Alexandru Ion și Ștefan Floroaica: “Ne-am întors din Asia Express cu multe kilograme în plus... în bagajul vieții”

Sunt favoriții multor fani Asia Express, iar OK! i-a luat la întrebări cu nespusă curiozitate. Află cum comentează azi echipa actorilor ceea ce se vede pe TV.

La TV, actorii se află încă în cursa pentru marele premiu Asia Express, ajungând în ultima țară de pe itinerarul acestei ediții, Coreea de Sud. În timp real, ei sunt de mult acasă, dar retrăiesc acum cu drag ceea ce au experimentat în periplul lor asiatic. Acest concurs e ca un drog și așa a fost și pentru simpaticii Alexandru Ion și Ștefan Floroaica, colegi și prieteni încă de când jucau împreună în serialul “Lia, soția soțului meu”. Unuia i-a luat mult să se elibereze de adrenalina concursului, odată ajuns acasă, altul s-ar întoarce în competiție și mâine. Despre fenomenul Asia Express, despre partenerele care le-au fost cele mai mari admiratoare și despre cum s-au schimbat ei împreună sau separat citește în rândurile următoare.

Actorii performează ca niște sportivi profesioniști. Ați mers ceas până acum la Asia Express! Pe Ștefan îl știm așa și dintr-o altă emisiune de anduranță, dar și tu, Alex, turezi motoarele foarte bine. Cum ați reușit să n-aveți fisuri?  

Alexandru Ion

Cred că a ajutat faptul că amândoi avem o toleranță mare la disconfort și o curiozitate și mai mare pentru oameni și locuri. În Asia Express, fiecare zi te scoate din confort în moduri imposibil de anticipat. Și cred ca două dintre cele mai utile instrumente de care te poți folosi sunt umorul și un echilibru emoțional solid. Așa că am apelat la aceste instrumente, cât și cum am știut.

Ştefan Floroaica

Alex a venit foarte bine pregătit de acasă, a urmărit toate sezoanele și și-a notat într-un excel tot felul de tips and tricks pentru momentul când va ajunge la Asia Express. Și iată cum acel excel ne-a ajutat pe amândoi. Recunosc că eu sunt mai degrabă pe modul spontan, ”le rezolvăm din mers”, și se pare că atunci când alături organizarea cu spontaneitatea îți iese o formulă câștigătoare. N-aș ști să-ți zic concret cum am reușit să n-avem fisuri, poate pentru că suntem amândoi doi oameni așezați.

Ce v-a adus împreună în Asia Express? Am descoperit o prietenie foarte frumoasă între voi. De când sunteți amici?

Alexandru

Ne știm de vreo trei ani, de la filmările pentru serialul “Lia, soția soțului meu”. Acolo s-a legat o prietenie simplă și firească, fără mari declarații. Când a apărut ideea Asia Express, s-a născut natural gândul de a merge împreună. Pur și simplu ne-am dat seama că o să ne înțelegem bine în condiții extreme. Și așa a fost. Cred că avem amândoi doze sănătoase de calm, iar asta ne-a ținut într-un echilibru bun, chiar și când nu dormeam, nu mâncam și nu mai aveam răbdare nici cu noi înșine.

Ştefan

În serial, personajele pe care le jucam erau doi frați. Cred că și asta a contat undeva în subconștient, pentru că, după câteva săptămâni, ne-am așezat la o masă unde amândoi ne-am pus de acord că ar fi o idee bună să facem echipă pentru Asia Express. Şi uite așa am ajuns cu două rucsacuri în spate, făcând autostopul prin Asia.

OK, ați plecat amici, dar v-ați întors la fel? Că emisiunea asta poate lega, dar și dezlega. 

Alexandru

Ne-am întors fără îndoială cu mult mai multe informații pe care le avem unul despre celălalt și cu exponențial mai multă complicitate, ca o consecință a experiențelor traversate împreună. Dar da, ne-am întors tot prieteni. Poate chiar mai liniștiți în prezența celuilalt. Când petreci atâtea săptămâni împreună, fără pauze, nu prea mai ai unde să te ascunzi — nici cu nervii, nici cu oboseala, nici cu tăcerile. Am învățat care sunt momentele în care e mai bine să taci, când e nevoie să vorbești și când să faci o glumă proastă ca să dezamorsezi o situație. Cred că după un Asia Express nu te mai întorci la fel, dar relațiile care rezistă după așa ceva, rezistă la foarte multe.

Ştefan

Într-adevăr, am trăit o experiență complexă acolo și faptul că am parcurs-o împreună pentru mine este ca un legământ pe care îl am cu Alex. Nu e nevoie să vorbim zilnic, dar știu că e acolo dacă am nevoie de el și viceversa.

Apropo de legături, dacă ați fi putut modifica formatul, cu ce concurenți ați fi petrecut cele două zile de relaxare, după câștigarea unei imunități?

Alexandru

Cu Gabi și Dan (n.r. Tamaș și Alexa). De ei ne-am apropiat cel mai tare acolo. Dincolo de toată aura lor de foști sportivi, sunt doi tipi autentici, cu simț al umorului și o generozitate reală. Ne-am înțeles fără prea multe explicații și am văzut că există puncte comune și respect chiar și acolo unde abordările sunt diferite. Există o asemănare în felul în care privim competiția — cu seriozitate, dar fără să ne pierdem omenia pe drum.

Ştefan

Mie mi-ar fi plăcut să fim toți. Toți treceam prin aceleași condiții și stări și, dacă ar fi existat posibilitatea, mi-ar fi plăcut ca toți să ne bucurăm în același timp de relaxarea zilei de imunitate.

"Am fost rezonabil de calmi, dar nu din categoria călugăr tibetan"

Pe o scară de la „ne panicăm ușor” la „suntem zen ca un călugăr tibetan”, unde vă încadrați voi atunci când filmați activ pentru Asia Express?

Alexandru

Tendințele sunt fără îndoială spre zen. Cred că am fost rezonabil de calmi, dar nu din categoria „călugăr tibetan”. Mai degrabă genul „ok, hai să vedem ce putem face cu ce avem”. Am învățat repede că, dacă te agiți, pierzi timp și energie. Și în Asia Express, asta te costă scump. Am avut și momente în care ne-a luat valul — de oboseală, de frustrare — dar n-au durat mult. Cred că e crucial să reușești să te remontezi repede în genul ăsta de concurs.

Ştefan

Am fost echilibrați amândoi, fără momente de panică, din ce îmi aduc eu aminte. Iar dacă asta este şi percepția voastră, atunci nu pot decât să mă bucur.

Cât v-a luat să vă readaptați la normalitatea voastră, când ați revenit acasă? Să realizați că nu mai trebuie să vă mai treziți la prima oră sau că nu mai trebuie să faceți cumpărături cu 1 euro.

Alexandru

A fost o întoarcere blândă. Mi-a lipsit dinamismul, dar mi-a prins bine liniștea. Funcționez foarte bine în contexte în care granițele universului sunt limitate și sarcinile sunt clare, așa că mi-a priit foarte mult experiența Asia Express și din punctul ăsta de vedere, printre multe altele. Dar în aceeași măsură, m-am bucurat enorm să fiu din nou acasă, să o revăd pe Evelyne și restul familiei și să mă bucur de confortul ăla care nu are neapărat ceva spectaculos, dar care îți lipsește cel mai tare când nu-l ai — mirosul de acasă, mâncarea familiară, rutina, lucrurile previzibile. După atâta haos, liniștea se simte ca un lux.

Ştefan

A fost o experiență complexă, în fiecare zi se întâmplau foarte multe lucruri, treceai printr-o grămadă de situații, iar când totul s-a terminat, trecerea de la acțiunea aia la viața normală a fost foarte bruscă și readaptarea la ritmul normal a durat vreo două săptămâni pentru mine.

Apropo de Irina... Alex, uitându-mă la pozele cu tine și soția ta, mi s-a părut frapantă asemănarea Evelynei cu... Irina Fodor. Ți s-a mai spus asta, i s-a mai spus asta?

Nu știu să i se fi zis asta, dar pot să fiu de acord că există o vagă asemănare. Cred însă că această asemănarea vine mai degrabă din energia lor calmă, nu din trăsături. Dincolo de asta, Evelyne e unică pentru mine și cred că oricine și-a găsit omul potrivit înțelege exact la ce mă refer.

Tu și Evelyne sunteți foarte frumoși împreună și foarte deschiși. Ați dezvăluit chiar și că v-ați cunoscut pe Tinder. Cum ți s-a părut experiența pe o aplicație de dating?

Da, ne-am cunoscut pe Tinder și n-a fost nimic spectaculos în asta, dincolo de faptul că ne-am găsit. Cred că aplicațiile de dating sunt doar un context — ce contează e disponibilitatea reală de a cunoaște pe cineva, nu platforma în sine. Fiecare o folosește așa cum are nevoie. Noi am avut norocul să trecem repede din online în offline și să descoperim că dincolo de algoritm era, de fapt, o potrivire autentică, care a depășit cu mult așteptările amândurora. Avem printre cunoscuții noștri alte două cupluri căsătorite, care s-au cunoscut pe aplicații de dating. Așadar, dincolo de stigma frivolității acestor aplicații, există tot felul de povești fericite și sănătoase.

N-o să te întrebăm despre copii sau planuri de genul acesta, dar o să vrem să știm cine-i micuțul roșcat adorabil cu care te mândrești pe Facebook.

Micuțul roșcat e Bethlen, british cocker spaniel-ul nostru. L-am numit așa pentru că am decis să facem pasul să ne luăm un câine când eram într-o scurtă vacanță la Bethlen Estates, de unde am vrut să luăm unul dintre cei trei câini care se tot jucau pe ulițele satului și prin curtea domeniului. Am aflat însă că respectivii câini nu puteau fi adoptați, pentru că aveau deja un stăpân, dar nu ne-am mai putut desprinde de nume. Însă e posibil să nu se obișnuiască niciodată cu faptul că așa îl cheamă, având în vedere că îl strigăm numai “iubire”, “iubitule”, “puiuțule” și multe alte diminutive pe care nu mi-aș imaginat că pot să le scot pe gură cu atâta lejeritate. Ne doream un câine de ceva vreme și suntem foarte fericiți că am făcut pasul, deși ne-a cam dat viața peste cap în primă fază.

Ștefan, fii sincer, ai plecat în aventura asta cu o extra presiune nerostită, de a egala performanța iubitei tale, Sânziana Negru? Ea a câștigat o ediție Asia Express...

Chiar dacă am mai glumit pe tema asta, n-am simțit nicio presiune în sensul ăsta. Îmi doream doar să nu ieșim printre primele echipe. Mai degrabă m-a inspirat și mi se pare incredibil ce au reușit să facă fetele acolo, acum că am trăit pe propria-mi piele greutatea acestei experiențe.

Dacă ar fi să încerc să mă pun în pielea unui concurent Asia Express, cred că cea mai grea probă este cea a dormitului într-o casă străină, rupt de tabieturile și confortul psihic pe care-l ai la tine acasă. Cât de greu a fost pentru voi?

Alexandru

Dormitul nu a fost complicat, pentru că la nivelul ăla de oboseală dormi și pe ciment. Complicat a fost căutatul și rugatul ca cineva sa te primească în propria casă, fără să știe cine ești. E o cerință tare ingrată și simțeam că moare ceva în mine de fiecare dată când trebuia să căutăm cazare. Pur și simplu îmi era extrem de dificil să scot pe gură rugămintea cu pricina. Noroc că Ștefan era ceva mai confortabil cu acest proces. În plus și din fericire, am întâlnit enorm de mulți oameni de-o bunătate imensă, iar unele dintre cazările în care am ajuns au prilejuit niște experiențe pe care e imposibil să le trăiești ca turist.

Fizic, cu ce urme v-ați întors după această aventură? Kilograme în minus, bronz neuniform, arsuri, probleme digestive, știu eu?

Alexandru

Spre marea mea surprindere, fluctuația în greutate a fost minimă spre inexistentă. Deși nu m-ar fi deranjat deloc să las niște kilograme prin Asia. Cred că eu și Ștefan suntem printre puținii participanți din acest sezon care să nu fi traversat nicio problemă de sănătate sau vreun mini accident. Astfel de lucruri se pot întâmpla natural, dar realitatea e că producția acordă foarte mare atenție siguranței participanților și nici nu e genul de emisiune care să se sprijine pe înfometare exagerată sau condiții extreme, care să îți pericliteze în mod predilect sănătatea.

Ștefan

Chiar dacă au fost câteva kilograme în minus, ce a contat de fapt a fost faptul că ne-am întors cu multe kilograme în plus, în bagajul experiențelor de viață.

Care-au fost primele impresii sau feedback-uri primite de la partenerele de viață după ce v-ați întors din Asia? Sunteți eroii lor, după ce-ați revenit de pe Drumul Eroilor?

Alexandru

Erou e un cuvânt mare. Funcționează frumos în contextul poveștii show-ului, dar nu pot să pretind că am înfăptuit acte de eroism. Suntem eroii lor că ne-am întors întregi. (râde) Asta a fost direcția feedback-ului.

Ștefan

Pot să spun că atunci când am ajuns la aeroport eu și Sânziana ne-am ținut în brațe câteva minute, fără să ne spunem nimic.

Ați putea spune că experiența asta în Asia vă ajută și-n carierele voastre, în actorie?

Alexandru

Nu cred că ne ajută direct, în sensul clasic al cuvântului. Asia Express nu te face un actor mai bun peste noapte, dar îți mai adaugă un strat interior. E un context care te pune în fața unor experiențe profunde, de toate felurile. Și, fără să-ți propui, ajungi să adaugi noi dimensiuni în felul în care te uiți și te raportezi la lume. În plus, localnicii pe care i-am întâlnit acolo mi-au rămas adânc întipăriți în minte. Toate lucrurile astea, odată trăite, se așază undeva și îți dau mai multă adâncime. Poate nu le vezi imediat în meserie, dar sigur ies la suprafață, cândva, într-un rol.

Ştefan

Eu cred că ajută în sensul în care îți mărești orizontul de experiențe prin care percepi și înțelegi lumea în care trăim, iar asta îți poate folosi în abordarea si complexitatea pe care i-o poți da unui personaj.

Această întrebare este pentru cei care v-au îndrăgit și nu se mai satură de voi. Unde și cum vă mai pot urmări, în ce piese, filme sau seriale?

Alexandru

În primul rând, m-aș bucura ca oamenii să vină să vadă “Marele Gatsby - un spectacol de teatru imersiv”. Dincolo de faptul că joc în acest spectacol alături de o mulțime de colegi extrem de talentați, am fost implicat direct și în producția lui, întrucât este primul spectacol produs de Vivid Immersive Theater Company, o companie de producție înființată alături de Evelyne, soția mea, și prietenii de la MINA - muzeul de artă imersivă, mai exact Mădălina Ivașcu, Sorina Topceanu și Andrei Nistor. E un spectacol care nu seamănă cu nimic din ce se joacă în prezent în România, pentru că topește granițele dintre actori și spectatori și propune un tip de experiență profund imersivă. De asemenea, pot fi văzut în “Dreptate pentru un criminal” la Apollo111 și în cinematografe, începând din 18 noiembrie, în “Tati full-time”.

Ştefan

Pe mine mă puteți găsi oricând pe rețelele de socializare unde și anunț viitoare proiecte.

Cine dintre voi ar pleca din nou, chiar și mâine, în Asia Express și cine ar zice „hai să nu”?

Alexandru

Răspund în numele meu și spun că aș pleca mâine, la propriu, din nou în Asia Express. Năzuiesc să mă întorc în experiența asta mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta.

Ştefan

Dacă Alex ar pleca și mâine, eu aștept o propunere oficială. (râde)

Foto: Antena 1, arhiva personală