Andrea Bocelli: „Muzica mi-e medicament“
OK! Middle East a avut onoarea de a sta de vorbă cu legendarul tenor despre bucuria de-a fi din nou tată la 54 de ani, dar şi despre duetele cu artiştii pop ai momentului, cu puţin înainte ca marele cântăreţ să ajungă şi-n România, pe 25 mai
OK! Middle East a avut onoarea de a sta de vorbă cu legendarul tenor despre bucuria de-a fi din nou tată la 54 de ani, dar şi despre duetele cu artiştii pop ai momentului, cu puţin înainte ca marele cântăreţ să ajungă şi-n România, pe 25 mai
Pierderea vederii a devenit un detaliu nesemnificativ, pe harta drumului croit de Andrea Bocelli spre celebritate. Cântăreţul de operă emană o pasiune atât de puternică – de la prima interpretare, în adolescenţă, într-un oraş din afara Toscanei, până la cea din cadrul Festivalului Mondial de Muzică din Abu Dhabi, din 22 martie, în faţa a mii de oameni – încât te transformă, cu fiecare cuvânt rostit, într-un optimist plin de romantism. Şi aşteptăm acea emoţie şi la concertul său care va avea loc pe 25 mai, la Romexpo.
Legenda italiană va împlini 55 de ani în septembrie, mărturisind că este un moment crucial pentru viaţa sa. „Mi-am petrecut anii depănând o poveste frumoasă, care să rămână o amintire plăcută pentru familia mea“, ne spune Andrea. „Este povestea unui băiat de la ţară care – pe lângă problemele pe care le are de mic – speră să dăruiască vocea sa întregii lumi şi să mai estompeze din griul fiecărei zile. Astăzi, pot spune fără teamă: misiune îndeplinită!“.
Eşti un artist complex, faimos în întreaga lume de 20 de ani încoace. Vocea e cea care ţi-a adus succesul?
Nu e de ajuns să ai doar o voce bună. Trebuie să mai ai şi inteligenţă, voinţă, perseverenţă şi un strop de narcisism. Trebuie să ştii să fii un soi de antreprenor, dar fără să-ţi trădezi propriile idealuri. Dacă vrei să cânţi şi să trezeşti emoţia celor care te ascultă, să le atingi inimile, trebuie să ai ceva de transmis; suma tuturor experienţelor tale, bogăţia pe care ai acumulat-o trăind.
Ai cântat alături de mari artişti talentaţi. Cu care ţi-a plăcut cel mai mult să colaborezi?
Un duet este întotdeauna o experienţă valoroasă. Dacă mă gândesc la artiştii pop cu care am avut plăcerea să cânt, cred că Celine Dion mi-a plăcut cel mai mult. Este un profesionist extraordinar şi o prietenă pe măsură. Anul trecut, pe scena din Parcul Central din New York, am avut marea onoare să fiu pe scenă alături de legenda vie Tony Bennet. Şi pe cel mai recent album al meu, „Passione“, m-am bucurat nespus să interpretez „Quizás, quizás, quizás“ („Poate, poate, poate“) cu Jennifer Lopez şi muzică clasică braziliană cu Nelly Furtado.
Dar dintre cântăreţii de operă?
Când vine vorba de operă, e mai greu de ales. Dar pot aminti cu drag de Daniela Dessì, cu care am cântat „Bohéme“. De asemenea, sunt extrem de mândru de momentele pe care le-am împărtăşit pe scenă alături de Luciano Pavarotti şi Placido Domingo.
Te-a ajutat talentul vocii să o cucereşti şi pe logodnica ta, Veronica?
Ne-am întâlnit din întâmplare, la o petrecere, acum unsprezece ani, petrecere la care niciunul nu voia să mergem. La câteva minute după ce-am cunoscut-o, i-am dedicat „Occhi Di Fata“ şi cred că s-a simţit flatată. Dar pentru amândoi, totul a fost mai presus de muzică. Într-o seară, o strângere de mâini ne-a dat vieţile peste cap. A fost chimia cea care a vorbit pentru noi.
Ştia că erai faimos, când v-aţi cunoscut?
Când m-a cunoscut, nici nu ştia cine sunt. Nu era ea atentă la vieţile personale ale celebrităţilor. Nu ştia nimic despre viaţa mea şi nici nu o interesa!
Şi cât de des îi dedici serenade Veronicăi, acum?
Într-un fel, de fiecare dată când cânt un cântec de dragoste, i-l dedic ei. Dacă nu o întâlneam, probabil că nici nu aş fi continuat să mai cânt. Viaţa îţi oferă, uneori, daruri neaşteptate şi nimic, dar absolut nimic nu se întâmplă fără rost. Însă mai este o femeie în viaţa mea – fiica mea, Virginia! Are un an, dar deja îmi ştie vocea. Mă ascultă cu atenţie!
Veronica este şi managerul tău. Aţi avut tensiuni în relaţia profesională?
Uneori, mai ajungi să nu fii de acord, dar cred că avem o relaţie echilibrată şi fericită şi şansa de-a a fi, astfel, cât mai mult timp posibil, împreună. Şi când suntem la muncă, Veronica este un manager eficient şi extraordinar de atent.
A trecut un an de când ai devenit tată pentru a treia oară. Ce te-a învăţat acest lucru, până acum?
Să fiu tată din nou este o mare bucurie, dar şi un stimul să nu adorm pe lauri. Să fii cu 15 ani mai bătrân, cu părul grizonant, ai mai puţină putere, dar devii un părinte mult mai bun, fără teamă şi capabil de a aprecia acea creatură magică care prinde viaţă.
Cum te-a ajutat muzica să treci peste dramele şi provocările vieţii?
Cum am spus de multe ori – muzica mi-e medicament, o modalitate de a aduce lumină în viaţa mea. N-aş putea trăi fără muzică. Vocea e un dar, am fost foarte norocos şi am încercat să preţuiesc acest talent cu mult studiu şi sacrificiu personal, cât am putut.
Cum te-ai simţit în Emiratele Arabe Unite?
Emiratele sunt ca un tărâm extraordinar, unde te simţi mai bine decât în oricare alt loc. Poţi simţi parfumul viitorului, este spaţiul în care se nasc noi idei – şi sunt cele mai strălucitoare structuri arhitecturale. Amintirea publicului de acolo, care mi-a arătat foarte multă afecţiune, o păstrez mereu în inima mea.
Foto: Hepta, Splash