„Am fost ameninţată cu pistolul şi violată pe acoperişul unei clădiri” Viaţa lui Louise Veronica Ciccone înainte de-a deveni Madonna

Când s-a mutat la New York, pentru a deveni o artistă renumită, Regina Pop era o adolescentă timorată, care nu se putea baza decât pe ea însăşi pentru a supravieţui în impresionanta şi periculoasa metropolă. Şi adevărul e că numai puterea ei interioară a reuşit s-o ajute să treacă peste toate dificultăţile întâmpinate de ea chiar de la început.

Louise Veronica Ciccone, de numai 19 ani, era o adolescentă singură şi înfricoşată în NY când a trăit una dintre cele mai dureroase experienţe din viaţa ei. „Am fost ameninţată cu arma. Am fost violată pe acoperişul unei clădiri, unde fusesem adusă cu forţa, având un cuţit în spatele meu tot timpul”, a uimit tot mapamondul Madge cu interviul pe care l-a dat pentru o publicaţie americană.

După întregul incident, Madonna n-a îndrăznit să povestească nimănui despre ce i se întâmplase la începutul şederii ei în New York. Era prea ruşinată şi nici nu-şi dorea ca toată acea agresiune fizică şi sexuală pe care o îndurase să o împiedice să-şi îndeplinească visul de-a deveni un entertainer.

Cum şi-a revenit?

Dar nici n-a lăsat ca dureroasa experienţă să treacă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Ea s-a lăudat, ani mai târziu, cu faptul că a devenit mai îndrăzneaţă după acel episod, caracteristică definitorie pentru ea chiar şi-n ziua de azi. Atât profesional, cât şi pe plan personal.

„Eram de-a dreptul sfidătoare. Chitită pe supravieţuire, nu mă interesa nimic altceva decât să supravieţuiesc şi să reuşesc să devin cineva. Dar mi-a fost greu şi m-am simţit singură în tot acest proces. De multe ori, am fost nevoită să mă provoc singură ca să merg mai departe, să-mi găsesc cumva puterea de-a continua...”, spune cântăreaţa plină de sinceritate. Dar a avut şi momente de slăbiciune...

„Câteodată făceam pe victima şi plângeam în apartamentul meu cât o cutie de pantofi, stând la fereastra mea care dădea spre un zid şi privind cum porumbeii se găinăţau pe pervazul meu. Atunci mă întrebam dacă merită cumva totul. Dar, tot atunci, mă redresam uitându-mă la o fotografie cu Frida Kahlo de pe peretele meu. Mustaţa ei mă consola. Ea era un artist căruia nu-i păsa de părerile altora. O admiram. Era îndrăzneaţă. Oamenii n-o trataseră deloc bine, viaţa nu fusese niciodată blândă cu ea. Dacă ea a rezistat şi, dacă ea a putut merge mai departe, şi eu trebuia să pot!”, a încheiat superstarul pledoaria ei despre succes.