Elena Gheorghe – „Îmi plac Sărbătorile nebune“

Am vrut să vedem cum arată Crăciunul la aromâni în casa unei artiste celebre. O agitaţie frumoasă, cu colinde, distracţie şi copii tot mai mulţi de la an la an.

Când îi asculţi melodiile de Crăciun ştii sigur că iubeşte iarna, zăpada, bradul împodobit şi toată acea magie de Sărbători. Elena Gheorghe se bucură şi acum ca un copil de toată această perioadă, chiar dacă adultul din ea e mai mereu pe drumuri, între două concerte. Iar alături de soţul ei, Cornel Ene, şi de fiul lor, Nicholas (5), Crăciunul e un prilej de mare sărbătoare, când întreaga familie de machedoni se strânge în jurul mesei, cu poveşti, cântece şi voie bună.

De obicei, perioada Sărbătorilor e foarte aglomerată pentru voi, artiştii. Tu cum te vei împărţi între casă şi concerte? Elena Gheorghe Aşa cum o fac în fiecare an. Luna decembrie e oricum o nebunie, dar este şi cea mai frumoasă lună din an. Pe 25 vom fi, cu siguranţă, acasă să facem Crăciunul alături de toată gaşca noastră. Pe 26 vom avea eveniment, iar de Revelion vom fi din nou la concert. Deci în decembrie nu avem foarte mult timp la dispoziţie, dar printre picături mergem şi la colindat, facem şi de mâncare pentru masa de Crăciun, împodobim şi bradul, numai că trebuie să fim foarte organizaţi.

În decembrie nu ai cum să te relaxezi, decât cel mult pe 25, pentru că este sfârşit de an, sunt foarte multe concerte, iar, în general, brandurile cu care colaborez pregătesc campania pentru anul următor. Plus că e şi alergătură mare după cadouri. Eu încerc să le iau din timp, ca să nu mă trezesc că nu le am pe 24. Deci relaxarea vine prin ianuarie.

Wow! Mie mi se par din ce în ce mai „nebune“ Sărbătorile pe care le am, pentru că familia se măreşte cu câte un membru de la an la an – sunt „nebune“ în sensul bun al cuvântului! Îmi plac Sărbătorile „nebune“, pentru că asta înseamnă o agitaţie frumoasă, cu colinde, distracţie, copiii se joacă foarte frumos, se mai împinge un brad, se mai sparg globuri, se mai întâmplă şi lucruri de-astea. Dar ce ne-am face dacă totul ar fi perfect? Lucrurile ar fi prea monotone.

Cu siguranţă, a devenit o tradiţie. Anul acesta voi lansa „E Crăciun şi ninge“. E o piesă la care ţin foarte mult, pentru că Nicholas a înregistrat vocea copiilor şi a fost o experienţă foarte frumoasă. I-a plăcut mult în studio şi sper să-l prindă cântatul, mai ales că are ureche muzicală şi îi place să cânte prin casă. Dar, cu siguranţă, el va alege ce va face când va fi mare, iar noi îl vom susţine, aşa cum au făcut şi părinţii noştri cu noi.

Da, şi câteodată face tot felul de glumiţe pe chestia asta. De exemplu, într-o zi când ne grăbeam foarte tare să ajungem la străbunica lui, ne-am oprit la un magazin să cumpărăm ceva. Acolo am dat peste o clasă întreagă de copii, care mergea, probabil, la un picnic. I-am făcut semn soţului meu şi i-am spus că dacă or să mă vadă copiii, probabil o să stăm o oră şi jumătate să dăm autografe, aşa că ar fi mai bine să fim discreţi. Când am ajuns în dreptul lor, la casă, Nicholas a strigat către copii: „Voi aţi văzut-o pe Elena Gheorghe? Uitaţi-o pe Elena Gheorghe! Nu vreţi să faceţi poze cu ea?“ (râde) Şi s-a întâmplat aşa cum am zis, am stat o oră şi jumătate să dăm autografe şi să facem poze. Era să pierdem momentul cu tortul cu străbunica, dar ne-a aşteptat şi ne-a înţeles.

Aşa este, decembrie este o lună specială. Mă bucur din suflet că Dumnezeu a ales ca Nicholas să vină pe lume în decembrie, pentru că este luna mea preferată. Pregătim, normal, ziua lui. De fapt, o pregătim din decembrie anul trecut, pentru că imediat după ziua lui, Nicholas mi-a spus: „Mami, anul viitor nu mai vreau să fie aşa, aş vrea să fie altfel, aş vrea să vină nu ştiu cine, vreau ca tortul meu să fie aşa...“ (râde) Aproape în fiecare zi vorbim despre lucrul ăsta şi, de la zi la zi, mai schimbăm ceva. În principiu, vom avea tot supereroi, pentru că asta vrea Nicholas. Şi tot acum lucrăm şi la scrisoarea pentru Moş Crăciun, aşa cum am făcut în fiecare an.

Este minunat, aşa cum a fost la fiecare vârstă. Sunt mama lui, aşa că e normal să am o părere extraordinară despre el şi mă bucur că, de la an la an, de la lună la lună, descopăr alături de el o altă latură, descopăr lucruri noi şi frumoase. Acum suntem în perioada în care luăm totul cu logică. El este un copil căruia trebuie să-i explici logic ce se întâmplă şi de ce se întâmplă, aşa că întotdeauna are multe întrebări, uneori foarte grele, la care mă străduiesc să îi dau un răspuns care să-l satisfacă şi care să fie real – sunt ca un fel de culegere cu multe răspunsuri.

Mă regăsesc foarte mult în el, pentru că este un copil curios căruia îi place să fie în centrul atenţiei. Este foarte lipicios şi prins de mirajul scenei, îi place foarte mult să vină cu mine la concerte, deci mă regăsesc în el în mare parte. Cât despre copilăria mea, am foarte multe amintiri frumoase, pentru că am avut o copilărie extraordinară. Suntem trei la părinţi şi, evident, s-au întâmplat foarte multe lucruri, au fost şi trăsnăi. (râde) Dar, pentru că suntem în perioada Sărbătorilor, mi-amintesc cu drag de un Crăciun când eram în clasa întâi şi ne aflam la casa parohială din Clinceni, iar Moşul a venit din grădină pe o sanie trasă de cai. Era o zăpadă de peste un metru! Când a ajuns Moşul la noi acasă, cred că s-a luat curentul, pentru că mama a avut grijă să aprindă toate lumânările pe care le aveam în casă. A fost cel mai magic Crăciun, pentru că magia aia s-a întâmpla la lumina lumânărilor. Acel Crăciun rămâne perfect în mintea mea şi mi-aş dori unul la fel şi pentru Nicholas, cu multă zăpadă şi cu un Moş care vine cu sania trasă de căluţi.

Da, ne-a întrebat. Dar Nicholas se răzgândeşte tot timpul, acum vrea o surioară, mâine vrea un frăţior, poimâine îi vrea pe amândoi.

După aia îmi spune: „Mami, n-are rost să mai vină un frăţior, pentru că noi îl avem pe Lucas.“ Sau: Mami, n-are rost să mai vină o surioară, pentru că o avem pe Ema“. E vorba despre verişorii lui. Cu siguranţă, Dumnezeu ştie cel mai bine ce se va întâmpla. Noi ne-am mai dori încă un copil, pentru că amândoi avem fraţi şi ştim că o copilărie şi, în general, viaţa e mai frumoasă când ai fraţi.

Crăciunul în sine este special. Faptul că suntem împreună e un lucru special. Iar faptul că, în sfârşit, vor veni şi Lucas din Austria şi Ema de la Mediaş o să fie o nebunie totală. Lui îi plac foarte mult copiii şi vrea să fie înconjurat de ei. Pentru venirea Moşului, a învăţat o melodie la pian, pentru care s-a pregătit cu tati, şi a învăţat o poezie în română şi una în germană – deci este pregătit, pentru că are cerinţe serioase anul acesta!

Eu şi când nu-l aveam pe Nicholas, îl împodobeam pe 1 decembrie sau chiar pe 30 noiembrie pentru că, fiind în industria muzicală încă de acum 15 ani, nu apucam să mă bucur de el decât o zi sau o oră. La început îl împodobeam ca orice om normal, dar m-am gândit să măresc perioada ca să am şi eu parte mai mult timp de el. Aşa că, noi ne-am împodobit deja bradul, iar Nicholas este foarte fericit cu acest lucru. Şi aşa mă întreba încă din septembrie: „Mami, dar când vine ziua în care împodobim bradul?“.

Suntem o familie normală. Bineînţeles, mergem la biserică de Crăciun, ne împărtăşim, e foarte frumos că vin şi cei mici cu noi şi sunt cuminţei, mergem să-i colindăm pe vecini. Ne-am mutat acum doi ani în casă nouă, iar vecinii noştri au fost un pic uimiţi de faptul că eu l-am luat de mână pe Nicholas şi am mers la colindat la ei – asta pentru că vreau să păstrăm tradiţia. Le-a plăcut şi gazdelor foarte mult, au filmat, au pus pe Youtube. Până la urmă, e foarte frumos să colinzi şi să primeşti covrigi şi nuci, pentru că e spiritul de sărbătoare şi face parte din tradiţiile noastre. Nicholas a învăţat anul trecut Pluguşorul, sper să ni-l aducem aminte şi anul acesta. Apoi, mergem cu Sorcova...

Cred că noi suntem vreo 25, iar cu finii vreo 35. De la an la an, familia se mai măreşte cu câte un membru, aşa că s-ar putea să fim nevoiţi să mai cumpărăm o masă.

Dar e foarte frumos, pentru că unde e multă lume frumoasă şi dragă şi masa de Crăciun este servită cu bucurie.

Normal că avem bucate tradiţionale pe care le preparăm în această perioadă din an, dar nu e mult diferit de Crăciunul românesc. Ascultăm muzică machedonească, avem şi noii colinde în aromână, dar petrecem la fel.

Nu mai sunt, am avut doar o perioadă când am fost vegetariană, însă n-am mai mers pe drumul acesta pentru că începusem să mănânc prea multe paste şi m-am îngrăşat vreo trei kilograme.

Ce-i drept, nici acum nu mănânc foarte des carne, dar nu mă pot priva de lactate şi de ou, aşa că am revenit la meniul obişnuit.

Îmi doresc multă sănătate pentru mine şi familia mea şi pentru toată lumea şi-mi este de ajuns asta, pentru că sunt convinsă că Moş Crăciun o să ne dea ce e mai frumos şi mai bun pentru fiecare în parte.

Ultima vacanţă a noastră în doi a fost de 8 martie la Roma şi a fost foarte frumos. Am plecat doar noi şi încă un cuplu de prieteni. A fost o călătorie foarte romantică! De atunci, însă, n-am mai avut decât o singură vacanţă, cea din Austria la rude. A fost o vacanţă nebună, pentru că l-am avut şi pe Nicholas cu noi, care s-a încins la joacă cu vărul lui de acolo, Lucas. De-atunci, Nicholas mă întreabă mereu când mai mergem acolo.

În general, Dumnezeu ştie ce e cel mai bine pentru fiecare dintre noi şi aştept să mă surprindă cu ceva frumos. Multă sănătate, cred că toată lumea îşi doreşte lucrul acesta, că dacă este sănătate le poţi face pe toate.

Foto: Oriflame