Amintiri din copilărie cu Antonia şi Denise Iacobescu
La început de iunie, când sărbătorim copilăria şi toate bucuriile ei, am provocat câteva celebrităţi să deschidă albumul cu amintiri savuroase, alături de un martor preţios, precum mama, fratele sau sora alături de care au crescut.
Denise şi Antonia au o relaţie specială, ca între surori.
Ne-am întâlnit într-una dintre cele mai frumose grădini din Bucureşti şi, după ce s-au bucurat de balansul leagănului, ca în copilărie, Antonia (28) şi Denise (49) au depănat cele mai frumoase amintiri de la începuturile relaţiei lor de fiică-mamă. O perioadă trăită departe, peste Ocean, din care cele mai pregnante momente au aerul nesfârşitei veri din Las Vegas.
Vi s-a spus de mii de ori că păreţi surori. Denise Mi se spunea asta când era Antonia în liceu şi am vrut să văd cât timp va mai fi valabil: un an, doi, trei? Dar au trecut zece ani şi mă bucur să aud încă asta. (zâmbeşte) Antonia Asta se întâmpla în America, unde am plecat când aveam eu patru ani. Am stat în Utah până în clasa a opta, iar liceul l-am făcut în Las Vegas. Denise În Utah a început cu pianul, cu lecţiile de canto, cu modelling-ul.
Antonia şi mama sa au purtat ţinute Dolce & Gabbana din ultima colecţie.
Era cam de vârsta fiului ei, Dominic (2 ani şi jumătate), şi cânta toate melodiile Disney. Cei care o auzeau mă tot întrebau de ce n-o dau la canto, că are o voce superbă. Şi am zis să încercăm...
Şi aveam un aparat de karaoke şi cântam piesele preferate ale mamei de la Shania Twain. (râde)
Mă gândesc la vară, la Las Vegas, la cea mai bună prietenă a mea, Chante, care mi-e şi acum foarte apropiată. E şi ea mămică acum, are şi ea doi copii...
Mai ţii minte când aţi vrut să-mi faceţi o surpriză de ziua mea? Au agăţat pe verandă „Happy Birthday, Mommy!“ cu mult înainte de ziua mea – probabil voiau să fie sigure că va fi gata la timp. (râde) Oricum, Antonia mereu îmi făcea câte o surpriză, cânta, făcea un spectacol.
Mă duceam la mall, seara jucam bowling, mergeam la film sau într-o parcare unde stăteam, pur şi simplu, şi ascultam muzică la maximum. Mai mergeam la petreceri, aveam carnet de la 16 ani şi conduceam cu geamul lăsat şi venea o briză caldă... Era frumos, te simţeai liber...
Au fost, da. Dar înţeleg acum de ce şi mă bucur că au fost aşa. Înţelegeam şi atunci, dar sufeream pentru că nu eram un copil rebel. Lor le era frică pentru că Las Vegas este un oraş mai vicios şi în perioada aia mulţi copii făceau foarte uşor rost de arme. Şi mie mi-era teamă, uneori, dar mă ofticam că trebuia să intru în casă la 12 p.m., când ceilalţi abia ieşeau.
Ba da! Odată am plecat să dorm la prietena mea şi am încercat să mă furişez noaptea din casă. Şi m-a prins mama prietenei mele şi mi-a zis: „În momentul ăsta te duc acasă!“. Şi eu îi ziceam: „Nu, te rog, o să mă certe mama!“. „Ba da, acum mergem!“ Săraca, mama! Era patru dimineaţa când am sunat la interfon, nu înţelegea ce caut înapoi la ora aia... Am fost pedepsită mult timp! Iar la 15 ani mi-am făcut pe ascuns piercing în limbă. Am stat o săptămână aşa, mă durea rău de tot şi, într-o zi, vorbeam cu mama şi nu ştiu cum am ridicat eu tonul la ea şi m-a prins. Ups!
Zic: „Ce-ai în gură? Ia deschide să văd!“ Ea nu şi nu.
L-a chemat pe tatăl meu: „Vino, Mihai, să vezi ce şi-a făcut fata ta!“. Şi ţipa la mine: „Scoate cercelul! Scoate-l că altfel ţi-l scot eu cu forţa!“. M-a pus să-l arunc în toaletă şi să şi trag apa, ca să fie sigură că nu mi-l pun laloc! După aia, în fiecare zi, mă verifica să vadă dacă mi l-am pus înapoi sau nu.
În primul rând, era vorba despre sănătatea ei, apoi chestia aia îţi ciobeşte dinţii, iar ea cânta...
Oricum, la orice ceream, răspunsul era: „Eşti prea mică!“. Şi tot aşteptam să cresc, să cresc...
Da. Cred că pe la 10 ani, când eram cu prietena mea, Chante, şi făceam tot felul de lucruri. Orice ne distra! Când ne ascundeam, când ne dădeam în leagăn pe cauciucul atârnat în spatele casei, când piteam ouăle de Paşte pentru egg hunting, când mâncam dulciuri, de Paşte şi de Halloween, până mi se făcea rău... (râde)
Şi când era babysitter! Se băteau părinţii din cartier pe ea ca să stea cu copiii lor. Dar de ce? Pentru că, după ce copiii mâncau şi adormeau, ca să nu se plictisească, Antonia le strângea jucăriile, spăla vasele, făcea ordine... Normal că toţi o solicitau! Şi făcea 10 dolari pe oră! Cei mai mulţi părinţi le dădeau copiilor toţi banii. Eu, pentru ca Antonia să simtă că a făcut şi ea un bănuţ, îi dădeam doar o mică parte, iar restul îi puneam deoparte, într-un cont. Deja, când făcea modelling, era plătită şi cu 1.000-1.200 de dolari! Iar la 18 ani avea în cont 12.000 de dolari, care i-au folosit când s-a întors în România.
A fost bine că părinţii mei m-au învăţat de mică să fiu independentă şi chiar le admir pe femeile care muncesc şi-şi câştigă singure existenţa, oricât de greu lear fi. Plus că ai şi satisfacţia muncii tale!
Aş vrea, în primul rând, să aibă o copilărie, pentru că mi se pare că acum copiii nu prea mai copilăresc. Mi-ar plăcea să nu se maturizeze prea repede. Eu am crescut treptat, cum trebuie, nu m-am grăbit să ard etape, chiar dacă am fost tentată.
Mie îmi pare bine că nepoţii mei au bunici, ceea ce nu se poate spune despre noi două. Aşa s-a întâmplat cu Antonia pentru că a plecat cu noi în America, iar în cazul meu, pentru că bunica mea a fost plecată din ţară în anii ’70... E mare lucru să fie toată familia unită!
Antonia a purtat o ţinută Marie Ollie.
Foto: Vali Mirea, Make-up: Andra Manea, Hair Style: Adonis Enache, Stilist: Madena Pasăre.
Mulţumiri speciale: Florăriei Florens, Str. Paris 13, Bucureşti, www.florariaflorens.ro
Ţinute: Doce & Gabbana, Galeriile J.W. Marriot; Uterque, Steve Madden, Collective, Marie Ollie.