EXCLUSIV! Andreea Marinescu - când camerele de filmat se sting. Cum e viaţa de familie a prezentatoarei de ştiri de la Pro TV
Andreea Marinescu apare aproape zilnic la pupitrul Ştirilor Pro TV. Dincolo de apariţiile live, televizate, prezentatoarea are o familie frumoasă, cum oricine şi-ar dori. Exclusiv pentru OK! Magazine, Andreea Marinescu a vorbit despre viaţa profesională, dar şi cea de familie. Copiii şi soţul o fac foarte fericită!
Te vedem aproape în fiecare zi la pupitrul Ştirilor Pro TV, chiar de la ora 06.00. Eşti fresh aşa de dimineaţă! Cum te împaci cu programul, cu trezitul foarte devreme?
Mie îmi place să mă trezesc dimineaţa, deşi recunosc că ora 3 nu e cea mai încântătoare oră de trezit, dar am deja câteva obiceiuri care mă relaxează încă de la această oră mică şi atunci lucrurile funcţionează rapid. Între 3 şi 4 dimineaţa e ora mea de relaxare, ora mea cu mine când îmi aşez gândurile, când îmi beau în linişte cafeaua, când îmi admir copiii văzându-i cât de liniştiţi dorm... toate astea mă încarcă foarte mult şi îmi dau o energie fantastică.
Cred că după Ştirile Pro TV, după ora 10, începe programul tău dincolo de camerele de filmat. Te mai uiţi la TV apoi? Eşti mereu la curent cu ştirile de ultimă oră?
După 10.30 ajung de cele mai multe ori acasă, unde începe rutina cu băieţii mei. Îl pregătesc pe Vladimir de şcoală, fac ceva de mâncare, ies cu cel mic la plimbare, abia la prânz, după ce îl ia somnul pe Armin, mai apuc să deschid televizorul pentru o repriză de ştiri, ca să fiu la curent cu ce se întâmplă şi poate să încep să vad un film... asta pentru că adorm cam de fiecare dată.
Mulţi te-au confundat de-a lungul timpului cu Lavinia Petrea, colega şi prietena ta. Te-a deranjat acest lucru?
Se întâmpla la început ca oamenii să ne confunde, dar era amuzant, noi fiind foarte diferite ca fire şi ca voce. În timp lucrurile cred că s-au clarificat, probabil formatul de prezentare o săptămână cu o săptămână, care era unul nou pentru telespectatori şi faptul că eram amândouă blonde, a creat un pic de confuzie, dar era... amuzant!
Uneori, pe parcursul buletinelor de ştiri, prezinţi şi evenimente mai puţin plăcute: cazurile unor copii abandonaţi de mame, accidente neplăcute, te afectează? Te implici emoţional?
Până să am copiii eram destul de detaşată şi reuşeam să nu mă las afectată, acum însă lucrurile stau puţin altfel. Trăiesc mai intens ştirile cu copii aflaţi în situaţii traumatizante, mă revoltă, încerc să găsesc soluţii, duc acasă uneori starea creată de ştirile astea. Din fericire, îmi găsesc echilibrul în familia mea. Soţul meu îmi oferă acest echilibru, cu el dezbat şi discut lucrurile care mă afectează şi pe care le consider nedrepte.
Ştiu că nu ai ocupat de prima dată postul de prezentator de ştiri la Pro TV. Cum a fost această trecere de la reporter la prezentator?
Când m-am angajat în PRO TV, acum 20 de ani, îmi doream foarte mult acest lucru: să devin prezentator de ştiri. Mi s-a spus foarte clar că pentru asta trebuie să muncesc, să câştig experienţă. Şi a durat 13 ani, în care am acumulat experienţa de pe teren, 13 ani în care am învăţat de la cei mai buni cum să fiu un reporter corect, în care am acumulat experienţe de viaţă, 13 ani în care am crescut ca om şi ca jurnalist şi care acum îmi sunt extrem de folositori.
Ai vreun sfat pentru tinerele care îşi doresc o carieră în televiziune, fie de reporter, fie de prezentator de ştiri?
Sunt două meserii foarte frumoase şi cea de reporter, şi cea de prezentator, cred că una fără cealaltă nu se poate. NU îmi place să dau sfaturi deloc, nu cred că sunt potrivită pentru asta. Să facă fiecare ce simte şi să lupte pentru ce îşi doresc, poate să nu uite de unde pleacă şi să nu înceteze să se perfecţioneze în ceea ce aleg să facă.
Pe plan profesional cred că ai putea spune că lucrurile merg aşa cum îţi doreşti. Dar pe plan personal? Eşti împlinită ca mamă, ca soţie?
Am o familie frumoasă cu doi copii fericiţi şi sănătoşi, cu un soţ care ne iubeşte şi ne protejează, cu părinţi care sunt mereu alături de noi gata să ne sară în ajutor... cum aş putea să fiu altfel decât împlinită.
Poate telespectatorii nu ştiu, dar tu eşti mamă full-time. Cum te descurci cu cei doi copii? Băiatul cel mare e încântat de şcoală? Are o materie preferată?
Ne descurcăm bine împreuna: cu suişuri şi coborâşuri, cu momente uşoare şi mai puţin uşoare, dar aşa e în viaţă, nu? Lucrurile cu Vladimir sunt destul de clare: mergem la şcoală că e necesar, nu e marea lui plăcere să facă teme şi să lucreze la proiecte, dar ştie că e un job pe care îl are de făcut şi se străduieşte să facă treaba asta cât mai bine. Îi plac pauzele, asta e clar, pentru că se distrează cu prietenii lui, îi place ora de sport, dar şi matematica, şi istoria pe care o descoperă cu mare plăcere anul acesta, în clasa a 4-a.
Fiul cel mic are aproape 3 ani, nu? Merge la grădiniţă sau la creşă?
Armin e argint viu. Încă stă acasă cu bunicele şi cu mami, şi se bucură de foarte mult răsfăţ şi de foarte multă atenţie. La grădiniţă va merge din toamnă pentru că cele două bunici m-au rugat să-l las să stea acasă până la 3 ani, iar ele mă ajută în sensul ăsta. Din septembrie lucrurile se vor schimba un pic si pentru el.
Timp pentru tine mai ai? Dar pentru relaţia de cuplu? Ştiu că tu şi soţul aveţi o poveste de iubire ca în filme, v-aţi cunoscut la o crimă.
Timpul meu există. Şi doar pentru mine, efectiv, dar şi prin momentele pe care le acord lor: gătesc cu plăcere, nu e o corvoadă, am grijă de casă şi de ei, cu drag. Îmi fac timp pentru toate şi când nu apuc să am doar timp pentru mine, îi spun lui Adi şi iau o pauză exact cât am nevoie şi pentru ce am nevoie. Îl iubesc foarte mult pe Adi şi cred că povestea noastră e ca un vin bun, cu cât trece timpul, cu atât devine mai interesantă, mai bună de savurat. Îmi spunea zilele trecute că mă iubeşte „de nu înţeleg”. El e sufletul meu pereche şi omul meu lângă care vreau să le trăiesc pe toate indiferent cât de bune sau rele vor fi momentele ce vor urma.
Cum încerci să te menţii în formă? Ai vreun secret sau o dietă strictă?
Of, asta cu menţinutul în formă e provocarea vieţii mele. Am o predispoziţie spre îngrăşare şi mă lupt cu kilogramele de o viaţă. Uneori funcţionează, alteori nu şi mă supară treaba asta. Încerc să fac mişcare, să fiu atentă la ce mănânc, acesta e secretul. Acum încep să am o relaţie şi cu cremele şi tratamentele de hidratare pentru ten, pentru păr. Cred că apropierea de 40 de ani îsi spune un pic cuvântul, dar fiecare vârstă cu provocările ei, nu-i aşa?
