Adela Popescu, dezvăluiri despre cea mai grea perioadă: "Totul a culminat cu o criză de plâns într-un supermarket"
Azi, se pregăteşte să îl întâmpine pe cel de al treiea moştenitor al familiei şi e cât de poate de fericită, dar, în urmă cu un an, Adela Popescu simţea că se prăbuşeşte. Unul dintre copii făcea febră, celălalt avea larginta. Totul a culminat cu o criză de plâns în magazin.
Acum un an, pe vremea asta, totul era cu susul în jos. Radu plecase la filmări, iar eu rămăsesem acasă cu cei mici. Alexandru avea febra, mami pneumonie, Andrei laringită, iar eu tuseam de simţeam că mor şi îmi pierdusem complet vocea. Tocmai începuse demenţa Covid în România. Se închiseseră grădiniţele, aveai voie pe stradă doar cu declaraţii, iar eu trăiam o stare de anxietate nouă. Totul a culminat cu o criză de plâns într-un supermarket.
Noroc că aveam căciulă, ochelari, mască şi mănuşi. Dar nu e că şi cum cineva avea curajul să se apropie de mine. Sau de altcineva, în general...
Fratele meu îmi aducea provizii peste gard, iar eu îi dădeam la schimb măşti chirurgicale. Soţul, un tip prevăzător, făcuse stoc. La fel de mare ca cel de făînă, conserve, fasole, hârtie igienică, etc.
Ce psihoză! Nu aş fi bănuit că anul ce a debutat atât de straniu îmi va aduce ce mi-a adus: o nouă viaţă-bebeluşul ce stă cuminte la căldurică în pântecele meu şi mutarea în căsuţa cea nouă.
Iată că a trecut un an în care am crezut că le vom păţi pe toate. Anul care mi-a demonstrat că “păţitul” nu are legătură cu vreo pandemie globală, ci cu...orice moment. Un moment care poate să vină oricând. Aşadar... ştiu că sună cliseistic, dar haideţi să ne bucurăm de fiecare clipă în care putem închide ochii şi exclama: “bine că sunt bine toţi ai mei!” Nu ştiu ce m-a apucat. De fapt, ştiu, făceam curăţenie în telefon şi am găsit o fotografie cu Andrei julit pe faţă din perioada aceea. Mie mi s-a părut că a fost tare greu.
Voi va mai amintiţi cum eraţi cu psihicul la începutul pandemiei?
