Exclusiv! Alexandra Albu şi Cătălin Nunu, turişti în România: ''Concediul în rulotă e ceva ce măcar o dată în viaţă trebuie să încerci''

Alexandra Albu şi Cătălin Nunu au vrut să afle cum e să fii turist în România, aşa s-a născut proiectul cu oameni fani şi locuri spectaculoase de la Digi 24. Cum a arătat această călătorie, care au fost locurile care i-au impresionat pe cei doi prezentatori şi de ce se declară dezamăgiţi, aflăm într-un interviu OK!

OK: Cum s-a născut acest proiect la Digi 24, Turist Acasă? De fapt, ce aţi vrut să arătaţi?

Alexandra Albu: A apărut din curiozitate şi din dorinţa de a ieşi din paradigma concediului la mare şi la munte. Multe dintre destinaţiile în care am ajuns au fost o premieră şi pentru mine. Sunt atâtea obiective turistice în România insuficient apreciate şi acolo am vrut să ajungem. Să le fim ghid telespectatorilor noştri şi să le dăm idei de vacanţă.

Cătălin Nunu: „Turist Acasă” reprezintă unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte din peisajul media de la noi, mai ales pentru o televiziune de ştiri. Şi spun asta pentru că înainte să plecăm la drum ne-am uitat la toată poza:, s-a întâmplat uriaşa tragedie de la Caracal, scena politică era în fierbere, iar vara nu se anunţa deloc liniştită. Dar am reuşit să găsim rapid exact echilibrul acela de care ai nevoie în weekendurile de concediu. „Turist Acasă” s-a născut pentru că avem locuri spectaculoase şi oameni faini de arătat, iar turismul de la noi cred că trăieşte cumva o a doua tinereţe. Dar mai este ceva: noi am vrut neapărat să arătăm şi ce nu merge, mai ales folosindu-ne de exemplele bune.

OK: Ce zone aţi colindat? Cu ce impresii v-aţi întors?

Am bătut România în lung şi-n lat. Am trecut prin toate regiunile istorice, ne-am aventurat pe cărările nebătătorite, am fost primiţi în gospodăriile din Maramureş, la mănăstirile din Bucovina, la Castelul Corvinilor, în pensiunile de pe Clisura Dunării, la salina Praid, în podgoriile din Moldova. A fost un traseu lung, plin de provocări şi descoperiri. Dintre toate, din punctul meu de vedere, Delta Dunării e locul care ar trebui să se regăsească pe orice listă de călătorii. Acolo, la limita dintre civilizaţie şi sălbăticie, redescoperi frumuseţea autentică a acestei ţări. Şi sunt mulţi oameni frumoşi şi pasionaţi şi implicaţi cărora le datorăm conservarea tradiţiilor, meşteşugurilor şi valorilor care ne fac unici.

Cătălin Nunu: Cred că ne-ar fi mai uşor să enumerăm zonele pe care nu am apucat să le bifăm. A fost complicat să ne alegem destinaţiile, dar pot să dau din casă şi să vă spun am stat cu o hartă mare în faţă într-o sală de şedinţe cu pereţi tapetaţi cu propuneri şi locuri de văzut şi am început să le aranjăm, tăiam, adăugam, modificam, calculam kilometri şi documentam locaţiile până am rămas cu Delta, cele mai spectaculoase drumuri care şerpuiesc prin munţi, marea, Secuimea, mănăstirile din Bucovina, Maramureşul autentic sau intrarea Dunării în ţară. Suficient cât să fim două luni de vară pe drumuri. Mai adăugaţi aici şi faptul că am cutreierat drumurile în rulotă. Şi cu asta am răspuns şi la ce mi-a plăcut. Concediul în rulotă e ceva ce măcar o dată în viaţă trebuie să încerci. Un apus târziu, pe drumul spre Delta Dunării, munte ori mare este incredibil, dacă e văzut dintr-o parcare unde maşina se transformă în casă de vacanţă.

OK: De ce aţi fost dezamăgiţi?

Alexandra Albu: De starea drumurilor, pentru că e o aventură în sine să parcurgi sute de kilometri cu maşina prin România. Dar şi de lipsa promovării. Sunt atâtea locuri frumoase trecute cu vederea. Mai avem mult de învăţat la capitolul servicii turistice

Nu ar trebui să fie loc de dezamăgiri atunci când eşti în concediu. Noi munceam, dar ne-am pus în încălţările turistului. Drumurile pot fi un calvar, cazarea şi serviciile hotelierilor de la noi pot fi sub aşteptări, dar ca turist mi-aş face cu hotărâre un scop în a nu trăi dezamăgiri. Aşa că mi-aş alege atent destinaţiile, orele de plecare, traseele şi în general m-aş documenta atent sau aş apela la cineva priceput în domeniu. Dezamăgitor este să vezi că, în continuare, profitul într-un sezon cât într-un an bate serviciile de calitate. Dezamăgitor mi s-a mai părut că au fost oameni care au spus că nu au nevoie de promovarea nimănui sau că în continuare avem turişti care pur şi simplu nu înţeleg nimic din ce înseamnă ideea de all inclusive.

OK: Aţi prins şi ceva reţete noi în timpul caravanei?

Am învăţat ce să cer de mâncare după specificul fiecărei zone, căci la capitolul gătit n-am depăşit etapa ouă şi cartofi prăjiţi. Şi deşi nu e un secret că bucătăria românească e diversă, până nu mănânci o ciorbă la ceaun gătită la foc mic şi o pâine abia scoasă din vatră nu o apreciezi cu adevărat.

Uite, cred că agenţiile de turism ar trebui să gândească trasee pentru gurmanzi. Nu ştiu cât de sănătoasă, nutritivă etc. o fi mâncarea de pe la noi, dar fiecare zonă ştie să pună pe masă ce are mai bun. Cum să nu aştepţi captura de dimineaţă a pescarilor din Deltă, apoi pe cea direct de pe grătar şi să nu te bucuri de peşte? Cum să nu mănânci bucatele pregătite la stână, ori să bucuri sufletul cu mâncarea mănăstirească după slujba de duminică? Cum să nu stai lângă gulyaşul care fierbe lent? Sau cum să superi, refuzând, o maramureşancă hotărâtă, care îţi pune două pancove şi o horincă în faţă? V-am făcut poftă aşa-i? Nu am învăţat să gătim nimic din toate astea, altfel ce motiv am mai avea să fugim în weekend sau concediu pentru câte o degustare.

OK: Au existat şi întâmplări amuzante sau emoţionante?

Am fost impresionată de ospitalitatea oamenilor. Cât despre întâmplări amuzante, nici nu ştiu de unde să încep, dar o să dau doar două exemple. După o emisiune pentru care m-am trezit la 3 dimineaţa, am adormit pe scaun, la restaurant, când aşteptam mâncarea. Am purtat haine de împrumut, pentru că la una dintre emisiunile din luna iulie am transmis la temperaturi aproape de pragul de îngheţ.

A fost nu neapărat emoţionantă, cât mai degrabă surprinzătoare, atitudinea celor care ne-au urmărit. Ne-am întâlnit prin locurile din care transmiteam cu oameni care ne-au spus că ne-au văzut la televezor, de dimineaţă, şi s-au urcat în maşină, pentru că au vrut neapărat să vină să vadă locurile pe care tocmai le prezentasem. Şi m-a mai bucurat dăruirea unor oameni care se zbat să păstreze tradiţiile.

OK!: Cu ce suveniruri v-aţi întors?

O zgărdană maramureşeană este cel mai drag obiect adus acasă din periplul prin ţară. Îmi aminteşte mereu cât de frumos este portul popular românesc, în general.