Vrăjitoare, femeie ușoară, regină-monstru? Acuzată că s-a culcat cu propriul frate, ea avea o „putere de seducție diabolică”
A fascinat mulți bărbați, l-a convins pe Regele Angliei să-și părăsească soția într-o vreme în care nu se accepta divorțul, a deranjat, a fost acuzată de „vrăjitorie” și, ulterior, decapitată.
Este vorba despre Anne Boleyn (1501–1536), una dintre cele mai controversate femei din istorie, a doua soție a Regelui Henric al VIII-lea al Angliei și mama reginei Elisabeta I.
Despre această regină-consoartă s-au scris, de-a lungul timpului, multe povești ostile, dar probabil cele mai tulburătoare sunt acuzațiile de incest răspândite după moartea ei.
Dacă unii cronicari de demult au prezentat-o drept o femeie „monstruoasă” și coruptă moral, istoricii moderni consideră în mare parte aceste afirmații drept propagandă împotriva ei.
Unul dintre cele mai tulburătoare texte despre legendara Anne Boleyn este chiar rechizitoriul procesului ei, în care era acuzată de adulter cu mai mulți bărbați, inclusiv cu propriul frate, George Boleyn.
Poate cel mai șocant aspect nu este că astfel de lucruri au fost scrise, ci că au fost folosite pentru a justifica decapitarea ei, în anul 1536, pe când avea doar 35 de ani. Iar imaginea unei femei transformate postum într-un „monstru” a rămas una dintre cele mai întunecate pagini ale propagandei din epoca Dinastiei Tudor.
Capacitatea de a captiva și de a menține interesul bărbaților a fost pusă de unii pe seama vrăjitoriei sau a unei puteri diabolice, însă adevărul era mult mai... pământean. Puterea ei de seducție provenea, de fapt, din inteligență, spirit, educație și abilitatea de a conversa, calități care o făceau neobișnuit de atractivă la curtea regală. Diplomații de la curtea regelui au consemnat că, deși „nu era una dintre cele mai frumoase femei din lume, avea o purtare atât de plăcută încât nimeni nu putea să nu o admire”.
Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este chiar obsesia lui Henric al VIII-lea pentru ea. Regele a urmărit-o timp de aproximativ șapte ani, i-a scris scrisori de dragoste și a rupt relația cu Biserica de la Roma pentru a putea obține anularea căsătoriei sale cu Ecaterina de Aragon și a se căsători cu Anne.
Refuzând să-i devină amantă, Anne a fost cea care a cerut o căsătorie legitimă, iar eforturile lui Henric de a-și anula prima căsătorie au dus la conflictul cu Papa Clement al VII-lea și ruptura Angliei de Biserica Catolică. În ianuarie 1533, cei doi s-au căsătorit în secret, iar în iunie, Anne a fost încoronată regină. Nașterea fiicei lor, Elisabeta, în septembrie 1533, nu i-a oferit regelui mult doritul moștenitor de sex masculin.
După mai multe pierderi de sarcină și pierderea influenței asupra regelui, Anne a fost acuzată de adulter și trădare. A fost decapitată cu spada pe 19 mai 1536, iar Henric s-a căsătorit cu Jane Seymour la unsprezece zile după execuție, aceasta fiind a treia dintre cele șase soții ale regelui.
A fost sau nu incest?
Actul de acuzare împotriva reginei menționa că Anne și fratele ei, George, ar fi întreținut relații incestuoase de mai multe ori. Totuși, nu au fost prezentați martori credibili, scrisori compromițătoare sau mărturisiri, iar dovezile n-au fost deloc convingătoare. Chiar și-așa, au fost luate în calcul, deoarece Anne devenise indezirabilă.
Într-adevăr, Anne și George erau foarte apropiați intelectual și emoțional, se tachinau, discutau politică și apăreau frecvent împreună la curte. Dar nimeni n-a putut dovedi că apropierea dintre ei a avut și vreo conotație sexuală.
În acele vremuri, incestul era considerat nu doar o crimă sexuală, ci și o ofensă împotriva ordinii divine, o formă extremă de corupție morală. Tulburător este că, la proces, nici Anne, nici George nu au avut posibilitatea de a-și chema propriii martori sau de a beneficia de o minimă apărare. Au fost executați amândoi, iar acuzația de incest a rămas ca o etichetă de neșters pentru cei doi frați Boleyn.
Foto: Profimedia
