EXCLUSIV Amalia Năstase, despre familie, caritate, diete și etapa maturității: „Femeile trebuie să aibă gusturi costisitoare“
Şi-a rafinat în timp stilul, iar cei trei copii ai săi i-au moştenit apetenţa pentru exclusivism. Despre lecţiile învăţate şi date mai departe vorbim cu una dintre femeile-reper de la noi.
Am cunoscut-o drept soţia unui mare campion în tenis, Ilie Năstase, însă nu s-a lăsat definită de acest statut, devenind ea însăşi o campioană a carităţii, mai ales în proiectele umanitare destinate copiilor. Şi iată-ne reîntâlnindu-ne din nou peste ani, dar tot la un eveniment dedicat formării celor mici, unde s-a discutat despre vulnerabilităţile noii generaţii, dependenţele de tot felul, fricile părinţilor şi sfaturi de parenting, odată cu lansarea Asociaţiei „Eu te-am făcut, eu te iubesc“ a Laurei Cosoi.
Ea însăşi mamă a trei copii, dintre care două fete ajunse la maturitate, Alessia şi Emma, Amalia Năstase a pus mereu pe primul loc familia şi educaţia copiilor, proiectând aceste principii şi dincolo de căminul pe care-l formează cu Răzvan Vasilescu, al doilea ei soţ şi tatăl fiului său, Toma. Iar acum, când fetele ei şi-au întins deja aripile şi-şi desăvârşesc formarea academică în Franţa şi Scoţia (chiar la St. Andrews, unde au învăţat Prinţul William şi Kate Middleton!), am vrut să vedem ce lecţii putem desprinde din viziunea sa despre viaţă.
OK!: Pare firesc să te prind tot la un eveniment despre copii. E ca o karmă care te urmăreşte.
Amalia Năstase: Exact! (zâmbeşte)
Doar că acum copiii tăi sunt foarte mari.
Amalia Năstase: Am fetele mari, da, dar am şi un băiat mai mic, ca să nu mă plictisesc. (zâmbeşte) Alessia are 22 de ani, Emma are 19 ani, iar Toma a făcut 10 ani în octombrie. Sunt nişte copii buni. Au şi alte atribute, desigur, diferite pentru fiecare, pentru că ei nu sunt deloc la fel, dar ceea ce au în comun este bunătatea.
Ai satisfacţii din partea lor, te fac mândră?
Amalia Năstase: Sunt foarte mândră și de ceea ce fac ei, dar și pentru că au rezistat influenţelor negative. Că, la un moment dat, copiii decid dacă vor să te asculte pe tine sau dacă vor să-şi asculte anturajul. Toma e încă mic şi nu s-a pus problema la el, dar fetele au rezistat acestor presiuni şi, fără ca eu să ştiu, le-au ocolit. Nu știi tot timpul ce se întâmplă cu copilul tău şi, de fapt, asta e reuşita în creşterea unui copil, să ştii că atunci când este fără tine se descurcă şi alege ce e bine, nu ce e rău.
Și a fost şi presiunea celebrităţii părinţilor.
Amalia Năstase: Da, dar tocmai de aceea fetele au crescut cu mine repetându-le mereu că „Voi nu puteţi face ceea ce face un copil pe care nu-l cunoaşte multă lume. Pe voi vă cunoaşte toată lumea, sunteţi fetele lui Ilie Năstase şi n-aveţi voie să faceţi tot ce fac colegii voştri. Voi trebuie să fiţi extra prudente, pentru că nu vreau să apăreți în vreun tabloid că v-aţi îmbătat, v-aţi înjurat etc.“
Au fost și ţinta bullying-ului, doar pentru că sunt fetele lui Ilie Năstase?
Amalia Năstase: Probabil că da, dar eu le-am învăţat să fie puternice. Adică dacă cineva poate să-ţi facă rău prin asta înseamnă că te-a afectat cine nu trebuia să te afecteze. Oricine vă spune ceva cu răutate, daţi ignore! Nu-i răspundeţi, îl ignoraţi şi treceţi mai departe!
Ai simţit o diferenţă între a fi mamă de fete şi mamă de băiat?
Amalia Năstase: Da, să ştii că este o diferenţă, pentru că într-un fel le educi pe fete şi într-alt fel pe băieţi. Fetele sunt foarte influenţate de figura paternă, fiindcă ele trebuie să ştie că sunt protejate tot timpul. Şi, mai departe, o femeie care se simte protejată devine o femeie puternică. Deci şi pentru fetele mele a fost important să ştie că şi Ilie, şi Răzvan sunt acolo pentru ele, oricând au nevoie. În cazul lui Toma, el e cel care trebuie să protejeze fetele. De mic, el trebuie să-şi protejeze colegele, surorile, chiar dacă sunt mai mari. Deci e total diferită abordarea între fete şi băieţi. Bineînţeles că Tomiţă, fiind şi cel mai mic, e foarte răsfăţat şi de surorile lui, şi de noi. Dar toți trei sunt copii echilibraţi, încercăm să nu lăsăm balanţa să se încline într-o parte sau alta.
Şi probabil n-au existat conflicte, pentru că între ei e o diferenţă de vârstă apreciabilă.
Amalia Năstase: Să ştii că se ceartă între ei şi la vârsta asta, pe diverse chestii. Se mai enervează, se şicanează, dar e o ceartă care ţine un minut. (zâmbeşte) Şi n-ar fi normal dacă n-ar fi aşa! Dar tocmai pentru că se iubesc, se ciondănesc.
„Când ai copii, trebuie să-i faci să ştie să zboare, nu să stea lângă tine”
Şi acum, de când fetele au plecat la studii, intervine şi dorul…
Amalia Năstase: Acum lui Toma îi e un dor de ele… Tot timpul mă întreabă: „Când mergem la Alessia?“. De altfel, a şi spus la şcoală că el este jumătate român, jumătate francez şi jumătate scoţian. (zâmbeşte) El are „trei jumătăţi“ pentru că, vrând să fie mai aproape de ele, simte că mai are câte o jumătate de suflet în ţările în care sunt ele plecate.
Prezenţa lui te-a ajutat cumva şi să nu simţi „the empty nest“.
Amalia Năstase: Da, probabil. Toată lumea m-a întrebat dacă mă simt tristă că au plecat fetele. O să plece şi Tomiţă când va fi mai mare. Dar când ai copii, tu trebuie să-i faci să ştie să zboare, nu să stea lângă tine. Şi eu sunt extrem de bucuroasă că ei sunt acolo unde sunt. Eu trăiesc prin fetele mele ceea ce trăiesc ele acolo. Bineînţeles că mi-e dor de ele, dar nu mă gândesc niciodată la ele cu egoism, cum se gândesc alţi părinţi care vor să-şi ţină copiii non stop lângă ei.
Cât de des mergi la fete?
Amalia Năstase: Cam de trei-patru ori pe an. Ultima oară, chiar trebuia să plecăm cu Emma la St. Andrews, în Scoţia, dar a intervenit ceva şi a plecat singură. Însă am fost s-o instalăm anul trecut, e și cam departe. Mai des vin ele, decât mergem noi la ele.
Sunt mai independente decât erai tu la vârsta lor?
Amalia Năstase: Nu, pentru că eu de la 6 ani băteam tot Bucureştiul singură, că aşa erau timpurile. Pe de altă parte, Emma a plecat singură la 9 ani în tabără în L.A. Apoi, ele au mers de mici cu uber-ul, au învăţat să se descurce, deci sunt foarte independente, pentru că aşa le-am învăţat.
Într-un podcast spuneai că aveai nişte nesiguranţe.
Amalia Năstase: Da! Îmi spuneam: „Poate nu-s destul de bună, poate sunt alţii mai buni decât mine, eu de ce nu pot să fac ca alţii?“ etc. Şi odată ce nu ai încredere în tine de tânăr, n-o să ai toată viaţa. De-asta eu mi-am dorit să le insuflu copiilor mei încredere, pentru că un om care are încredere în el are încredere toată viaţa.
Dar în aceşti 20 de ani ai mai crescut şi tu!
Amalia Năstase: Păi, cu timpul, mi-am dat seama că toate aceste frici au fost degeaba. Până la urmă, eu am făcut cele mai mişto evenimente, am crescut cei mai mişto copii, am reabilitat imagini de la zero. Şi-atunci, uitându-mă înapoi la investiţiile pe care le-am făcut în copii, în sănătate, la fondurile pe care le-am strâns, mi-am dat seama că n-oi fi perfectă, dar că sunt un om care a făcut multe.
Eşti în pragul unui nou prefix. Mai ai nesiguranţe, întrebări?
Amalia Năstase: Nu. Aşa de mult îmi place vârsta pe care o am! Pentru că intervine maturitatea, o anume detaşare, îţi pasă tot mai puţin de ce crede lumea. Şi atunci când ajungi la vârsta asta evident că ţi-ai dori să mai ai corpul de la 23 de ani, dar cumva mintea e mult mai stăpână pe ea şi ai şi experienţă. Iar experienţa îţi dă o încredere pe care doar vârsta o poate aduce.
„Îmi place şi vârsta mea, şi cine sunt, şi unde am ajuns”
Ce facem cu lupta constantă cu corpul, după o vârstă? Tu te mai lupţi cu tine?
Amalia Năstase: Am încercat să nu mă mai lupt. Asta nu înseamnă că nu vreau să ajung să am din nou corpul pe care îl aveam. Dar când te lupţi, dai putere exact la ceea ce nu vrei să ţi se întâmple.
Şi cum abordezi problema?
Amalia Năstase: Foarte relaxat. N-am mai băut alcool, de exemplu. Mai beam câte un pahar de şampanie, dar am lăsat asta deoparte din ianuarie şi mă simt foarte bine. Şi mai sunt mici chestii care nu-mi fac bine: am renunţat la zahăr, la pâinea albă, dar treptat. Nu poţi să renunţi la toate odată, că o iei razna şi după aia intri iar în ele. Dar sunt mai liniştită, pare că funcţionează, și nici nu am vreun fashion show în curând, ca să pun presiune pe mine. (zâmbeşte)
Fetele tale arată ca două miss. Cum le simţi că sunt? Mai ales că evoluează în două culturi diferite, una franceză, alta britanică.
Amalia Năstase: Observ că nu vor să fie ca toată lumea, ceea ce mă bucură enorm, pentru că în generaţia lor – în antiteză cu noi, care voiam să fim diferiţi – vor să fie toţi la fel. Ele nu vor asta, mai ales Alessia, care a terminat Facultatea de Artă şi Design, ea chiar încearcă să nu semene cu nimeni. Lucru care e sănătos şi te ajută să-ţi celebrezi diferenţele faţă de alţi oameni.
Vezi asta în stil, în muzica pe care o ascultă?
Amalia Năstase: Și Alessia, şi Emma au un stil foarte propriu. Ele ascultă muzica pe care o ascultam eu cu Răzvan când erau ele mici. Au trecut prin toate stilurile de muzică, rap, trap, nu manele!, dar s-au întors la muzica pe care o ascultau cu noi.
Stau în campus sau cu chirie?
Amalia Năstase: Amândouă stau cu chirie. Emma stă la St. Andrews cu o colegă româncă, iar Alessia stă singură la Paris, că oricum nu avea campus și și-a creat ambientul pe care şi l-a dorit.
Are gusturi costisitoare sau e inventivă?
Amalia Năstase: Femeile trebuie să aibă gusturi costisitoare, altfel e ceva în neregulă cu ele. (râde) Alessia vrea să se angajeze acum la Paris, ca să aibă și banii din care să-şi hrănească aceste gusturi. Dar cred că orice femeie ar trebui să aibă gusturi costisitoare.
A luat în calcul design-ul vestimentar?
Amalia Năstase: Nu, ea se duce spre artă în design. Îi plac instalaţiile de artă în magazinele de modă, de exemplu. Pot fi inserate şi în vitrine, dar ea nu face styling, face artă cu brandurile de fashion.
Iar Emma se află la St. Andrews, locul în care au studiat Prinţul William şi Kate Middleton.
Amalia Năstase: Să ştii că orăşelul acela este un miracol! Sunt câteva străduţe în care totul este dedicat studenţilor de acolo. Facultatea e din 1416. Este superb şi este cotat „zero crime“, ceea ce pentru noi e absolut liniştitor. Plus că studiază pe băncile unde au studiat şi Prinţul William şi Kate, adică locul are o amprentă specială şi toţi ştiu că sunt nişte privilegiaţi că sunt acolo.
Pentru Toma ce vezi în viitor?
Amalia Năstase: Toma e fotbalist şi vrea să facă performanţă, a zis că vrea să fie ca Ronaldo. Şi se ţine de antrenamente, face de cinci ori pe săptămână, merge în tabere de fotbal, caută pe YouTube noi mişcări, ştie multe despre fotbalişti, ce goluri au dat, când, ce campionate au câştigat. E o enciclopedie! Şi e bucuros că s-a transferat la F.C. Barça (care are o franciză şi în România), a plecat şi la Barcelona în tabără cu ei. Şi când s-a transferat, mi-a spus: „Vezi că şi eu m-am transferat ca Ronaldo în La Liga?“. (zâmbeşte)
Și tu ai un „antrenament“ bine făcut, pentru că te împarţi în atâtea locuri. Nu oboseşti?
Amalia Năstase: Dacă obosesc, mă odihnesc. Și încerc să nu amplific chestiile mai rele care mi se întâmplă, evit să mă întreb de ce mi se întâmplă numai mie un anumit lucru. Cred că atunci când eşti copleșit, poţi să te opreşti puţin, să nu mai scrollezi, să nu te mai încarci cu informaţii, că şi lucrurile astea te obosesc psihic.
Îţi place de tine acum?
Amalia Năstase: Normal, mie întotdeauna mi-a plăcut de mine! (zâmbeşte) Şi îmi place şi vârsta mea, şi cine sunt, şi unde am ajuns. Nu am vrut să fiu niciodată altcineva. Mă compar cu lumea, pentru că mi se pare că nu-s la fel de bună ca alţii, dar nici n-aş vrea să fiu altcineva. Îmi place să fiu eu, să am familia pe care o am, viaţa pe care o am. Şi chiar şi greşelile pe care le faci în viaţă sunt, de fapt, cu sens, pentru că ele constituie drumul acela spre a înţelege, de fapt, cine eşti şi care ţi-e menirea. Iar menirea mea, se pare, e legată de copii.
FOTO: Sorin Stana/OK! Magazine; Sorina Andreica/Talentivity
