EXCLUSIV! Dana Săvuică, viaţa la 50 de ani. Cât de fericită e la patru ani de la divorţ
Un sex simbol al generaţiei sale, femeia care a pozat pentru prima copertă "Playboy" din România aniversează acum un prag important.
Cum te-a convins actualul tău partener să mai dai o şansă iubirii? Eu n-am renunţat niciodată la dragoste! Eu, după divorţ, n-am rămas înrăită. Am ieşit din acea căsnicie cu pofta de-a experimenta viaţa în continuare, cu pofta de-a iubi din nou. Dar mi-a trebuit o perioadă în care să mă curăţ de tot ce a fost rău în trecut şi să intru într-un nou capitol al vieţii mele. Şi acum, când trec pragul celor 50 de ani, consider că e un nou capitol, pe care l-am numit Rebirth/Renaştere. Prin asta vreau să transmit mesaje motivaţionale tuturor femeilor care au împlinit 50 de ani şi care nu se mai uită în oglindă, care se uită în gura lumii care spune că nu mai sunt sexy sau că nu mai au dreptul să fie sexy, că nu mai dreptul să fie atrăgătoare, iubite, privite, doar pentru că au 50 de ani.
Interesant este că, la patru ani de când am divorţat, tot există interes pe acest subiect. Sunt şi acum întrebată cum mă simt. Există viaţă după divorţ, clar!
Să ştii că nu mi-a luat foarte mult timp, pentru că eu am vrut să divorţez. Eu sunt Vărsător, sunt foarte loială şi ţin cu dinţii de ideea de-a face totul ca să fie bine, mai ales pentru cei din jurul meu. Am multă răbdare, dar în momentul în care văd că toate uşile mi se închid sau că nu mai există nicio soluţie, tai răul de la rădăcină şi plec.
Vreun an şi jumătate, în care m-am concentrat pe mine şi pe plăcerile mele. Pur şi simplu, mi-am zis: „OK, Dana, acum eşti liberă, eşti singură, tu acum iei deciziile pentru propria ta persoană. Nu mai e nimeni care să-ţi zică că nu ai voie să faci aia, că nu e bine să faci aialaltă, dar unde te duci, dar cu cine, dar de ce… Nu mai e nimeni să te judece sau care să-ţi facă programul. Ce vrei să faci? Ce te face fericită?“. Şi automat mi-a venit în minte că îmi doresc să călătoresc. Şi am zis OK, hai să fac asta, dacă asta e ceea ce mă bucură cel mai mult. Este chiar o hrană pentru sufletul meu şi asta am încercat să transmit şi în cartea mea, Din călătoriile unei femei cu suflet de copil.
Nu e cazul, pentru că omul de lângă mine e foarte diferit. În primul rând, suntem foarte buni prieteni şi ne distrăm foarte mult împreună, râd cu el din toată inima! Pot să vorbesc orice cu el şi nu am teama că, dacă îi spun nişte lucruri, ar putea mai târziu să mi le arunce în faţă, ca să mă facă să mă simt prost sau ca să le folosească împotriva mea. Apoi, nu e genul de partener care să mă preseze cu telefoane şi mesaje atunci când ştie că sunt ocupată. Chiar dacă n-a avut niciodată tangenţe cu lumea showbizului, înţelege tot „bagajul“ unei persoane publice (emisiuni, interviuri, şedinţe foto, evenimente, întâlniri de business) şi-l respectă. Şi şi-a dat seama că pentru mine călătoriile sunt ca o gură de aer proaspăt şi că am nevoie să evadez, să fiu eu cu mine. Aşa că, atunci când i-am spus că vreau să plec singură de ziua mea în Brazilia, la prietena mea, chiar el mi-a cumpărat biletele. Mi-a spus doar: „Du-te şi simte-te bine!“.
Nu. Adică eu n-aş suporta gândul că s-ar duce şi m-ar înşela şi nici eu nu aş face lucrul acesta. E un respect între doi adulţi care nu-şi dau lovituri sub centură. El ştie prin ce am trecut, pentru că noi ne cunoaştem de 33 de ani. Eu fac 50, el a făcut 53, şi ne-am cunoscut când eu aveam 17-18 ani.
Nu cred. Eu nu mai cred în căsnicie, pentru că mi s-a întâmplat să văd că, după atâţia ani de mariaj, ajungi inevitabil într-un punct mort. Şi asta poate şi pentru că societatea, problemele, grijile cotidiene (de genul rate la casă, la maşină, serviciul, lipsa serviciului) lucrează la a-ţi distruge căsnicia. Şi dacă nu ştii să găseşti soluţii care să contracareze aceste lovituri, drumurile se despart. La un moment dat, e ca şi cum ai trăi cu un străin în casă şi nu mai vezi nimic frumos la el, îi vezi doar defectele.
Păi, stăm împreună, dar suntem liberi să ne vedem cu prietenii, să ne facem propriul program – ceea ce eu nu făceam înainte cu soţul meu. Eu mi-am resetat cumva gândirea. Când m-am măritat, aveam mentalitatea aceea clasică, cum că o soţie trebuie să se comporte într-un anumit fel, că trebuie să facă un copil, că bărbatul trebuie să aducă banii în casă…
Citiţi continuarea interviului în revista OK! Magazine!
Foto: Sorin Stana; stilist: Madena; vestimentaţie: Iza Van Dee, Intimissimi, Amazing Jewelry Romania, Ma Bijouterie, Musette; locaţie: Mulţumim Hotel Intercontinental, b-dul Nicolae Bălcescu, nr. 4, Bucureşti.
