Sexy, fatală și criminală. Curtezana din Paris care l-a sedus pe Prințul de Wales și a ucis cu sânge rece
Poveștile din culisele palatelor regale sunt fascinante, mai ales când au ca ingrediente relații amoroase interzise.
Aducem azi în actualitate povestea unei curtezane franceze fermecătoare, care a cucerit inima prințului moștenitor din Marea Britanie, într-o poveste de dragoste care a scandalizat Familia Regală.
În 1917, viitorul rege Edward al VIII-lea a început o relație cu curtezana franceză Marguerite Alibert, fapt care a provocat un adevărat șoc în înalta societate britanică. Era cu mult înainte ca acesta să o întâlnească pe cealaltă femeie fatală din viața lui, americanca Wallis Simpson.
În volumul Femeia de dinaintea lui Wallis: Prințul Edward, curtezana pariziană și crima perfectă, scriitorul de romane polițiste Andrew Rose reconstituie relația amoroasă a Prințului Edward – desfășurată în timpul războiului – cu curtezana pariziană Marguerite Alibert, precum și modul în care corespondența dintre cei doi i-ar fi putut oferi lui Marguerite un alibi în timpul procesului în care a fost judecată pentru uciderea soțului ei, nobilul egiptean Ali Bey Kemel Fahmy, în 1923.
La începutul Primului Război Mondial, între vizitele la regimentele britanice și cele ale Commonwealth-ului, neexperimentatul Edward a descoperit plăcerile Parisului și a început o aventură cu celebra curtezană Marguerite Alibert. Stabilind un tipar pentru viitoarele sale relații, Edward a dat dovadă de o judecată spectaculos de slabă, trimițându-i lui Marguerite scrisori care includeau critici la adresa tatălui său, Regele George al V-lea, informații militare și informații secrete, pe lângă propriile sentimente. Când relația lor s-a încheiat brusc, la sfârșitul războiului, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea aventurilor lui Edward din acea perioadă, Marguerite i-a amintit că încă mai avea corespondența lui, insinuând că intenționa să profite de pe urma relației lor.
Ulterior, femeia s-a căsătorit cu aristocratul egiptean Ali Kamel Fahmy Bey, pe care l-a împușcat mortal în 1923. Ali Fahmy Bey s-a îndrăgostit nebunește de curtezana pariziană atunci când a întâlnit-o pentru prima dată în Egipt, pe când aceasta însoțea un om de afaceri. A mai văzut-o de câteva ori la Paris, iar în iulie 1922 le-a fost făcută, în mod oficial, cunoștință. Fahmy a invitat-o pe Alibert în țara lui, pretinzând că este bolnav și spunându-i că nu poate trăi fără ea. S-au căsătorit civil în decembrie 1922, iar în ianuarie 1923 au avut o nuntă după ritul islamic.
Crima perfectă
În același an, pe 1 iulie 1923, cei doi soți au sosit la Londra și s-au cazat la hotelul Savoy, însoțiți de anturajul lor. Ca o coincidență stranie, pe 9 iulie, au mers să vadă spectacolul de operetă „Văduva veselă”, iar la întoarcerea la hotel, a izbucnit una dintre numeroasele lor certuri. Pe 10 iulie, la ora 02:30 dimineața, Alibert și-a împușcat soțul de mai multe ori, din spate, nimerindu-l în gât, în spate și în cap și provocându-i moartea.
Mai multe pentru tine...
În timpul procesului care a urmat decesului acestuia, văduva s-a prezentat drept victimă a „brutalității și bestialității” soțului ei „oriental”. Interesant este că judecătorul a interzis orice referire la trecutul de curtezană al lui Alibert, asigurându-se că numele Prințului de Wales nu e menționat niciodată în cadrul probelor prezentate în timpul procesului. Până la urmă, fosta iubită a lui Edward a fost achitată.
Până la sfârșitul vieții sale, femeia a locuit într-un apartament situat vizavi de hotelul Ritz, la Paris. După moartea sa, puținele scrisori rămase de la Edward, pe care aceasta le păstrase ca o formă de asigurare, au fost găsite și distruse de un prieten.
În cartea sa, scriitorul Andrew Rose a dezvăluit, cu ajutorul informațiilor furnizate de nepotului lui Alibert, că achitarea acesteia de acuzația de a-și fi ucis soțul a făcut parte dintr-o înțelegere care a vizat restituirea scrisorilor de dragoste de la Prințul de Wales, incluzând totodată garanția din partea franțuzoaicei că numele lui Edward nu va fi menționat în instanță. „În realitate, a fost un proces regizat: autoritățile doreau ca Marguerite să fie achitată. O condamnare pentru crimă ar fi fost catastrofală pentru Coroană”, scrie autorul.
