S-a simţit uneori epuizat  de rolul de tătic, dar astăzi le duce dorul celor două mogâldeţe care i-au schimbat lumea. Dan Cruceru a trebuit să meargă în Republica Dominicană, unde prezintă Survivor, pentru a vedea alt fel lucrurile.

“Am avut momente când am simţit că nu mai pot. Că am ajuns la capătul puterilor, că mă târăsc în fiecare zi. Că mă sufoc. Că mi-e foarte greu. Şi că mă loveşte depresia. Şi aş fi vrut să fug. Să plec în lumea largă, să nu mă uit în spate şi să fiu liber! Da, despre libertate e vorba. Despre a nu a avea grijă de nimic şi mai ales de nimeni. N-am făcut-o! N-am fugit. Poate nu am avut curaj sau, poate, am ales să fiu responsabil. Totuşi, e o mare povară, uneori, să ştii că cineva are nevoie de tine. Da, da. Dependenţa unora de tine poate fi şi o povară. De cele mai multe ori, îţi umple sufletul să ştii că ei au nevoie de tine, că eşti util, eşti dorit, eşti necesar, eşti iubit. Dar, uneori, dependenţa lor te apasă prea tare. Şi, atunci, în astfel de momente, vrei să fii liber! 

E senzaţional să fii părinte! Jur! Dar, uneori, e teribil de greu. Şi atunci când ţi-e foarte, foarte greu, îi invidiezi pe cei fără copii. Recunoaşte asta! Eu am simţit-o. Nu atât de mult încât să-mi doresc să nu fi avut vreodată copii, dar măcar suficient cât să visez să-i trimit la bunici vreo trei luni. Da, mai exact îmi doream pauze. Pauze lungi. La restaurant cu ambii copii. Cel mic în scaunul de masă, Sophia lângă mine. Doi tineri, cuplu, discutau despre planurile din noaptea aia. Cluburi, răsfăţ, doar ei. Aventură. Alţii, la o masă mai îndepărtată căutau pe o tabletă bilete de avion pentru week-end-ul următor. I-am privit cu jind. Şi fix în momentul în care cădeam în visare, călătorind parcă alături de ei, am realizat că fiu-miu tocmai şi-a băgat o mână plină cu piure în păr. Am privit-o şi pe Soph. Ea scălda lingura în ciorba de perişoare de parcă i-aş fi dat otravă’’, aşa arăta viaţa de zi cu zi a lui Dan Cruceru, după cum o descrie chiar el pe blog.

Acum, lucrurile stau cu totul altfel. “Am plecat de acasă de fix o săptămână. Fără copii.

Mă simt amputat. Sunt într-o ţară exotică, dar nu am fost nici măcar la plajă încă. Aş fi putut, dar nu mi s-a părut interesant. Am zis că voi merge mâine. De câteva zile zic mâine. Nici de cluburi nu-mi arde. Nici astea nu mi se par importante.

În schimb mi se par importante conversaţiile cu ei. Îi văd online zi de zi. Sophia mă zăpăceşte cu tabla înmulţirii, iar bebele cu onomatopeele. Mi-e teribil de dor de ei”, adaugă prezentatorul de la Kanal D.