Alfred Hitchcock, regizorul care-şi hărţuia actriţele preferate

A făcut filme de geniu şi a fost, cu siguranţă, unul dintre cei mai speciali regizori ai tutror timpurilor. Însă dincolo de masca perfecţionismului şi profesionalismului se ascundea un voyeurist crud şi obsedat de multe dintre femeile pe care le distribuia în producţiile sale.

Filmele marca Alfred Hitchcock au dus cinematografia la un alt nivel şi au oferit întregii lumi momente iconice şi senzaţii unice, de la scenele ce îţi provocau fiori pe şira spinării din „Psycho” şi până la bătălia finală de pe muntele Rushmore din „North by Northwest”.  Hitchcock a pus bazele filmului horror modern, thrillerului cu spioni şi producţiilor de acţiune, toate la pachet cu un umor negru sublim şi auto-promovare fără limite.

Însă, dincolo de talent, era recunoscut drept un predator sexual, un om plin de frustrări, căruia îi plăcea să domine.  Vedetele timpului său îl ştiau drept un bărbat ce găsea plăcere în dominaţia faţă de actriţele cărora le dădea roluri principale. El voia să le controleze în speranţa că va obţine beneficii sexuale de pe urma lor. Kim Novak, Janet Leigh şi Krace Kelly au fost doar câteva dintre  „victimele” lui. Aceastea au povestit cum au fost nevoite să suporte avansurile lui pe platouri şi cum îl surprindeau urmărindu-le cum se schimbau. Pe Grace Kelly a crezut că o cucereşte introducând-o la brandul de bijuterii de lux, Cartier, însă aceasta a refuzat mereu să îi cadă în mreje, considerându-l un libidinous dominator.

Alfred a curtat-o mult timp pe cea care avea să devină una dintre cele mai iubite prinţese, Grace Kelly

Obsesia lui cea mai mare a fost, însă,  Tippi Hedren, vedeta din filmul  „Păsările”, de care a ajuns chiar obsedat. Premiera filmului declanşează în el o luptă personal, deoarece Tippi, cea pe care astăzi o ştim drept mama lui Melanie Griffith, nu îi împărtăşea sentimentele. Fascinat de frumuseţea ei specială, regizorul a decis să facă din ea o stea. Era, probabil, o provocare care-l anima pe genialul sexagenar ce gustase până atunci din plin succesul şi resimţea, poate, o doză de plafonare. Tippi avea zero experienţă ca actriţă. Iar el era un zeu în lumea cinematografiei. Începutul a fost promiţător, ea povestind că a învăţat enorm de multe lucruri de la el. Treptat, însă, pasiunea regizorului a căpătat accentele unei obsesii periculoase: el îi spunea cu ce să se îmbrace, cum să se machieze, ce să mănânce... Şi tot el angajase oameni care s-o urmărească până acasă pentru a se asigura că nu se vede cu alţi bărbaţi. Ba chiar ceruse să i se analizeze şi scrisul de mână, pentru a afla mai multe despre lumea ei interioară.

Dincolo de zâmbetul afişat la premiere, Tippi ascundea un mare dispreţ faţă de cel care a făcut-o celebră, dar i-a şi curmat "zborul"

Tippi susţine că soţia regizorului, Alma, ar fi fost conştientă de toată această nebunie, pe care ar fi suportat-o cu stoicism. „Alma a venit la mine şi mi-a spus: «Îmi pare rău că trebuie să înduri toate astea!»“.Din răzbunare pentru că nu se conforma dorinţelor lui bolnave, Alfred a  „pedepsit-o” pe vecie pe Tippi, furnizându-i un contract care nu îi mai permitea să lucreze pentru nimeni după ce a lansat-o în „Păsările”, iar interesul pentru ea ca actiţă s-a diluat până a dispărut. Cariera ei nu şi-a mai revenit niciodată, iar ea l-a acuzat toată viaţa pe regizorul genial.

Foto: guliver/getty images/rex features,