Hotărârea lui Nadine care i-a luat prin surprindere pe fani: "M-am mutat din ţară pentru un an"
A avut mereu vise îndrăzneţe şi şi le-a îndeplinit de fiecare dată. Acum şi-a mai bifat o dorinţă: să stea un an în Franţa.
Nadine Voindrouh nu încetează să ne uimească. Ori, mai bine spus, să se uimească. Odată visa să trăiască în America, ceea ce a şi făcut. Apoi, şi-a pus în minte să-şi ia diploma de bacalaureat, pe care o amânase la vremea respectivă. Şi a luat şi bacul, după 40 de ani! Acum, îşi doreşte să trăiască o vreme în Franţa. Zis şi făcut, şi-a făcut bagajele şi a plecat!
"M-am mutat din ţară pentru un an, într-un sat, undeva în mijlocul Franţei. Eu, soţul şi copilul, fiecare cu câte o valiză şi nimic mai mult", spune Nadine pe blogul său, într-un articol care i-a luat prin surprindere pe fanii săi. "Locuiesc la o margine de pădurice, la 10 minute de mers cu maşina de primul oraş. Pe proprietatea unde locuiesc se mai află un cal alb şi doi măgăruşi. De când mă trezesc şi până mă culc cântă tot soiul de păsărele în rest, linişte."
Motivul care a determinat-o să plece din ţară? "Spaima mea de a trăi o viaţă liniară. Frumuseţea vieţii pe această lume nu mă lasă să trăiesc fără să o explorez pe cât mai multe planuri. Refuz să nu aflu ce pot afla sau să nu văd ceea ce pot vedea. Nu mă interesează bârfe, nu mă interesează cine cu cine şi de ce, detest aceste informaţii, mă reduc ca om, în schimb vreau să ştiu despre umanitatea noastră, despre culturile pe care le au dezvoltat oamenii de-a lungul timpului. Vreau să ating ziduri, vreau să percep nuanţe, pe scurt, vreau să explorez lumea, (...) să mă trezesc vorbind o altă limbă, să mă uit în jur şi să văd o altă arhitectură, iar obiceiurile vieţii de zi cu zi să fie diferite. Aşa simt că trăiesc, că nu mă plafonez, că sunt vie."
Experienţele de viaţă au făcut-o pe Nadine să-şi dorească ca, o dată la câţiva ani, să trăiască o perioadă într-o altă ţară/cultură/lume. "Pentru a reuşi asta e nevoie de curaj, de abilitatea de a lăsa totul în urmă şi a te adapta la o nouă realitate. Asta este ceva uşor pentru mine, deoarece am învăţat să nu fac rădăcini. Rădăcinile mele sunt în oameni, nu în locuri geografice sau clădiri. Nu simt apartenenţa faţă de o adresă, fie că acolo m am născut sau am trăit cei mai frumoşi ani, în schimb mă simt ancorată în puţinii oameni pe care îi preţuiesc şi lângă care orice loc devine “acasă”, fie el în alt colţ de lume."
Şi să nu credeţi că au avut vreun plan bine pus la punct de-acasă! "Nu ştim limba nici unul dintre noi, dar asta nu înseamnă nimic. Ne vom înscrie la cursuri de franceză şi vom vedea de acolo pe mai departe", spune în continuare Nadine, care simte că... s-a resuscitat. "Mă trezesc în fiecare zi cu entuziasm şi curiozitate pentru ce voi descoperi în sat, în oraş, în oameni şi în situaţiile de viaţă ivite pe parcursul zilei."
