EXCLUSIV Ana Ularu cucerește Hollywoodul! „Keanu Reeves e inteligent, cult, creativ, cu umor fin”
Actrița noastră a jucat deja într-o duzină de filme străine, cel mai nou proiect al său fiind un serial de acțiune inspirat din seria de filme „Cod Roșu” cu Gerard Butler în rol principal - azi chiar producătorul serialului „Cod roșu la Paris”, lansat pe final de an!
La 20 de ani de la iconicul ei rol din „Italiencele”, numele Ana Ularu a devenit internaţional. Şi nu pentru că este soţia actorului german Marc Rissmann, cu care trăieşte în mare parte la Berlin, unde s-a născut şi fetița lor, Ezra (3), ci pentru că a reuşit să pătrundă în marea industrie a filmului şi să facă performanţă alături de mari nume din cinematografie. Iar după „Inferno”, „Siberia”, „The Power” (locul I în box office-ul Amazon Prime), „Emerald City” (NBC), „Who is Erin Carter” şi „Spy/Master”, pe lângă autohtonele sonore „Periferic” (pentru care a fost premiată la Gopo, Salonic și Locarno), „Hârtia va fi albastră” sau recentul „Exterior. Mașină. Noapte”, o vedem în serialul „Cod roșu la Paris”, produs de Gerard Butler și disponibil în aplicația Focus Sat. Cum? Cu toate armele din dotare activate.
OK!: În 1995 ai învățat primele replici în franceză. În câte limbi vorbești și joci azi?
Ana Ularu: Acum am engleza ca primă limbă. (zâmbeşte) Și acasă, și la muncă, și în vise, și în literatura citită de cele mai multe ori. Trăiesc din, cu și prin această lingua franca căreia îi ador potențialul, ludicul și anarhia. Dacă am ocazia, pot juca oricând în spaniola în care sunt mai mult decât fluentă după 12 ani de școală și cărți traduse etc. Franceză, italiană. Am jucat mult în rusă, lăutărește, folosindu-mă de urechea muzicală care mă lasă să păcălesc un accent și o muzicalitate până la nivelul la care să fiu considerată nativă când eu nu prea am habar de ce zic. Și pentru ca două treimi din căminul meu e de sorginte germană, fur mult și acolo. Deci accept și roluri în germană, dacă citește cineva interesat acest rând. Și pentru că nu încetez să vreau să fiu și să joc aici, abia aștept să mă vedeți în românește, deocamdată, în teatru.
Ai un soț neamț și o fetiță născută la Berlin. În ce limbă te-ai îndrăgostit de Marc Rissmann și în ce limbă se exprimă fiica voastră, la 3 ani?
Ana Ularu: Pe Marc l-am cunoscut în engleză, în Los Angeles, într-un muzeu, fără să știm că suntem amândoi europeni, actori sau născuți în aceeași zi, la câțiva ani distanță. Și acum trăim în engleză, cu o salată de germană și română, de cuvinte dintr-o limbă adaptate în cealaltă, haos. Minunat. Fetița noastră e trilingvă. În românește are zeci de nuanțe, subtilități și un umor excelent, pentru că e teribil de inteligentă și atentă la lumea din jurul ei. În germană e la fel, pentru că trăiește cu părinți cu care se conversează zilnic îndelung, cu care își cunoaște mintea și prin care descoperă lumea. Și pentru că deciziile despre când se doarme de prânz, merge la ORL sau pleacă din parc se fac în engleză, domnița a binevoit să învețe în secret engleza și acum e, din ce ne dăm seama, destul de fluentă.
Ce roluri joci pentru fiica ta, din ce povești, pe ce voci?
Ana Ularu: Joc tot pentru ea, cu cel mai mare ambitus actoricesc posibil. Toate poveștile, de la Lupul cel mare și lupul cel mic la Hope for the Butterflies, toate Paco-urile, seriile cu Ema și Eric, toate poveștile (absolut toate) ale Juliei Donaldson (sunt maestră în Gruffallo). Și am și voci pentru jucăriile ei. Lupul albastru, monstrul Tufu, rechinul Sharkira. Ieri seară ne-am dat temă unul altuia să jucăm emoții. Olimpiada de actorie la o cereală cu lapte.
După Berlin și Texas, acum unde locuiți?
Ana Ularu: Acum locuim când la București, când la Berlin.
Cum e viața asta mereu cu bagajele făcute? Spuneai că fiica ta a fost deja în Ungaria, Canada, Anglia, SUA, Africa de Sud...
Ana Ularu: De o perioadă scurtă suntem acasă, am filmat aici și tare m-am bucurat. Te obișnuiești cu orice. Sper să nu îmi pierd niciodată adaptabilitatea. Primul an din viața fetiței mele e o epopee care își cere mult mai mult spațiu de expresie. Cele 50 de zboruri acumulate până într-un an, haine din care creștea și pe care le donam pe drum, la fiecare două, trei săptămâni un loc nou. E frumos și greu. E ce știm. La fel cum știm acum și un singur loc.
„Keanu Reeves e un om cât se poate de special.”
Mi-a plăcut ce ai spus la un podcast: „De câte ori mă uit la posterul ăla, văd prieteni“. Dar și tu, și soțul tău, aveți și prieteni cu „epoleți hollywoodieni“. Pe cine, dintre cei mari, chiar îi puteți numi prieteni?
Ana Ularu: Nu aș putea niciodată să îndrăznesc să ghicesc gradul altcuiva de afecțiune pentru mine, mai ales atunci când e de aruncat cu nume sonore. Prefer să păstrăm aceste întâlniri pentru noi. Aici decid eu să fiu o prietenă adevărată care nu etalează relația.
Totuşi, cum e Keanu Reeves dincolo de ce vedem în presă sau pe ecrane?
Ana Ularu: Extrem de inteligent, cult, creativ, cu umor fin, un gentleman în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că ceea ce cred că se vede mereu sunt gentilețea și smerenia lui. E un om cât se poate de special.
După ce ai întâlnit staruri ca Tom Hanks, Bradley Cooper sau Jennifer Lawrence, cu ce „bagaj“ ai rămas?
Ana Ularu: Cu ideea că umanitatea, empatia și inteligența emoțională a fiecăruia dintre noi sunt cele mai importante daruri. Și că faima e uneori o armură tare incomodă. O atingere de Midas.
Pe 2 decembrie s-a lansat un nou serial în aplicația Focus Sat, „Cod Roșu la Paris”, produs chiar de Gerard Butler, din a cărei serie a fost inspirat. Cât de alert se lucrează la un asemenea serial?
Ana Ularu: E un serial de acțiune fulger, cu pulsul exploziv, nu se poate lucra decât cu foarte multă migală și efort la așa ceva. Este produs de Canal+. E și larger than life, cumva, are o alură de blockbuster, cascadoriile sunt spectaculoase și neașteptate, povestea e mai mult decât alertă… Pentru mine, cea mai mare bucurie a fost reîntâlnirea cu Sean Harris (Jacob Pearce), alături de care am jucat în „Serena”, „Borgias” (deși aici nu direct) și într-un scurtmetraj scris de el și regizat de Montserrat Lombard. Sean Harris e unul dintre actorii mei preferați și un partener minunat, e o onoare și o lecție să îl vezi cum își face meseria. Sunt mândră să îl numesc prieten. Și abia aștept să vedeți ce personaj fabulos face în serialul „Cod Roșu la Paris”.
Cât de bine tragi cu arma?
Ana Ularu: Hehe, cu care dintre ele? Între „Cod Roșu la Paris”, „Inferno”, „Erin Carter” etc., să zicem că am tras cu un arsenal destul de impresionant. Și mai demult, în alt film, am avut aruncător de flăcări și arbaletă. Să zicem că am avut o traiectorie mai puțin în crinoline decât mă așteptam la începutul carierei mele. Nu îmi plac armele. Nu îmi place glorificarea lor. Nu îmi place cum adaugă curaj artificial în lași. Nu le vreau nicăieri lângă mine în viața civilă. Dar le fac să arate bine în ficțiune, I guess. (zâmbeşte)
Serialul ne amintește cât de nesigură a devenit Europa. Dacă ai putea să rămâi într-un singur loc, ce loc ai alege?
Ana Ularu: Nu îmi dau seama dacă Europa a devenit atât de nesigură. E încă un loc al democrațiilor și discuțiilor amiabile și diplomatice. Așa că rămân pe bătrânul continent deocamdată.
Foto: Alex Gâlmeanu pentru Secret Nipple, www.secretnipple.com; Make-up: Alexandra Crăescu; Hair-style: Adonis Enache, Endorphinlab.ro; Styling: Irina Hârtia; Grading: Adrian Mihaiu; Concept & project management: Iulia Sas, Mara Coman; Getty Images
