Regina Virgină, Elisabeta I, „era orice, numai virgină nu”. Avea bucurii și la femei, și la bărbați
În toată Europa circulau zvonuri despre relațiile sale cu diverși favoriți de la curte, iar adversarii politici îi atacau frecvent reputația.
Timp de peste patru secole, Regina Elisabeta I a rămas în istorie sub supranumele de „Regina Virgină”. A fost imaginea proiectată cu grijă de propagandă: o suverană care și-a sacrificat viața personală pentru binele regatului și care s-a căsătorit simbolic cu Anglia.
Numai că nici contemporanii săi nu au crezut întotdeauna această versiune. De fapt, puține personaje istorice au generat atâtea speculații despre viața amoroasă precum fiica Regelui Henric al VIII-lea. Încă din primii ani ai domniei, ambasadorii străini trimiteau la curțile Europei rapoarte despre favoriții reginei, despre întâlnirile sale private și despre relațiile care păreau să depășească simpla afecțiune politică. Istoricii arată că întreaga Europă era fascinată de întrebarea dacă Elisabeta era cu adevărat ceea ce pretindea că este: o fecioară dedicată exclusiv coroanei.
În cartea sa, „Viața amoroasă a regilor Angliei”, biograful Nigel Cawthorne scrie că „După toate probabilitățile, Regina Virgină, Elisabeta I, „era orice, numai virgină nu. Pe când avea 16 ani, se zvonise că ea însărcinată cu copilul lui Thomas Seymour, ambițiosul soț al lui Catherine Parr.” Apoi, după ce a urcat pe tronul Angliei la 17 noiembrie 1558, după moartea surorii sale vitrege, Maria I, „Elisabeta s-a trezit că trebuie să rezolve eterna problemă a unui moștenitor care să asigure succesiunea la tron. Nu era lipsă de potențiali soți. Mai mulți prinți străini i-au cerut mâna, nerăbdători să sudeze o alianță politică. Chiar și cumnatul ei văduv, Filip al II-lea al Spaniei, s-a agitat în acest sens.”
Îi plăceau și femeile
Potrivit aceluiași Nigel Cawthorne, la vârsta de 25 de ani, „Când a urcat pe tron, Elisabeta s-a arătat prea puțin interesată de bărbați. Probabil că idila ei cu Seymour sau excesele sexuale ale propriului ei tată o făcuseră să abordeze subiectul cu multă precauție.” Cert e că așa-numita „Regină Virgină” intenționa să-și păstreze cât mai mult acest renume, așa că „s-a înconjurat cu femei nemăritate, dispuse să danseze pentru stăpâna lor și să doarmă în iatacul privat al acesteia.”
Interesant este nu doar că se însoțea doar cu femei, ci și că „Elisabeta I făcea crize de gelozie ori de câte ori vreuna dintre aceste domnișoare alegea să o părăsească pentru a se mărita.”
Unele dintre cele mai celebre episoade de la curte au pornit tocmai de la astfel de situații. Regina se simțea trădată atunci când o favorită își muta centrul atenției către un soț, un logodnic sau un alt protector. Pentru mulți istorici, aceste reacții reflectau nu doar exigențele unei suverane obișnuite să controleze totul, ci și atașamente emoționale extrem de intense. De aici până la apariția teoriilor moderne despre orientarea sexuală a reginei nu a mai fost decât un pas.
Unii biografi au sugerat că legăturile sale cu anumite femei ar fi putut depăși simpla prietenie. Alții consideră că astfel de interpretări spun mai multe despre sensibilitățile contemporane decât despre realitățile secolului al XVI-lea. Cert este că documentele păstrate nu oferă dovezi directe care să confirme existența unor relații intime între Elisabeta și femeile din anturajul său. În schimb, ele arată o suverană care construia relații de o intensitate neobișnuită și care cerea devotament total celor din jur.
Favoritul reginei
În centrul tuturor zvonurilor s-a aflat Robert Dudley, marele favorit al reginei. Cei doi se cunoșteau încă din copilărie, iar apropierea lor a fost observată imediat după urcarea Elisabetei pe tron. „Amândoi se născuseră în aceeași zi de septembrie a anului 1533 și se cunoscuseră îndeaproape încă din copilărie. În vremea domniei Mariei, fuseseră chiar întemnițați împreună în Turnul Londrei”, nota Cawthorne.
Potrivit relatărilor vremii, favoritul avea acces aproape permanent la suverană, iar prezența lui constantă la curte a alimentat ani la rând bârfele despre o posibilă relație romantică. Iar influența lui era aproape „periculoasă”. „Se spune că regina îl vizitează în dormitor, zi și noapte. Relațiile diplomatice sunt la discreția lui”, raporta ambasadorul Spaniei în aprilie 1559, potrivit lui Nigel Cawthrone.
Pentru mulți contemporani, povestea dintre cei doi părea atât de evidentă încât se așteptau la o căsătorie, după ce Dudley a rămas văduv. Asta deși circumstanțele morții soției sale, Amy, au fost învăluite de mister, iar unii puteau jura fie că el și-a ucis soția, fie că Elisabeta I dăduse ordin să scape de ea mai repede.
Mai multe pentru tine...
Un lung șir de amorezi
Adversarii săi catolici au acuzat-o de ipocrizie. Diplomații străini căutau indicii în fiecare gest și în fiecare favor acordat vreunui curtean. Iar bârfele despre presupusele sale iubiri circulau de la Madrid la Paris și de la Roma la Viena. Istoricul Anna Whitelock subliniază că zvonurile despre viața sentimentală a reginei au însoțit-o pe tot parcursul domniei și au devenit o parte inseparabilă a imaginii sale publice.
Însă căsătoria nu s-a materializat niciodată, Elisabeta I ferindu-se să fie acuzată de crimă și îndepărtându-l o vreme de la Curte. „Scandalul survenit în urma morții lui Amy l-a exclus definitiv pe Dudley ca posibil soț al reginei, lăsând loc altor pretendenți ambițioți.” Și n-au fost puțini! Nigel Cawthrone îi trece în revistă pe toți:
- Sir William Pickering cel șarmant, dar și afemeiat;
- Sir Christopher Hatton, un jurist tânăr și chipeș din Northampton, bașca poet;
- Thomas Heneage, un gentilom din Privy Chamber;
- Edward Vere, Conte de Oxford, care o copleșea cu suveniruri din călătorii, dar se dădea și la doamnele ei de companie;
- Sir Walter Raleigh, care a sfârșit seducând-o pe Elizabeth Throckmorton din suita Reginei;
- Henric, Duce de Anjou și fratele mai mic al Regelui Franței, care avea doar jumătate din vârsta ei și în brațele căruia s-a aruncat de ciudă că Dudley avea o relație cu Lady Sheffield;
- Ducele de Alencon, fratele mai mic al lui Henric, pe care îl alinta „broscoiul meu iubit” și cu care voia să-l facă gelos pe eternul ei preferat Dudley, dar cu care era cât pe ce să se mărite în 1581;
- Contele de Essex, mult mai tânăr decât ea, care avea relații nenumărate și tot atâția copii din flori.
Cert e că, după moartea mult iubitului ei Dudley în 1588, Regina Elisabeta I nu mai era la fel. Iar 15 ani mai târziu, „în martie 1603, când se afla pe patul morții, lângă ea s-a găsit o casetă care conținea ultima scrisoare primită de la Robert Dudley”.
Ea și-a dorit mult ca lumea să o țină minte drept „Regina Virgină”, cerând în 1559 să se înalțe o placă de marmură pe care să scrie că „o regină trăise și murise ca o virgină”. Însă acest lucru nu s-a înfăptuit niciodată, chiar dacă a rămas celibatară. Erau prea multe zvonuri despre viața ei sexuală, unii chiar spuneau că „avea organele genitale diforme sau era chiar hermafrodită”. Cert e că, indiferent ce s-ar fi putut inventa despre secretele ei de budoar, cu siguranță nu era virgină. Cel mult, că și-a dăruit sufletul unui singur om, cu care nu s-a putut mărita niciodată. Și acela a fost Robert Dudley.
FOTO: Profimedia
