Cleopatra & Pavel Stratan: ”Cleopatra a avut întotdeauna mai mult succes decât mine”
O spune cu mândrie artistul basarabean, care-şi vede fiica revenind în topuri odată cu noul videoclip ce se vrea a fi o urmare a primului ei hit, Ghiţă.
Marele comeback al Cleopatrei Stratan (15) s-a produs odată cu lansarea piesei Te las cu inima, al cărei videoclip, ce a depăşit într-o lună 14 milioane de vizualizări, ne-o arată pe fetiţa de acum 12 ani transformată într-o adolescentă atrăgătoare, care defilează pe tocuri de 10 cm! O imagine de care tatăl ei, Pavel Stratan, e tare mândru şi un succes pe care i-l doreşte şi mezinului său, Cezar (10), care promite să le calce pe urme, în hip hop.
I-am întâlnit pe toţi trei la Bucureşti, în parcul de distracţii Miramagica, unde, indiferent de vârstă, s-au distrat şi au dat frâu liber copilului din ei.
Când aţi fost ultima oară într-un parc de distracţii?
Cleopatra Am fost la Disneyland Paris, de două ori chiar!
Pavel Şi o dată în Florida, în cel mai mare parc de distracţii, în 2014.
Dar când vreţi să ieşiţi, unde mergeţi?
La film cel mai des, la teatru, ieşim la plimbare prin parc cu căţeluşa noastră, Jessie, un Yorkshire Terrier Toy căreia îi place să stea numai în braţe. E jucăria tuturor!
În Chişinău staţi la casă sau la apartament?
Într-un apartament cât o casă. (zâmbeşte)
Am înţeles că v-aţi gândit să reveniţi în România. Voi aţi mai stat aici...
Am stat o perioadă în Bucureşti, până când n-am mai reuşit să lucrez la proiectele mele. Şi ne-am întors la Chişinău, unde avem parte de un pic mai multă linişte. Ne-am făcut treaba, am făcut proiectele şi acum succesul Cleopatrei o să ne oblige cumva să venim înapoi. Mai sunt două luni până în septembrie, avem timp să ne gândim şi să vedem cum merg lucrurile. Trebuie luate în calcul şi şcolile...
Revenirea la Chişinău s-a datorat şi faptului că ai vrut să-ţi ţii copiii departe de agitaţia din Bucureşti?
Nu. N-a contat că am fost la Bucureşti, la Chişinău sau în Franţa. Ce ţine de copilărie, de locuri de joacă, de şcoală, peste tot a fost la fel pentru ei. Eu m-am simţit altfel, pentru că am avut mai puţină libertate în Bucureşti, decât în Chişinău. Aici, după două întâlniri s-a încheiat ziua, pe când acolo aveam câte patru întâlniri şi mai rămânea timp şi pentru muncă. Trasee mai scurte, trafic mai puţin, timp mai puţin pierdut...
Cum te simţi acum, când Cleopatra a început să-ţi ia un pic faţa?
Dar ea mi-a luat-o de mult, de când s-a lansat!
Cleopatra a avut întotdeauna mai mult succes decât mine, dar asta nu face decât să mă bucure, pentru că e copilul meu. De când a apărut Cleopatra, nu am mai pus atât accentul pe mine.
Dacă mai demult spuneai că „te-ai născut de ziua ta“, practic Cleopatra s-a născut, ca artist, la 3 ani.
Pentru mine, parcă a fost ieri.
Da, nici eu nu simt că a trecut atâta timp.
Doar că acum porţi tocuri de 10 cm.
Port tocuri de foarte mult timp. Cred că la 11 ani am purtat prima dată tocuri, de vreo 2 cm, şi odată cu vârsta au crescut şi tocurile. (râde)
Ai început să te şi machiezi?
Cum să nu?! Am acasă o ditamai trusa! Şi, dacă mă laşi într-un magazin cu farduri sau parfumuri, nu mai ies de-acolo. Mă interesează tot ce ţine de fashion, make-up, bijuterii, dar cel mai mult mă pasionează pantofii. Acum am ajuns la măsura 38-39, mi-am schimbat şi stilul, e normal. Dar îmi iau totul în limitele vârstei.
Ieşi în oraş cu prietenele?
Da.
Sau la un shopping cu mama?
O, da! Am o relaţie foarte deschisă cu mama.
Dacă rămâi singură acasă, ştii să-ţi faci un ou?
Da, ştiu să gătesc şi-mi place să fac biscuiţi şi fursecuri. Cel mai mult succes am cu biscuiţii mei de cacao cu ciocolată şi dulceaţă de zmeură. Sunt foarte moi şi buni, iar reţeta asta de „biscu“ a prins foarte bine la prieteni, la colegii de clasă şi de la orele de teatru.
O culoare preferată ai?
Turcoazul.
Şi unghiile de când ţi le faci?
Cu gel? De-acum un an.
Mami e de-acord cu toate transformările tale?
Mami mai are anumite obiecţii, dar mă sfătuieşte de bine.
Pavel, cum manageriezi treaba asta cu cochetăria ei?
Am atât de multă încrede în Cleopatra, încât nu cred că am să-i interzic ceva din ceea ce ea ar considera că e normal să facă. Ştie foarte bine să echilibreze lucrurile şi ia decizii corecte, fără ca eu să-i spun ceva, ceea ce câteodată mă surprinde chiar foarte tare.
E felul ei de-a fi dintotdeauna sau e ceva ce tu ai modelat în anii ăştia?
Nu am modelat nimic. Când era mică, i-am dat educaţia pe care ar trebui s-o dea oricare părinte unui copil. Cleopatra a fost cuminte din naştere, iar eu, pentru că atunci când eram mic eram atât de rău şi făceam atâtea prostii, aş fi vrut ca ea să facă ceva rău şi eu să nu-i zic nimic. Ca să văd şi eu cum e! (zâmbeşte) Eu, când părinţii mei se duceau la muncă şi rămâneam singur, întorceam casa invers până veneau!
Deci dacă ai fi avut un copil ca tine...
Doamne fereşte!
Dar copiii mei nu fac prostii. M-a iubit Dumnezeu şi mi-a dat copii buni. Şi o soţie minunată. De 17 ani suntem împreună şi, nu că nu ne-am certat, niciodată nu ne-am contrazis! Iar rezultatul acestei relaţii au fost copiii, care nu au avut voie să se nască altfel decât cum e relaţia noastră. Dacă prin casă ar fi farfurii zburătoare, şi ei ar fi marţieni.
Nu-mi imaginez ca Cezar să fi făcut atâtea prostii câte am făcut eu! El nu face nici măcar jumătate din ceea ce am făcut eu!
Pare opusul Cleopatrei.
E băiat, are alt caracter. E foarte activ, energic, face box, înot, tobe, iubeşte fotbalul. De-ar avea timp, la câte îşi doreşte să facă!
Îţi alinţi copiii sau eşti restrictiv?
Întotdeauna m-am pus în locul lor şi m-am întrebat: „Eu, când eram de vârsta lor, m-aş fi bucurat dacă tata mi-ar fi cumpărat asta?“. Bine, nu erau lucrurile care sunt azi. Dar nu ţin minte ca ai mei să mă fi alintat, să se fi jucat cu mine. Aşa că întotdeauna mă gândesc care a fost relaţia mea cu ei şi vreau să fac invers, să fiu cât mai mult cu copiii, să le ofer ceea ce eu nu am avut. Odată ce-au apărut copiii, eu deja n-am mai trăit pentru mine nimic. Le-am dăruit lor tot, tot, tot! Întotdeauna m-am gândit cum ar fi copilul meu cel mai fericit copil din lume. Şi mi-a reuşit.
Cleopatra, spune-mi drept, cine e restrictiv dintre mama şi tata?
Niciunul, pentru că au foarte mare încredere în mine.
Nu-ţi spun niciodată „Nu“?
Nu. Poate doar la ceva la care am fost şi eu de-acord că nu e nevoie sau că nu e bine.
Mi-aduc aminte de un moment haios. Eram într-o zi în parc şi m-a întrebat ce fel de floare e romaniţa. Şi eu i-am spus: „Iei romaniţa, îţi pui o dorinţă şi rupi câte o petală şi dacă ultima petală e «Da», dorinţa o să ţi se îndeplinească. Dacă e «Nu», nu se va îndeplini. Şi Cleopatra a luat floarea, şi-a pus o dorinţă şi a început să spună: „Se împlineşte, nu se împlineşte...“. Şi la ultima petală i-a ieşit că nu se împlineşte. Se uită la mine şi-mi spune: „Eh, oricum m-am gândit la o dorinţă care nu voiam să se împlinească!“
Dar acest comeback ţi l-ai dorit mult.
Of, da, dar a trebuit să am răbdare. Bine, după
eu am mai lansat piese, dar
a fost marele boom.
Piesa a fost compusă de echipa Famous Production. Cleopatra a făcut şi ea o versiune, pe care poate o vom face publică, dar deocamdată lăsăm să ruleze originalul, care merge foarte bine, aduce câte 500.000 de vizualizări pe zi. Clipul e ca o urmare a piesei
, a fost filmat în gara din Chişinău şi a prins mai ales la generaţia care a crescut cu Cleopatra şi cu muzica ei.
Metaforic vorbind, tu ce cari acum în valiză?
Cred că pe Ghiţă.
La primul clip, eu nu am permis să se deschidă valiza, deşi erau propuneri să facem asta. Am vrut să rămână o enigmă, ca fiecare să-şi imagineze ce vrea. Pentru că, odată ce ai deschis-o, acolo e finalul poveştii.
Sunt şi alţi „Ghiţă“ la uşa ei?
De la 3 ani! (râde)
Eu nu mă gândesc încă la asta. Mă axez pe muzică, pe ce am de făcut, nu am timp şi nici nu vreau să mă distragă nimic de la asta.
Dar ştii că o să vină momentul.
Mai târziu, cu siguranţă!
Eu vreau ca ea să aibă noroc în viaţă, să aibă noroc cu decizia pe care o s-o ia, când va fi momentul. Eu nu mă voi implica s-o influenţez, pentru că şi eu am fost liber să decid atunci când am cerut-o pe soţia mea de la părinţii ei. Un lucru ştiu: că dacă ei aveau să influenţeze negativ relaţia noastră, Rodica avea să piardă foarte mult, eu aş fi avut de pierdut foarte mult şi cursul lucrurilor avea să fie altul. Eu am cel mai mare noroc pe lumea asta că am dat de soţia mea şi vreau să cred că şi ea a avut parte de acelaşi noroc, dând de mine.
Relaţia ta cu Cezar cum e? Că e o diferenţă destul de mare între voi.
Da, sunt şase ani diferenţă, dar ne înţelegem foarte bine.
Mă gândeam că el, fiind mai mic, poate vrea să faceţi ceva şi tu nu vrei sau nu ai timp.
Dar eu mereu îmi fac timp pentru Cezar! Ne ajutăm reciproc, suntem foarte uniţi, foarte conectaţi.
Iar eu spun că succesul tău depinde şi de succesul lui şi viceversa, pentru că, într-o familie, oricare ar avea succes îl trage după el şi pe celălalt.
E la fel de muncitor cum era Cleopatra la vârsta lui?
Da.
Când l-am auzit prima dată cântând, am avut imaginea unui Pavel Stratan în miniatură. Pentu el, artistic vorbind, ce previzionezi?
Pentru la anul pe timpul ăsta, vom avea un proiect cu Cezar la tobe, Cleopatra la pian şi cu mine la chitară. O să facem un fel de formaţie, începând din această toamnă. Proiectul e de mult în plan şi cui i-am arătat ce vrem să facem i-a plăcut foarte mult.
Cât material neexploatat ai acasă?
Wow! Am o cameră întreagă! Nu ţin minte să fi avut vreo dimineaţă în care să mă trezesc fără vreo melodie în cap. Sau o temă, un vers, un joc de cuvinte... Pe toate mi le notez. Doar că nu-mi mai ajunge timpul să mă mai uit peste toate.
Camera ta cum arată?
La fel! Peste tot am carnete, caiete, nu mai încape nimic acolo. Scriu versuri, proză, ţin şi un jurnal...
Cleopatra poate să scrie şi versuri la viteză, dar şi proză. Dacă îi dai o temă, e ca şi cum apeşi pe un buton şi scrie dintr-o răsuflare.
Când mă apuc să scriu, am deja un film în minte şi cel mai mult îmi place genul fantastic. Am imaginat deja o trilogie cu un personaj feminin, pe nume Mimi, care trece prin mai multe aventuri. Prima carte am început s-o scriu la 13 ani, într-un noiembrie (
), şi în următorul an am scris a doua carte (
), iar a treia am terminat-o de curând (
) – sunt ca nişte ecosisteme care, de la o carte la alta, devin tot mai mici. Totul se petrece în orizontul îndepărtat al Canadei, unde Mimi, care are 16 ani, pleacă în căutarea fratelui său mai mare care a dispărut cu opt ani în urmă. Ea ajunge într-o pădure fantastică în care întâlneşte diverse personaje (uriaşi, veveriţe), îşi face prieteni, dă peste o bufniţă şi, într-un final, îşi găseşte fratele, care era ţinut prizonier.
Acum urmează să intri la liceu. Ce profil vei urma?
Vreau să merg la o şcoală de muzică şi probabil că după aceea voi merge la Conservator.
Pe Cezar ce-l vezi făcând?
Pe Cezar îl văd făcând probabil hip hop. E fix ce trebuie. Se vede deja asta, prin gesturile lui, prin tot ceea ce face. Are dicţie foarte bună şi cred că ar fi un artist hip hop bun.
Acasă ce muzică ascultaţi?
Mie-mi place foarte tare hip hopul – am fost fan Paraziţii. Îmi place mult Viktor Tsoi, care e un artist din Rusia...
Ţie, Cleopatra, ce artişti îţi plac?
Ascult toate genurile de muzică, dar şi tot ce se află în topuri şi pe radiouri.
Peste vară mergeţi în vacanţă sau veţi fi doar în promovare?
Suntem angrenaţi în promovare, dar sigur vom ajunge să ne şi relaxăm. Avem prieteni în România pe care îi vizităm cel puţin o dată pe an, în Târgu Neamţ, în Fălticeni, dar şi în Italia, în Franţa... Anul trecut am fost cu toţii în Veneţia, am fost în America – tati a fost şi anul ăsta acolo în turneu. Avem amintiri foarte frumoase.
foto: Sorin Stana
