate fi fericită că visul ei de a avea o monarhie modernă s-a împlinit!

De la o tânără prinţesă la un monarh modernizator

1926 – Prinţesa Elisabeta Alexandra Mary se naşte pe 21 aprilie. Ei îi urmează Prinţesa Margaret.

1936 – Bunicul său, Regele George al V-lea, moare. Lui îi urmează Edward al VIII-lea, dar acesta abdică în decembrie.

1937 – Tatăl ei este încoronat drept Regele George al VI-lea. Iar Elisabeta devine moştenitoarea tronului.

1939 – Izbucneşte cel de-al doilea război mondial.

1944 – Prinţesa îşi ia îndatoriri oficiale de şef al statului, în timp ce tatăl ei pleacă pe front în Italia.

1947 – Se căsătoreşte cu Locotenentul Philip Mountbatten, fiul Prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepotul Reginei Victoria.

1948 – Îl aduce pe lume pe fiul său, Prinţul Charles.

1950 – I se naşte o fiică, Prinţesa Anne.

1952 – Regele George al VI-lea moare.

1953 – Este încoronată ca Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit la Marii Britanii şi a Irlandei de Nord, conducătoare a Commonwealth-ului şi apărătoare a credinţei. Revista „Time” o numeşte Femeia Anului.

1960 – Îl aduce pe lume pe Prinţul Andrew.

1964 – Se naşte fiul ei, Prinţul Edward.

1977 – Regina celebrează jubileul de argint.

1982 – Se naşte Prinţul William, al doilea în linia de succesiune la tron şi al treilea nepot al Reginei.

1984 – Nepotul ei, Prinţul Harry, vine pe lume.

1992 – Castelul Windsor trece printr-un incediu. Căsniciile Prinţilor Charles şi Andrew se destramă. Prinţesa Anne divorţează de Mark Phillips. Regina se oferă să înceapă să plătească taxe pe venit şi avere.

1993 – Castelul Windsor şi Palatul Buckingham se deschid publicului pentru prima dată.