Un hobby al Regelui Mihai i-a schimbat complet viața fiicei sale, Principesa Sofia
Cine ar fi știut că o pasiune a tatălui său, ultimul monarh al României, îi va defini întreg traseul în viață? Sora mai mică a Majestății Sale Margareta povestește întru-un interviu despre momentul în care a înțeles ce carieră va urma.
Alteța Sa Regală Principesa Sofia a României a purtat un dialog împreună cu Bianca Vlad pentru publicația „Matca”, în care a relatat amintiri prețioase din anii copilăriei, dar și din adolescență și studenție. Așa aflăm că, încă de la o vârstă fragedă, sora mai mică a Majestății Sale Margareta a fost fascinată de universul fotografiei, grație tatălui lor, Regele Mihai, care era un fotograf pasionat.
„Din copilărie, l-am văzut mereu pe tatăl meu cu aparatul de fotografiat în mână. La o vârstă destul de fragedă, ne-a dăruit mie și surorilor mele primele aparate de fotografiat. Cu mult înainte de a avea televizor, ne petreceam serile în familie urmărind cadrele realizate de tatăl meu. Surorile mele și cu mine îl ajutam la anumite intervale de timp, curățând panourile din sticlă care compuneau proiectorul de cadre, ca să ne uităm la ele și mai târziu. Fotografiile și filmulețele pe care ni le făcea în vacanțe și de sărbători mi-au înfățișat o lume fascinantă, plină de culori și magie. M-au făcut să-mi doresc să surprind imagini care să îmi trezească aceleași emoții pe care mi le trezeau imaginile lui. Astfel a luat naștere ceea ce mai târziu a devenit profesia mea.”
Însă Principesa Sofia nu era pasionată numai de arta surprinderii lumii în imagini, după cum a povestit în continuare pentru publicația „Matca”. „În adolescență, îmi petreceam timpul liber scriind și pictând. Cochetam cu ideea de a îmi crea o colecție de felicitări și de a scrie o carte, dar încă nu apucasem să o dezvolt foarte mult. Abia după ce am început să studiez Artele, lucrurile s-au așezat pe un făgaș și au devenit mai concrete.”
Din păcate, însă, exilul avea piedicile sale pentru Familia Regală, în care toate cele cinci fete ale Regelui Mihai și ale Reginei Ana încercau să-și descopere chemarea în viață. „Am fost nevoită să îmi amân studiile din cauza unor dificultăți financiare. În anul care a urmat am pictat și am organizat expoziții în America, în ciuda convingerii personale că pictura nu mă inspiră, chiar dacă actul artistic în sine este o experiență neprețuită și plină de semnificație. Mi-am reluat ulterior studiile, de această dată la Corcoran School of the Arts and Design. (...) În drumul meu spre facultate, treceam zilnic pe lângă sediul central al National Geographic și, privind clădirea, îmi doream enorm să ajung cândva la nivelul de excelență fotografică necesar pentru a putea lucra pentru revistă. Însă cursul vieții mele s-a schimbat complet în decembrie 1989, când eram în anul trei la Corcoran.”
Opt ani aveau să treacă până când Principesa Sofia a reușit să se dedice din nou pasiunii sale și s-o ducă la un nivel cu adevărat profesionist. „În 2007, când locuiam în regiunea Bretania, Franța, (...) Am avut norocul să găsesc un mentor, care fusese în trecut fotograf de război și care credea în potențialul meu artistic. Oportunitățile au început să prindă contur. În anii care au urmat, m-am dedicat fotografiei de peisaj și am condus kilometri întregi în toată Bretania, realizând mii de fotografii. De câte ori aveam posibilitatea să mă deplasez în alte țări, îmi luam camera după mine.”
Astăzi, Principesa Sofia se declară a fi „un om care aparține artei”.
Ce a făcut Principesa Sofia în anii în care și-a pus în stand-by propriile ambiții?
Revoluția din România a fost marele semnal pe care Familia Regală îl aștepta de decenii întregi de crunt exil că poate reveni pe plaiurile natale. Astfel că, alături de Regele Mihai, Principesa Moștenitoare Margareta și Principesa Sofia au fost primele care au sprijinit reabilitarea numelui Casei Regale în România post-decembristă. „Am vizitat pentru prima dată țara alături de Majestatea Sa Margareta în ianuarie 1990, la trei săptămâni după izbucnirea evenimentelor. Am fost martorele unei suferințe fizice și psihice inimaginabile. Mi s-a părut de neconceput să îmi continui studiile în condițiile date, așa că am decis să părăsesc Washington, D.C. și să mă mut înapoi în casa familiei din Versoix, Elveția. Nu doar că am consolidat secretariatul tatălui meu alături de sora mea, dar am lucrat inclusiv la numeroase proiecte ale Fundației Regale Margareta a României, pentru a îmbunătăți situația României și a o ajuta să aibă parte de un viitor mai bun.”
„În calitate de vicepreședinte al Fundației la acea vreme, am contribuit la identificarea unor proiecte majore, în campanii de strângere de fonduri în Statele Unite, precum și de ajutor umanitar, înlesnind promovarea activității Fundației pe scena internațională. Am scris chiar și o colecție de cărți pentru copii și am avut ocazia să le public în București în 1995. Am donat Fundației câștigul obținut din vânzarea lor pentru a-i ajuta pe copii. Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să ofer un sprijin în orice fel posibil.”
FOTO: Casa Majestății Sale
