Dorel Vişan, doborât de singurătate: “Nu mai am nici cui da un telefon”
A fost o viaţă pe scenă. Acum, la 83 de ani, Dorel Vişan s-a retras la Martineşti, la 20 de kilometri de Cluj-Napoca. Trudeşte din greu în grădină, se mai leagă de câte o amintire, iar astea îi dau puterea să răzbată. Îi lipsesc însă prietenii care nu mai sunt.
„Am ajuns la o concluzie foarte tristă. Nu mai am nici cui da un telefon. Colegii mei nu mai sunt. Prietenii au pierit şi ei. Eu însumi mă caut tot mai rar. Nu mai ştim unde mergem şi de unde venim. E trist ce se întâmplă. Mă doare sufletul când văd cum moare teatrul. Teatrul nu se face online, este o artă nemijlocită. Trebuie să vezi actorul cum respiră, cum îşi schimbă faţa”, spune Dorel Vişan pentru Antena3.
„Aici m-am născut din nou, pentru că în satul unde au stat părinţii mei stă o cumnată şi nu am vrut să mă duc acolo că era şi drumul mai rău şi mai departe. Am venit pentru stupi aici. Orice vrei să ai trebuie să iubeşti. Dacă creşti un căţel sau o oaie sau un iepure, dacă nu le iubeşti nu se fac cum trebuie. Iar lucrul acesta cu pământul are un sens cosmic. De aia se lucrează cu mâna. Uite, mâinile mele sunt de ţăran”, adaugă marele actor..
