Scandaloasa Împărăteasă Teodora, care dansa „pe trei sferturi dezbrăcată” până să ajungă în patul împăratului
Înainte să devină una dintre cele mai influente femei din istoria Bizanțului alături de Împăratul Iustinian, Teodora era protagonista celor mai picante bârfe ale Constantinopolului.
Înainte de a deveni cea mai puternică femeie din Imperiul Bizantin, prin anul 500, Teodora a cunoscut sărăcia, nesiguranța și lumea dură a spectacolelor populare din Constantinopol. Tatăl ei, Acacius, era îngrijitor de animale la Hipodrom, având în grijă în special urșii folosiți în reprezentațiile care încântau și șocau deopotrivă mulțimea. Nu făcea parte din aristocrație, nici măcar din categoria meșteșugarilor înstăriți. Familia trăia la periferia lumii respectabile, în imediata apropiere a divertismentului de masă, acolo unde cursele de care, luptele cu animale și spectacolele grosiere atrăgeau zilnic mii de spectatori.
Când Acacius a murit, situația familiei a devenit dramatică. Mama sa a rămas singură cu trei fete de crescut: Comito, cea mai mare, Teodora, mijlocia, și mezina Anastasia. Fără avere și fără protecție, mama ei văduvă a fost obligată să caute orice mijloc de supraviețuire. Într-o societate care oferea puține opțiuni femeilor sărace, scena a devenit singura șansă a fiicelor sale de a câștiga bani. Astfel, încă din copilărie, cele trei surori au ajuns să lucreze ca artiste în lumea hipodromului și a teatrului, un mediu privit cu suspiciune de elitele bizantine și asociat adesea cu scandalul, senzualitatea și moravurile libertine.
Pentru contemporanii săi, Teodora avea să devină repede una dintre figurile cele mai controversate ale capitalei. Istoricul Charles Diehl, rezumând mărturiile transmise de sursele bizantine, notează că tânăra își câștigase un prost renume: „Flecarii din Constantinopol, destul de blazați totuși, apreciau - se spune - îndrăzneala exhibițiilor pe care le risca pe scenă și ingeniozitatea efectelor de teatru, destul de necuviincioase, prin care trezea atenția spectatorilor; și lumea aplauda să-și rupă mâinile când apărea ea, pe trei sferturi dezbrăcată, oferindu-și trupul frumos mângâierilor păsărilor sale preferate.”
Totodată, Teodora devenise „celebră în Bizanț prin nebuniile ospețelor sale, prin cutezanța vorbelor și mulțimea amanților” și „fu în curând atât de compromisă, încât oamenii cinstiți care o întâlneau pe stradă se îndepărtau de ea de teamă să nu se dezonoreze doar pentru faptul de a o fi întâlnit”.
Nimic nu părea să anunțe că această fiică a unui îngrijitor de urși avea să urce într-o zi pe tronul Imperiului Bizantin și să fie încoronată împărăteasă alături de Iustinian.
Cum a ajuns o dansatoare iubita unui împărat?
Se mai spune despre ea că „iubea plăcerile, iubea și banii și strânsese o avere destul de frumoasă”, cât să renunțe la vechiul ei stil de viață. În anii tinereții sale, Teodora a părăsit Constantinopolul și l-a însoțit pe un înalt funcționar imperial, un sirian pe nume Hecebolos, într-o călătorie în provinciile orientale ale imperiului. Relația s-a încheiat prost, „brutal, cu înjurături grosolane”, iar ea s-a trezit din nou, prin anul 521, fără protecție și fără avere. „Izgonită, fără bani, fără strictul necesar, Teodora trebui să îndure o vreme mizeria prin întregul Orient. Fu văzută la Alexandria, în Antiohia, în alte locuri, exercitându-și peste tot trista ei meserie, ca să trăiască.”
Pentru prima dată, însă, pare să fi început o schimbare profundă. Sursele vorbesc despre o perioadă de reflecție și maturizare, departe de viața extravagantă care îi adusese celebritatea. Căci Alexandria „nu era numai un mare oraș comercial ai cărui negustori se duceau până la Ceylon să caute mirodeniile și nestematele Indiei, până în China să caute mătăsurile ei, până în Egipt și Levant de unde se răspândeau în toată Mediterana grâul din Valea Nilului și produsele Levantului. Alexandria nu era numai o cetate elegantă, frumoasă și bogată, ușuratică și coruptă, pământul de unde se alegeau curtezane faimoase,c ca Thais și Chrysis. Începând din secolul al IV-lea, capitala Egiptului era și una dintre capitalele creștinismului”, când Împăratul Iustinian „dornic să restabilească uniunea cu Roma, dezlănțuise în Siria cele mai sălbatice persecuții și toți cei care refuzau să subscrie la credința ortodoxă (...) erau loviți fără milă.”
Așadar, atunci când s-a întors în capitală, Teodora nu mai era doar dansatoarea care stârnise scandaluri și fantezii. Era o femeie inteligentă, cultivată și suficient de ambițioasă pentru a înțelege mecanismele puterii. În acea perioadă i-a atras atenția lui Iustinian, moștenitorul politic al Imperiului Bizantin. Pentru el, diferența de statut social părea lipsită de importanță. Pentru restul lumii era, însă, un șoc. O fostă actriță, cu un trecut considerat rușinos, urma să devină soția viitorului împărat!?!
Căsătoria lor a sfidat toate convențiile epocii. Împăratul Iustinian a modificat inclusiv legislația care interzicea marilor demnitari să se căsătorească cu actrițe. Când a urcat pe tron, în anul 527, Teodora a urcat alături de el. Astfel, fiica unui îngrijitor de urși de la Hipodrom, femeia care cunoscuse sărăcia, scena și scandalul, devenea Împărăteasa Teodora, suverana celui mai puternic stat al lumii mediteraneene.
FOTO: Profimedia
