EXCLUSIV Cristina Cioran: „E o minune că am rămas a doua oară însărcinată“
Când credea că viaţa ei nu se poate complica şi mai mult, în ecuaţie a mai apărut încă un copil, cu acelaşi bărbat cu care s-a certat furtunos în urmă cu aproape un an. Lucrurile, însă, par să se aşeze, iar Cristina e la fel de radioasă cum o ştim.
Avem un déjà-vu cu Cristina Cioran însărcinată şi fericită. Acum, însă, patru ani mai târziu, aşteaptă un băieţel, în timp ce fetiţa ei, Ema, care are 3 ani şi jumătate, ne întrerupe din când în când discuţia cu veselia şi entuziasmul ei copilăresc. Clar, lucrurile nu sunt simple atunci când vine un al doilea copil, başca după ce primul s-a născut prematur. Însă în cazul Cristinei lucrurile sunt puţin mai complicate, după iureşul iscat de despărţirea ei de Alex Dobrescu, tatăl ambilor ei copii, chiar înainte de-a afla despre această nouă sarcină. Şi, ca lucrurile să fie dificile până la capăt, ordinul de restricţie obţinut de vedeta de televiziune în apogeul scandalului din primăvara trecută rămâne valabil până la termenul naşterii, deşi acum cei doi au revenit la sentimente mai bune.
OK!: Mai ai puţin şi naşti.
Cristina Cioran: Da, am mai fost la nişte analize, sunt sub observaţie constantă. Dar am tras şi o sperietură, pentru că am luat un taxi ca să ajung la doctoriţa mea de familie şi era să intre o altă maşină în noi – taximetristul a tras de volan, eu m-am rostogolit în spate şi nu mi-a fost bine deloc. Sunt OK acum, dar am tras o mare sperietură.
Când ar trebui să fie termenul?
Cristina Cioran: Termenul ar fi la sfârşitul lunii februarie, numai că totul se poate devansa, pentru că eu am mai avut o intervenţie pe uter, la şase luni după ce am născut-o pe Ema. Am avut un fibrom destul de mare, care a fost scos prin miomectomie – de-aia e şi o minune că am rămas a doua oară însărcinată! Aşadar, acum va trebui să merg la medic din două în două zile, ca să nu existe probleme.
Acesta este şi motivul pentru care trebuie să stai în pat?
Cristina Cioran: Da. Păi, n-am avut voie să fac efort toată sarcina.
Şi cine te ajută în perioada asta?
Cristina Cioran: (râde) Sunt singură. Mama e la Constanţa, sora mea locuiește în afara țării. Am mai fost şi eu la mama cu Ema câteva zile, de Sărbători, dar am venit înapoi la Bucureşti, pentru că mai aveam controale de făcut.
Ema cât înţelege din faptul că va avea un frăţior?
Cristina Cioran: că am un bebeluş în burtă, dar nu ştiu cât conştientizează că va fi încă un copil în casă. Eu îi mai explic, dar până îl va vedea, pare că nu o prea interesează situaţia. (zâmbeşte)
O s-o intereseze când o să împartă jucăriile.
Cristina Cioran: Va fi problematic, da, mai ales când o să mă împartă pe mine, de fapt! O să vedem cum o să fie. Mi-am făcut aşa un plan, am zis s-o implic – are şi ea o păpuşă bebeluş şi i-am explicat că e bebeluşul ei şi că o să mai aibă şi mami un bebeluş…
Adevărul e că, la câte interviuri am făcut cu tine, chiar mă gândeam câţi ani ai stat în relaţia anterioară, fără să ai copii, şi brusc acum eşti la al doilea.
Cristina Cioran: Da, aşa este. Eu mi-am dorit întotdeauna copii, dar atunci n-a fost să fie. Iar acum că am început, dacă aş mai fi avut vârsta potrivită, nu m-aş mai fi oprit. (râde) Toată viaţa mi-am dorit copii. Iar a doua sarcină a fost o surpriză şi pentru mine, pentru că eu mă gândeam că, la 47 de ani, am intrat într-o peri-menopauză. Şi atunci nu mi-am bătut capul prea mult. După care a venit scandalul cu Alex, care a fost foarte mare şi foarte urât, şi în toată nebunia aia, când şi nivelul meu de stres era foarte ridicat, n-am mai recunoscut simptomele, n-am mai băgat de seamă că trece o perioadă mai lungă, n-am mai ţinut cont de nimic.
„O ceartă între doi oameni e o ceartă, iar un copil e o viaţă! Copilul a fost făcut din dragoste”
Și când ţi-ai dat seama?
Cristina Cioran: Când am ajuns la medic, sarcina era deja foarte avansată. Pentru mine, a fost o surpriză totală, o super bucurie. Şi nici nu mi-am imaginat s-o privesc altfel, pentru că, indiferent de situaţia în care eram cu Alex, eu mi-am dorit copii. Deci nu mi-aş fi pus problema să renunţ la sarcină, lăsând la o parte faptul că, în general, nu sunt de-acord cu avortul, adică am nişte principii foarte clare. Şi nu se punea problema să fac aşa ceva, pentru că o ceartă între doi oameni e o ceartă, iar un copil e o viaţă! Noi n-am făcut copilul acesta pentru că nu ne iubeam, noi ne-am certat, dar copilul a fost făcut din dragoste.
Mai există dragoste între voi?
Cristina Cioran: Măi, nu cred că a încetat vreodată. Doar că ne-am pierdut unul pe celălalt, la un moment dat. Dragostea aia nu s-a pierdut, dar lucrurile au degenerat. Şi, repet, nu aş fi încetat o viaţă doar pentru că m-am certat cu un om. Sunt mulți care nu înţeleg asta, care m-au blamat: „Cum ai putut să faci copil cu acelaşi personaj?“. Dar stai puţin, că Dumnezeu lucrează prin oameni, poate că el avea nevoie de asta ca să se trezească la realitate. Pentru mine a fost o mega bucurie, dar pentru el cred că a fost o salvare acest copil, o salvare a lui de el, din starea în care era.
Şi acum el este aşa cum l-ai cunoscut?
Cristina Cioran: El a ieşit public şi a vorbit despre situaţie, a spus că îi pare rău. Dar răul a fost făcut. Deşi mi-a fost destul de greu, într-un final l-am iertat, pentru că s-a întâmplat minunea asta. Dar eu nu vorbesc cu el, suntem încă sub influenţa acelui ordin de restricţie cerut de mine. Dacă vrem să comunicăm, vorbim printr-un terţ.
Câte şanse i-ai dat până acum?
Cristina Cioran: Ne-am mai certat o dată acum nişte ani, fără alte conflicte. Dar când ne-am certat, ne-am certat bine!
Și atunci cum de v-au prins paparazzii împreună?
Cristina Cioran: Nu, nu ne-au prins împreună. M-au filmat pe mine mergând la cumpărături şi urcând într-o scară de bloc unde urcase şi Alex câteva ore mai devreme, pentru că-mi lăsase nişte lucruri pentru Ema. Da, era în acelaşi loc, dar nu în acelaşi timp şi nici măcar nu era în aceeaşi zi.
Dar el, chiar şi printr-un terţ, te ajută?
Cristina Cioran: Da, aşa cum poate. Ar fi fost bine ca instanţa să-i aprobe revocarea ordinului de restricţie, pentru că m-ar fi putut ajuta mai mult cu fetiţa, lucru de care aş fi avut nevoie în perioada asta. Dar legal nu se poate.
Şi când se încheie perioada de restricţie?
Cristina Cioran: La finalul lui februarie. Nici nu avea cum să fie altcumva, ca povestea să fie total haotică. Eu, când trebuie să mă chinui, mă chinui până la capăt. (zâmbeşte)
Voi, la un moment dat, aveaţi şi un business în comun, cu ideea ta de-a avea o linie personală de haine.
Cristina Cioran: Am avut, da, am avut şi magazine. Acum e doar online.
Din ce te finanţezi în perioada asta?
Cristina Cioran: Din ce am mai avut pus deoparte, din contractele pe care le mai am, din canalul de YouTube de cooking unde fac rețete rapide, gustoase și pe buget. Mă mai ajută şi el…
Simţi că această sarcină te-a făcut să iei pauză fix când te gândeai să te relansezi?
Cristina Cioran: Nu, dimpotrivă. A fost ca o salvare şi o mare binecuvântare. Mi se pare un motiv în plus de-a mă gândi la un viitor frumos. Eu mi-am dorit dintotdeauna o familie mare.
„Dumnezeu mi-a mai dat o şansă să trăiesc această perioadă de sarcină”
Mie îmi pari omul care ştie să preţuiască prezentul.
Cristina Cioran: (zâmbeşte) Da, e-adevărat. Şi asta pentru că am constatat că orice plan mi-am făcut în viaţa asta, s-a întors universul pe dos. Mi-a arătat Doamne-Doamne să nu-mi mai fac planuri. De aceea, acum sunt foarte împăcată cu mine şi, în legătură cu sarcina, de-aia nu ţin cont de termen. După calcule, 41 de săptămâni s-ar împlini la 1 martie, dar oare pot duce eu sarcina până atunci, având în vedere că am născut prematur data trecută? Eu tot sper să prind mijlocul lunii februarie, însă doctorul mi-a spus că pot naște oricând. Deci nu pot să ţin cont de nimic, nu pot să-mi fac niciun plan, doar mă rog la Dumnezeu să nu fie în weekend, să nu fie de vreo sărbătoare sau când e plecat medicul. Pentru că, dacă aş naşte iar prea devreme, ar însemna să stea iar copilul la incubator, ceea ce nu concep. Nici nu vreau să mă gândesc! Mă apucă plânsul numai când îmi trece aşa ceva prin minte. Eu am considerat că Dumnezeu mi-a mai dat o şansă să trăiesc această perioadă de sarcină, care mie mi-a plăcut la nebunie şi după care mi-a părut rău pentru că s-a terminat prea devreme – şi nu neapărat pentru mine, că nu m-am bucurat de ultimele luni de sarcină, cât pentru Ema, căreia simt că prematuritatea i-a răpit dreptul de a fi lângă mama ei în primele minute. Ema nu m-a simţit o lună de zile! E cumplit ca un copil atât de mic să nu aibă dreptul să stea pe pielea mamei, să-i asculte vocea, să-i audă respiraţia, cum o aude atâtea luni în timpul sarcinii… Da, e sănătoasă, slavă Domnului, alţi copii nu au avut norocul ei. Dar acum, orice semn de prematuritate mă înspăimântă. E un sentiment de teamă pe care nu l-aş fi avut dacă n-aş fi născut de urgenţă aşa cum am făcut atunci. Şi-acum stau cu teama asta zilnic. Şi de Sărbători am avut mari emoţii!
Ce nume i-ai ales băieţelului tău?
Cristina Cioran: Ioan.
L-ai ales singură sau împreună cu tatăl lui?
Cristina Cioran: L-am ales singură. Probabil şi Alex s-a gândit la un nume. Dar cel mai mult sper ca acest copil să liniştească nişte ape, să lămurească nişte lucruri. Oricum, e o nouă şansă pentru noi toţi! O sarcină la 47 de ani, pe cale naturală, e ceva miraculos. Doamne, e ceva neprevăzut, neplanificat! Cu atât mai mult cu cât, acum 5 ani mi se spunea că nu o să am niciodată copii, nicidecum natural. Deci cum sună asta? Că eu, totuşi, am fost la câţiva medici, am primit mai multe opinii. Pentru că, de când l-am cunoscut pe Alex, noi ne-am dorit copii şi am fost la câţiva medici şi ne-au spus că nu se poate.
Sună că nu depinde de medici.
Cristina Cioran: Sună că anumiţi medici descurajează femeile de peste 40 de ani. Am sute de mesaje de felicitări de la femei trecute de 40 de ani, care sunt curioase şi au întrebări punctuale şi care fix asta îmi spun, că sunt descurajate de medici. Iar starea mentală a unei potenţiale viitoare mămici e foarte importantă, optimismul şi încrederea joacă un rol foarte important în povestea asta. Pe lângă celelalte probleme, acesta e un motiv în plus pentru care nu am spus mai devreme de această sarcină. I-am spus doar lui, chiar în toiul scandalului, şi el atunci s-a gândit că ar fi bine să spună public – lucru care m-a deranjat foarte tare. Şi nu doar că m-a deranjat, dar nu am vrut să-i răpesc copilului meu liniştea de a se dezvolta într-un mediu liniştit, calm, fără plânsete, fără stres. Îmi şi imaginam cum ar fi fost dacă aş fi zis „da, sunt însărcinată“ şi toată nebunia care ar fi urmat! A fost mai simplu să neg, până la urmă e treaba fiecăruia, nu e ca şi cum, persoană publică sau nu, trebuie să spun tot ce fac. Până la urmă, este dreptul meu la intimitate, nu? Şi e dreptul copilului la linişte. De aceea am preferat să mă retrag. Au ştiut doar foarte puţine persoane, le număr pe degetele de la o mână.
Şi ţi-a reuşit, într-o perioadă în care părea că ai dispărut doar pentru că erai sătulă de scandal.
Cristina Cioran: Da, pentru că nu am vrut să stau să dau explicaţii nimănui. Am vrut să păstrez secretul şi chestia asta să fie a mea. Şi mi-e bine, sunt chiar fericită!
FOTO: Sorin Stana/OK! România
