Anamaria Ferentz: „Bărbaţii americani sunt mai liniştiţi decât românii“
Tentaţia Americii a dezrădăcinat-o pe Anamaria Ferentz, care a decis să evadeze în patria strălucitoare a zgârie-norilor şi a vedetelor hollywoodiene. Şi, cum orice început e dificil, Anamaria a avut un pic de furcă cu megaliticul New York, dar a continuat să cânte, iar cea mai bună
Tentaţia Americii a dezrădăcinat-o pe Anamaria Ferentz, care a decis să evadeze în patria strălucitoare a zgârie-norilor şi a vedetelor hollywoodiene. Şi, cum orice început e dificil, Anamaria a avut un pic de furcă cu megaliticul New York, dar a continuat să cânte, iar cea mai bună afacere a făcut-o când a decis să se lanseze în business-ul de imobiliare, după ce a urmat studii de profil. Numai la capitolul amoros are de suferit căci, după o relaţie încheiată cu un român la New York, Ana încă nu şi-a găsit un alt partener. So, start spreading the news…
Cu ce ochi ai văzut prima dată America?
Anamaria Ferentz A fost dragoste la prima vedere! M-am îndrăgostit de New York pe loc... Este ca-n filme, ba mai interesant şi frumos!
Ce te-a mânat să pleci peste Ocean?
Mi-am dorit dintotdeauna să ajung în America. Simţeam că mi se potriveşte ca mentalitate şi stil de viaţă. Şi aşa a şi fost. America e ţara unde regulile sunt respectate, unde oamenii sunt respectaţi, indiferent de condiţie socială sau apartenenţe politice, religioase, sexuale…
A devenit „acasă“ pentru tine acel loc?
„Acasă“ pentru mine, deocamdată, înseamnă acolo unde am familia – mama, fratele –, adică încă România, deşi mă simt mai relaxată în NY. Doar dorul de familie mă face să mă simt încă fără rădăcini. Când îmi voi întemeia propria familie sau vor veni ai mei lângă mine, va fi altceva…
Unde locuieşti acolo?
Deocamdată locuiesc la un prieten foarte bun din NY. Am locuit singură şapte luni şi, când am realizat cât de scump este NY-ul şi că n-are sens să dai 2.000 de dolari pe lună pentru o garsonieră, mai ales când eşti mai tot timpul plecat, atunci am decis să mai economisesc şi să stau cu un roommate (coleg de apartament).
Ce-ai luat cu tine din România pentru a te simţi ca acasă?
Am luat nişte icoane primite de la familie şi prie-teni şi am de la bunica mea, care nu mai este, un covoraş ţesut de ea şi un şal negru pe care-l purta la biserică.
Ai reuşit să scapi de insomnii?
Insomniile vin şi trec, depinde doar de nivelul de stres şi oboseală, care la mine sunt destul de frecvente. Nu mai cunosc sentimenul de relaxare de mult. Poate doar o oră-două, cât sunt la SPA… (râde) Glumesc cu prietenii, spunându-le că voi fi relaxată doar pe lumea cealaltă…(râde)
În afară de New York, ai locuit şi în alte oraşe?
Am mai stat o lună în Atlanta, atunci când am înregistrat noile melodii acolo, la un studio, dar de locuit, am locuit efectiv doar în NY. Am vizitat foarte multe oraşe şi mă bate gândul să mă mut în Miami sau L.A. Este mai cald şi mai bine, din punct de vedere al carierei.
Ce ai făcut prima oară acolo ca să câştigi bani?
Am cântat la nişte festivaluri româneşti în mai multe oraşe. Dar am făcut şi şcoala de imobiliare şi acum sunt agent imobiliar licenţiat. Am lucrat doar două luni în domeniu, după care a trebuit să aleg între a face muzică sau a vinde şi închiria locuinţe. Şi deşi, din punct de vedere financiar, aş fi câştigat mai mult din imobiliare, am ales să fac în continuare muzică!
Cine te-a ajutat să răzbeşti acolo?
Aici m-a ajutat foarte mult prietenul meu, Amedeo Pelin. Mi-a fost frate, mamă, tată, prieten şi iubit. E cel mai bun prieten al meu de aici şi îi voi fi recunoscătoare toată viaţa. Acum, el e, practic, parte din familia mea, chiar dacă nu mai suntem împreună de mult timp. El mi-a arătat cea mai frumoasă faţă a oraşului, cele mai frumoase locuri şi viaţa extraordinară pe care o poţi avea aici. Şi m-a învăţat tot ce trebuie să ştiu pentru a mă integra.
Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta în NY?
Cum era în România, aşa şi aici. Merg la sală, îmi rezolv toate lucrurile pe ziua respectivă. Mănânc mult mai organizat şi am mai mare grijă de mine. Când mergeam la şcoală, nu-mi mai rămânea timp decât pentru sală şi pentru vreo întâlnire cu prie-tenii sau mă ocupam de dosarul pentru imigrare – în perioada aceea, stăteam şi câte 12 ore pe calculator. Am muncit mult să-mi fac actele. Apoi, am vizitat multe locuri, am fost la spectacole de teatru, la concerte ale marilor artişti, am văzut lucruri şi locuri la care nici nu visam. Acum, fiind în turneu prin America, chiar vizitez tot ce am sperat în toţi anii de până acum. Iar programul este atât de încărcat şi epuizant, că uneori nu realizez nici unde mă aflu... Dar este frumos şi distractiv.
Am auzit că ai primit o ofertă de a prezenta un show la un televiziune din NY.
Am fost la o emisiune prin cablu să cânt două melodii şi le-a plăcut atât de mult accentul meu, încât anul trecut, pe 14 februarie, m-au rugat să prezint, alături de o cântăreaţă din Germania, o emisiune în care se decernau nişte premii şi se cântă. Se numea Premiile Chance. Am prezentat şi am şi cântat. Dar nu m-am simţit în largul meu, deoarece nu mi se pare că ştiu atât de bine această limbă pentru a putea fi un bun prezentator! Iar eu, când fac un lucru, ori îl fac perfect, ori îmi văd de drum. Chiar dacă lor le-a plăcut şi m-au chemat să avem o colaborare de lungă durată, am refuzat. Cred că sunt singura persoană care i-a refuzat pe motiv că nu se simte confortabil să prezinte. (
) Acum mă cheamă mereu când au vreo prezentare de modă sau vor să le cânt.
Unde ai cântări?
La festivaluri, peste tot în Statele Unite, dar şi la diferite evenimente în NY, printre care şi galele caritabile ale organizaţiei Mara Society, unde au fost prezente figuri remarcabile ale showbizului american. Cânt şi la petreceri private...
Cu ce crezi că o să ai mai mult succes la americani: cu muzica, cu afacerile imobiliare sau cu cartea ta pentru copii, pe care vrei să o traduci acolo?
Dacă eşti serios şi-ţi faci bine treaba, poţi avea succes cu orice aici. Şi cu cântatul, şi cu imobiliarele, şi cu cărţile… Orice, numai să te ţii de treabă, să ştii ce vrei, să nu fii timid şi să ai şi un gram de noroc! Eu încă mă tratez de timiditate!
Te-ai întâlnit şi cu alţi români cunoscuţi, stabiliţi acolo?
La NY, dintre personajele celebre în România, le-am cunoscut pe Valentina Pelinel şi Elena Băguci, însă ştiu multe personalităţi cunoscute aici, dar nu în România: de la doctori până la arhitecţi, fotografi, oameni cu cariere răsunătoare în SUA.
Dar celebrităţi de la Hollywood s-a întâmplat să întâlneşti?
L-am întâlnit pe Keanu Reeves, cu care am şi poză, pe Susan Sarandon, Donald Trump, Marc Anthony, Kathy Griffin, Anne Hathaway…
Te-ai muta definitiv în America?
Ideal ar fi să pot face naveta între America şi România, să am proiecte în ambele ţări…
Ce ţi se pare cel mai greu acolo?
Să n-ai bani… (
)
Cu viaţa sentimentală cum stai?
Ca întotdeauna, prost. (
) Asta a fost problema vieţii mele, am ales exact pe dos şi rezultatul a fost mai mult decât dureros, mereu. Dar anul acesta este anul meu, simt…(
) Voi întâlni adevărata dragoste, o visez cu ochii deschişi!
Cum sunt bărbaţii americani? Ai primit invitaţii la cafea, la film?
Bărbaţii americani sunt mai liniştiţi decât românii. (
) Mă rog, depinde, poate nu trebuie generalizat. Am întâlnit oameni de calitate, am şi ieşit la multe întâlniri, dar nimic care să mă facă să merg mai departe sau s-o accept şi pe a doua. Pur şi simplu, cred că am devenit prea cusurgie. (
) Găsesc întotdeauna toate defectele, din prima. Eu ştiu că nu sunt perfectă şi tocmai de aceea încerc măcar să găsesc un bărbat mai bun decât mine, să ne completăm!
Ai fost cuplată ba cu Ion Ţiriac, ba cu Remus Truică. Cât adevăr şi câtă ficţiune este în asta?
Multă ficţiune, dar şi adevăr pe alocuri… Ce-a fost a fost…
Cum te vezi peste cinci ani?
Împlinită, alături de o familie frumoasă şi cu o carieră de succes. Doamne ajută!
Foto: arhiva personală
