Împărăteasa desfrâului! Nu-i scăpa niciun bărbat chipeș: acuzată că și-a sedus fratele și chiar propriul fiu

Întortocheate sunt, au fost și vor fi căile capetelor încoronate. Exemplul de azi este grăitor în acest sens: o femeie fascinantă, care a încălcat toate limitele puterii romane.

Acesta este un portret foarte apreciat, semnat Sir Peter Paul Rubens, în care apar Agrippina și Germanicus. Portretul a fost pictat în jurul anului 1614, reprezentându-i pe Agrippina (14 î.Hr. - 33 d.Hr.), nepoata împăratului Augustus, și soțul ei, Germanicus (născut în 15 î.Hr.).

Dar cine a fost acest personaj savuros din Roma Antică?

„Și-a sedus fratele și propriul fiu?” Agrippina cea Tânără, femeia care a făcut orice pentru putere: soție de împărat, presupusă otrăvitoare și mamă a lui Nero

Puține femei din Roma antică au avut o ascensiune mai spectaculoasă și mai controversată decât Agrippina cea Tânără.

Fiica celebrului general Germanicus, sora împăratului Caligula și mama lui Nero, Agrippina s-a născut practic în mijlocul puterii. Dar nu s-a mulțumit niciodată să privească de pe margine. A vrut să influențeze imperiul și, mai ales, să-și vadă fiul pe tron.

Viața ei sentimentală a fost la fel de controversată ca ambițiile politice. Prima mare pată din biografia sa apare în timpul domniei fratelui ei, Caligula.

Scriitorii antici au susținut că împăratul întreținea relații incestuoase cu surorile sale, Agrippina fiind una dintre cele asociate cu aceste acuzații.

Nu există însă dovezi independente care să demonstreze că cei doi au avut o relație sexuală, iar istoricii moderni tratează povestea cu multă precauție. În Roma imperială, zvonurile despre incest erau o armă politică extrem de eficientă.

Agrippina avea însă să intre într-o căsătorie care, prin ea însăși, pare desprinsă dintr-un scandal de palat. După moartea primului ei soț, s-a căsătorit cu împăratul Claudius, care era unchiul ei!

Căsătoria a necesitat modificarea legii romane, iar Agrippina a devenit astfel împărăteasă. Mai important, a început imediat să lucreze pentru viitorul fiului său, Nero.

Nero era copilul Agrippinei din prima căsătorie, dar nu era moștenitorul natural al lui Claudius.

Agrippina a schimbat însă jocul

Claudius l-a adoptat pe Nero, iar acesta a fost împins înaintea lui Britannicus, propriul fiu biologic al împăratului. Nero s-a căsătorit apoi cu Octavia, fiica lui Claudius. În câțiva ani, Agrippina își construise aproape perfect drumul către tron pentru fiul ei.

Apoi a murit Claudius. Și aici începe una dintre cele mai celebre povești cu otrăvuri din Antichitate.

Tacitus și ceilalți autori antici au relatat că împăratul ar fi fost otrăvit, iar Agrippina a fost considerată principala suspectă. Una dintre versiunile celebre spune că otrava ar fi fost ascunsă într-o ciupercă. Nu a fost demonstrat că Agrippina l-a ucis, dar suspiciunea a rămas lipită de numele ei timp de aproape două milenii.

Nero a devenit împărat, iar mama sa ajunsese în vârful puterii

Influența ei era atât de mare, încât imaginea Agrippinei apare chiar pe monede imperiale alături de fiul său.

Dar aici povestea ia o turnură și mai tulbure. Unele surse antice susțin că Nero ar fi manifestat o atracție sexuală nepotrivită față de propria mamă.

Tacitus relatează că rivalii Agrippinei au exploatat tocmai aceste zvonuri, iar apropierea dintre mamă și fiu a devenit subiect de bârfă la curte. Nici în acest caz nu există dovezi suficiente pentru a afirma că incestul a avut loc.

Relația dintre cei doi s-a deteriorat însă rapid. Nero voia puterea pentru el, iar Agrippina nu părea dispusă să renunțe la influența pe care o construise cu atâta grijă. În plus, noua favorită a împăratului, Poppaea Sabina, avea propriile motive să o îndepărteze. Mama devenise pentru Nero nu doar o femeie incomodă, ci o amenințare politică.

În anul 59 d.Hr., Nero a trecut la soluția extremă. Potrivit lui Tacitus, Agrippina a fost invitată la un banchet, apoi trimisă spre casă pe o navă special pregătită să se dezintegreze pe mare. Planul a eșuat: Agrippina a supraviețuit și a ajuns la țărm. Când Nero a aflat, ar fi înțeles că nu mai putea lăsa lucrurile la voia întâmplării și a trimis oameni să o ucidă.

Finalul este una dintre cele mai teatrale scene din istoria Romei.

”Nero examinează cadavrul Agripinei”, între 1670 și 1679, tablou de Pietro Negri, expus la Dresda, Gemäldegalerie Alte Meister

Potrivit lui Tacitus, când ucigașul a ridicat sabia, Agrippina și-ar fi indicat abdomenul, locul din care îl adusese pe lume pe Nero, ca și cum ar fi spus că acolo trebuie să lovească. Dacă relatarea este autentică, ultima ei reacție spune aproape totul despre femeia care fusese Agrippina: chiar în fața morții, povestea ei rămânea legată de putere, maternitate și fiul pentru care îndrăznise să sfideze întreaga curte imperială.

Nero în fața cadavrului mamei sale, Agrippina cea Tânără (Muzeul Prado)

Agrippina cea Tânără rămâne astfel una dintre cele mai fascinante femei ale Romei: ambițioasă, inteligentă și neobișnuit de puternică pentru epoca sa, dar înconjurată de acuzații de incest, otrăvire și manipulare.

Poate că unele dintre cele mai scandaloase povești despre ea sunt exagerări ale autorilor antici. Cert este însă că femeia care și-a ajutat fiul să ajungă împărat a sfârșit ucisă chiar de acesta! Iar Nero, băiatul pentru care Agrippina mutase piesele pe tabla puterii, avea să devină unul dintre cei mai controversați împărați ai Romei.

Foto: Profimedia