EXCLUSIV Claudiu Bleonț, despre „Camera 609” și viața ca tătic de fată
Şi el se bucură de serialele de pe Netflix, alături de fiica lui de 10 ani. Şi, după ce el însuşi a bifat un fabulos rol în „Spy Master“ pentru HBO, acum a schimbat complet registrul şi joacă în „Camera 609“, la Antena 1.
Să-l vezi pe Claudiu Bleonţ, cu un CV atât de stufos în teatru şi cinematografie, jucându-l pe flegmaticul şi aerianul Mircea Pop din Camera 609 e cel puţin „împrospător“, cum îi place să spună. Mircea Pop e un bărbat deştept, pasionat de muzica rock, viniluri şi literatură – puncte comune cu realul Claudiu –, dar cam leneş, alergic la conflicte şi care preferă să-şi lase nevasta să ia cuvântul. Şi deciziile! Ceea ce-i, însă, definitoriu la acest personaj este relaţia cu cei doi copii, pe care Bleonţ o îndrăgeşte şi o construieşte ca pe o translatare a relaţiei lui cu Eva, fiica sa cu actriţa Iulia Lazăr.
OK!: Te știam ocupat cu rolul lui Ceaușescu, că tocmai am văzut „Spy Master”, dar te găsesc la „Camera 609”. Cum s-a întâmplat asta?
Claudiu Bleonț: Pey, cred că e un exercițiu benefic pentru mine, ca om. E împrospător.
Să schimbi registrul atât de brusc?
Claudiu Bleonț: Da. N-aș rămâne la Ceaușescu, sincer. (zâmbește) Și am șansa aici să continuu un rol de viață, să-l duc și pe ecran, acela de părinte. În rolul lui Mircea Pop, am doi copii extraordinari, pe Vlady (Răzvan Alexe/Krem) și pe Lara (Julia Marcan). Subiectul e foarte generos, e o comedie romantică și am colegi dintr-o generație de tineri foarte talentați, de care mă bucur ca și cum ar fi copiii mei.
Dar cum se face că s-au gândit la tine, că tu nu ești neapărat un actor de comedie?
Claudiu Bleonț: Am și roluri de comedie. Eu, practic, m-am mulat pe cerințele regizorului. Şi mă bucur că lucrez cu Federico Favino, care e un tânăr regizor italian. Am luat-o ca pe un semn. Este exact ceea ce m-a sprijinit şi în rolul lui Ceauşescu, când am lucrat tot cu un regizor străin, Christopher Smith, care mi-a spus: „Vreau să-l joci pe Ceauşescu, să fii el!“. Lucru care apoi s-a revărsat şi asupra Elvirei Deatcu şi am făcut un cuplu excelent, într-un film cu miză mare, dar şi cu personaje cu miză mare. La „Camera 609”, faptul că Federico are o lejeritate latină în abordare dă o anumită nuanţă.
Ai mai lucrat cu oameni atât de tineri?
Claudiu Bleonț: Cu atât de mulţi într-o singură distribuţie, nu. Şi talentaţi, şi frumoşi! Dar e un transfer care se face către noua generaţie. Şi noi eram tineri când erau Iordache, Dinică, Cozorici, Florin Piersic pe ecrane. Generaţia mea şi imediat următoarea am venit după ei, iar transferul s-a produs atunci către noi. Mi-amintesc cum îmi tremurau genunchii când trecea pe lângă mine Dinică. Aveam cu el prima scenă din Ioneştii şi aveam senzaţia că publicul vede cum îmi tremură genunchii! Acum, colegii mai tineri din „Camera 609” au venit la teatru, au văzut „Paracliserul”, iar Matei Negrescu îmi zice: „Aşa ne uităm noi acum la voi!“.
Cum e să lucrezi cu el?
Claudiu Bleonț: Să ştii că îl admir şi i-am dat credit. I-am spus: „Am încredere în tine, e o chestiune de destin.“ Şi eu chiar cred în lucrurile astea!
Cum se schimbă ritmul vieţii tale odată cu serialul?
Claudiu Bleonț: Serialul are o cadenţă care mi-e benefică. Desigur, şi la „Spy Master” a fost o anumită cadenţă – comprimat, au fost 3 luni de lucru.
Dar acolo te-a consumat mai mult personajul.
Claudiu Bleonț: Miza era mult mai mare, era un alt timp istoric, o altă minte a unui alt om. Aici, această cadenţă îmi dă o lejeritate şi marele avantaj este că e o comedie romantică. Dacă ar fi exact acelaşi subiect, dar tratat mai dens şi n-am miza pe umor şi pe detaşarea vizavi de situaţie, ne-ar împovăra şi pe noi, şi publicul.
Vorbeai de teatru, a început şi stagiunea...
Claudiu Bleonț: Da, stagiunea a început pentru mine la Teatrul Naţional cu „Gertrude” regizat de Silviu Purcărete şi cu rolul lui Crăcănel în „D’ale Carnavalului” în regia lui Alexandru Dabija.
Când ai timp de toate?
Claudiu Bleonț: Îmi face loc viaţa.
Acasă te-aşteaptă şi o fetiţă care a crescut.
Claudiu Bleonț: Da, Eva face 10 ani. Creşte şi înfloreşte. Din partea mea şi a Iuliei, mama ei, are tot sprijinul. În acelaşi timp, îi atrag atenţia: „Viaţa este opera ta, ai grijă cum o construieşti“.
Eşti sever, restrictiv?
Claudiu Bleonț: Îmi place să cred că sunt şi nu sunt. Pentru că tot ce am făcut a fost cu disciplină şi dedicare. Uite, eu, de la 10 la 17 ani, am făcut scrimă, apoi am făcut Aikido. Și dacă iubeşti un domeniu, trebuie să-l faci cu disciplină, ca să nu spun sacrificiu.
Ea face vreun sport?
Claudiu Bleonț: Face gimnastică, dar a trecut şi pe la înot, atletism, a tot testat diverse discipline şi o susţin în testările ei. I-am spus atât: „Nu-ţi impun nimic, doar să te ţii de sport.“
Ea ce părere are că te vede la televizor?
Claudiu Bleonț: Păi, nu ştiu, că a văzut filme cu mine, m-a văzut la teatru. Iar eu, cât am stat cu ea în perioada pandemiei, am văzut mai mult desene animate, să ştii. Şi chiar m-au prins, pentru că au mesaje mişto.
Ce creşte din doi actori? Aşchia e aproape?
Claudiu Bleonț: Eu o s-o observ, dar ţine de destinul ei. Eu am foarte mulţi colegi cu copii care s-au apucat de teatru. Dar de orice te-apuci, fă cu plăcere, cu pasiune. Asta e şi ceea ce îi spun Evei: „Iubeşte ceea ce faci!“. Uite, lui David Popovici îi place să înoate şi e fabulos. Nu face înot numai ca să ajungă primul. Iar eu învăţ de la el, din interviurile lui.
„Când a apărut proba pentru „Spy Master” m-am focusat din nou strict pe actorie”
Dacă ai fi adolescent în timpurile astea, spre ce te-ai duce?
Claudiu Bleonț: Tot spre ceva care să presupună să fiu printre oameni.
Acum 3 ani, povesteam sub un brad de la Beliş despre voturi, primărie, comunitate. Ce a mai rămas de-acolo?
Claudiu Bleonț: Lunile alea petrecute în natură.
Atât? Ai fost ales consilier local.
Claudiu Bleonț: Da, după alegeri, am fost consilier timp de 3 luni, pe urmă pandemia era pe trecute, iar Alexandru Dabija m-a invitat în proiectul „D’ale Carnavalului”. Şi atunci, am lăsat în locul meu un tânăr de-acolo, Ionuţ Mihuţ, care are şi un local în Cluj. Sigur, se poate profita de imaginea mea pentru locul acela, dar e firesc ca generaţia tânără să preia ştafeta. Mi-a fost benefică acea perioadă şi toată încărcătura energetică de acolo. După aceea, am mai avut o buclă de 4 luni de manager interimar la Teatrul Dramaturgilor, dar când a apărut proba pentru „Spy Master” m-am focusat din nou strict pe actorie și pe figura lui Ceauşescu. Eu care, până la 31 de ani, numai în toalete nu i-am văzut chipul şi până şi de Anul Nou toate mesajele erau cu Partidul!
Ai avut nişte strângeri de inimă?
Claudiu Bleonț: Nu, pentru că asta e condiţia dată actorului, să fie avocatul acelui personaj. E şi caz, dar e şi ficţiune.
Ai timp să te uiţi şi la seriale?
Claudiu Bleonț: Mi se întâmplă periodic. Am momente când fac o cură cu seriale. Ultimul văzut a fost „Wednesday”.
L-ai văzut cu Eva?
Claudiu Bleonț: Începusem să-l văd cu ea şi cu verii ei, după care copiii au adormit, iar eu am stat toată noaptea să-l văd, până l-am terminat.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult?
Claudiu Bleonț: Şi mesajul, şi abordarea, şi scenografia, mă bucur că au filmat în România...
Pe cine admiri cel mai mult din castingul de la „Camera 609” şi de la cine ai de învăţat?
Claudiu Bleonț: De învăţat, de la tineri. Cu Magda Catone sunt prieten de-o viaţă, de 40 de ani jucăm „Un bărbat şi mai multe femei”, apoi după plecarea Magdei, vreo doi sau trei ani, am avut-o alături de mine pe Emilia Popescu. Cu Mihai Călin am fost partener în „O scrisoare pierdută” la profesorul nostru, Grigore Gonţa, iar acum jucăm în „Orchestra Titanic” şi în „Prenumele”. Sunt relaţii artistice şi de prietenie.
Claudiu Bleonț:
Claudiu Bleonț: Da. Şi orice proiect ajunge la o relaţie de echipă, de familie.
FOTO: Antena 1
