Exclusiv! Fuego: "Am avut probleme cu vocea! Mi s-a întâmplat să nu mai pot vorbi deloc a doua zi"

A cunoscut dezamăgirea, s-a luptat cu neajunsurile, dar nu şi-a încetinit drumul şi a ajuns departe. Vorbeşte rar despre trăirile care i-au marcat existenţa, dar atunci când o face totul vine din suflet. Am povestit cu Fuego într-un interviu OK! despre pandemie, problemele pe care le-a întâmpinat cu vocea, greutăţile  pe care le-a traversat şi emisiunea pe care o realizează la TVR2, "Drag de România mea".

OK!: Cum au fost anii aceştia de pandemie pentru tine? Au existat multe renunţări? Ai avut multe pierderi?

Fuego: A fost o perioadă dificilă, cu nesiguranţe, incertitudini, cu părţi negative majore, dar şi cu o anumită linişte şi bucurie de a fi mai aproape de oamenii dragi! Am simţit că mi-a fost furată menirea, m-am simţit neputincios, am renunţat la multe din proiectele pe care le aveam în plan, dar am făcut altele noi! Mi-am amânat de cinci ori concertul pop-simfonic de la Sala Palatului, care va avea loc acum, oricum ar fi, pe 15 mai! Am încercat să mă reinventez şi am încercat să înţeleg cum într-o clipă, fără drept de apel, viaţa şi lumea ne pot da o palmă dură, din care să nu ajungem să ieşim cu prea mare uşurinţă!

→

Imaginea 1/10: 2 paul1 jpg jpeg

Am pierdut numeroşi oameni dragi mie, nedrept! Am pierdut valori ale României la care am ţinut enorm şi care mai aveau atâtea de spus, de la Doina Păuleanu, renumit critic de artă până la Nicolae Dabija, academician roman din Basarabia! Nu e tocmai confortabil să fii nevoit să îţi reconfigurezi viaţa, să îţi regândeşti priorităţile, să stai în casă atunci când ştii că ai atâtea de spus, de făcut, de arătat lumii! Dar dincolo de asta, pandemia m-a făcut mai empatic, mi-a arătat noi oportunităţi, mi-a adus linişte şi răbdare şi m-a lăsat să trag o gură de aer ca să văd că viaţa e un dat deplin de care trebuie să profităm la maximum!

Te-a speriat pandemia? Ai avut covid? Te-ai vaccinat?

Nu am fost neapărat speriat, dar nesigur, cu multe întrebări şi cu o oarecare teamă de a nu fi pus în situaţii grave, atât eu, cât şi cei apropiaţi mie! Eu oricum sunt puţin ipohondru şi am multe frici cu privire la boli, dar n-am căzut în vreo extremă anume! Am încercat să mă feresc de aglomeraţii, am stat mai mult în casă o perioadă, la început, m-am dezinfectat, m-am testat permanent şi am purtat mască. Dar chiar şi aşa, n-am scăpat, am şi făcut boala, anul trecut, o formă uşoară, peste care am trecut cu bine, după ce am luat tratamentul adecvat. Ulterior, după ce mi-a scăzut numărul de anticorpi, m-am şi vaccinat. Cred că e important să fim responsabili şi să tratăm lucrurile ca atare! În fond, nu puteam lupta în nici fel cu pandemia, oricât am fi vrut să ne împotrivim. E bine că totuşi pericolul cel mare a trecut şi acum, măcar pentru o perioadă, putem răsufla uşuraţi, sperând că am şi învăţat ceva din lecţia asta, desi am vaga impresie că dimpotrivă, ne-am înrăit mai tare!

Realizezi o emisiune de succes la TVR2. Care ar fi întâmplarea aceea nostimă trăită în platou?

Sunt o mulţime de episode comice, permanent, la filmări, pentru că suntem o mare familie şi pentru că muncim pe rupte ca totul să iasă bine. De departe, faptul că pe 15 iunie noi am împodobit bradul şi am cântat colinde, rămâne memorabil, asta după ce, în TVR, de peste 35 de ani nu s-a mai întâmplat ca cineva să filmeze cu aşa mare avans! Dar cred că succesul de care zici se datorează faptului că oferim calitate şi încercăm să facem un divertisment clasic, ca o alternativă! Şi iată că asta ne-a adus la sezonul cu numărul 8, care va debuta pe data de 20 martie la TVR 2!

Va fi un sezon dinamic, fresh, cu mulţi tineri talentaţi, cu nume pe val la ora actuală, cu rubric noi şi teste ale sincerităţi şi desigur, cu mari personalităţi şi muzică de calitate. În prima ediţie, cea de duminică, 20 martie, de la ora 15.00, invitaţii mei vor fi actorul Valentin Teodosiu şi celebrele Theo Rose, Bella Santiago şi Paula Hriscu!

Care dintre invitaţi a reuşit să îţi ajungă la suflet? Au existat şi experienţe negative?

Nu e tocmai simplu să construieşti un astfel de show! Am ţinut, încă de la început, ca să-mi sun eu invitaţii şi să-i chem în studiourile TVR. E o formă de respect şi în felul acesta am premiat, în aproape patru ani, peste 400 de personalităţi şi artişti ai României! Au fost şi momente mai tensionate, au fost şi oameni care au refuzat elegant invitaţia şi mulţi care nu-şi mai doresc pur şi simplu să apară la televizor, pentru că nu se regăsesc în peisajul autohton şi nici nu mai vor să fie expuşi, de la mari actori, la artişti simbol! Îi iubesc şi îi respect pe toţi invitaţii mei, dar rămân anumite momente aproape de sufletul meu!

Spre exemplu, Florina Cercel, a cărei ultimă apariţie a fost la noi, realizând împreună un moment dedicat colegilor ei plecaţi, iar la două luni ne-a părăsit prematur. Întâlnirile memorabile cu Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, cu Leon Dănăilă, Eugen Simion, Nicolae Breban, Irinel Popescu sunt clipe unice, pe care le păstrez aproape de suflet şi care rămân în arhiva TVR!

Mai nou, la acest nou sezon, sunt câteva persoane care m-au cucerit instant cu dezinvoltura, cu inteligenţa artistică şi cu flerul lor special, cum ar fi Theo Rose, Paula Hriscu sau Bella Santiago, pe care le veţi vedea în prima ediţie şi care sunt pline de talent şi spontaneitate!

Azi e 8 martie. Ce e femeia pentru Fuego?

Este, după cum spunea părintele meu spiritual, Grigore Vieru, al cincilea anotimp. Este o sursă de inspiraţie pentru cântecele mele de succes şi cu siguranţă lumea fără femei ar fi tristă! Femeia e mama, etern al vieţilor noastre, e un pic din veşnicia mare şi e întotdeauna o bucurie să cânt despre asta şi să dedic piese femeilor!

Ai susţinut multe spectacole de-a lungul timpului. S-a întâmplat vreodată să ai probleme cu vocea, să ajungi la medic? Cum o protejezi şi cum te remontezi după un spectacol?

Da, am avut probleme cu vocea! Mi s-a întâmplat să nu mai pot vorbi deloc a doua zi, un soi de disfonie inconfortabilă, după un efort vocal major, combinat cu presiune şi emoţii. De obicei mă încălzesc puţin şi încă sunt tânăr, sunt în voce, mai pot duce mult şi bine concerte întregi!

Au fost şi situaţii în care eram răguşit şi am făcut tratamente rapide, fie medicamentoase, fie băbeşti! Am jucat şi la 40 de grade febră, şi obosit şi bolnav şi am încercat să fac în aşa fel încât să nu se vadă. Merg la un medic specialist, unul dintre cei mai buni diagnosticieni din România, care mă ajută să găsesc cele mai bune metode de a avea grijă de vocea mea, practic cea mai de preţ posesiune a mea! Încerc oricum să am grijă, să beau ceaiuri calde, să mănânc ceapă, care ajută mult şi să fac, atunci când e cazul, după un efort mare, o pauză vocală completă!

"Fuego nu a avut aproape nimic, dar a avut talent. Nu am avut calculatoare, tehnică, relaţii şi nici măcar prea mulţi bani"

Ce au tinerii de astăzi şi nu a avut Fuego?

Tinerii de azi sunt complet diferiţi de cum eram noi la începutul anilor 90, în adolescenţa mea! Tineri de azi au acces la informaţii, au multe alternative, au parte de şanse de care eu nu am avut parte. Paul Surugiu, tânărul de la Turda venit la Bucureşti, a avut mult de muncă, a făcut foamea, a străbătut etape, a studiat şi a încercat uşor, uşor să crească, să aibă idei, să evolueze şi să se menţină!

O să spun altceva, foarte important şi cred că am repetat-o multor tineri artişti care nu au neapărat cel mai bun start azi – Fuego a fost şi este un om serios, parolist, care-şi respect cuvântul şi care munceşte mult. Aşa şi-a clădit profesia! Ei bine, mulţi tineri de azi n-au aceste calităţi şi îşi imaginează că un succes în online îţi asigură celebritatea pe termen lung!

Şi ca să continui ce m-ai întrebat, Fuego nu a avut aproape nimic, dar a avut talent. Nu am avut calculatoare, tehnică, relaţii şi nici măcar prea mulţi bani. Şi iată-mă azi, după 30 de ani de carieră, tot pe buzele oamenilor, jucând un turneu după o pandemie nemiloasă, cu săli sold out, în limita legislaţiei!

"Am suferit mult şi-am fost pe nedrept judecat. Am strâns în suflet durerea"

Ce trăiri te-au marcat la 20, 30, 40?

Fiecare perioadă a avut farmecul ei, mai ales că schimbările din jur sunt fundamentale. La 20 eram un puştan infantil, cu vise în buzunar, gata să facă orice ca să le îndeplinească. Mai apoi, la 30, am început să înţeleg ce înseamnă profesia asta şi cum trebuie să fii, ce sacrificii trebuie să faci ca să ajungi unde ţi-ai propus. Acum, la 40 şi ceva, sunt liniştit, bine cu mine, fericit de fiecare etapă parcursă şi am aceleaşi trăiri ca la 20 de ani!

Dar am urât întotdeauna să pierd clipe în van. Să treacă fără să iasă ceva productiv, fără să mă ajute pe mine să ajung mai bun sau mai performant.

 Am făcut, la fiecare etapă, tot ce mi-am propus. Am luptat şi m-am lovit de multe oprelişti. Am suferit mult şi-am fost pe nedrept judecat. Am strâns în suflet durerea şi mereu m-am regenerat pentru că am un fel de putere interioară care nu-mi dă pace să stau. Am trudit cu sânge, am dat din coate, mi-a păsat, am avut voinţă şi răbdare. Am ajuns pe mai multe capitole artistice şi sunt fericit că rămâne muzica mea, de mai multe genuri, rămân emisiuni de colecţie, picturi speciale, editoriale şi spectacole pe care sigur oamenii şi le vor aminti.

Ce a vorbit lumea despre tine şi nu era adevărat?

Şirul ştirilor false de peste ani este impresionant. Încerc să fiu imun şi să nu las să mă afecteze părerile celor care nu mă cunosc sau neadevăruri. S-a spus fals că m-am mutat la Chişinău, că am milioane de fani, că sunt fiţos, dar cel mai grav, faptul că am murit! Iar ştirile de genul acesta, pentru o anumită categorie de persoane, care le iau drept veridice, sunt năucitoare.

Mama mea era în piaţă când i-a spus o vânzătoare, sec – ”Condoleanţe!”, citind ea o ştire c-am murit de dimineaţă! Vă daţi seama ce a fost în inima mamei până m-a sunat! Eu înţeleg nevoia de senzaţional, dar totul are o limită, iar vieţile noastre, ale persoanelor care avem această profesie publică, nu trebuie să fie neapărat o carte deschisă, având dreptul la intimidate. Şi mai e ceva – gura lumii e slobodă, oricum ar fi!

Obişnuieşti să i te confesezi Irinei Loghin? S-a întâmplat vreodată, când ai avut o problemă, să o suni noaptea?

De la Irina Loghin am învăţat multe lucruri utile, pe parcursul anilor, din punct de vedere profesional. Am învăţat să iubesc folclorul, am învăţat secrete de scenă şi de culise şi multe poveşti interesante. Nu e neapărat omul căruia să mă confesez permanent, dar mă ştie cu bune şi rele, pentru că am împărţit împreună ani de zile pe scenă, am văzut jumătate de lume împreună, o iubesc şi o respect enorm şi este fix ca o mamă pentru mine. De obicei, dacă am o problemă, la modul general, încerc să mi-o rezolv singur, fără să deranjez pe cineva. Întotdeauna mi-am văzut singur de drum şi nu am aşteptat pe nimeni ca să-mi întindă o mână ajutor. Nu din vanitate sau din mândrie absurdă, ci pur şi simplu pentru că asta mă ambiţionează!

S-a întâmplat să te lupţi vreodată cu o afecţiune (sau o dependenţă) pe care să nu o poţi controla?

Nu, nu am avut niciodată nici o dependenţă! Poate doar cea de public, de scenă, de artă, fără de care n-aş mai fi eu, n-aş funcţiona. Da, cred că sunt dependent de muzică, de activitatea mea, de oamenii care mă iubesc! Şi spun asta în sensul pozitiv şi benefic! Cât despre afecţiuni, nici aici, slavă Cerului, nu am avut de suferit vreodată major.

Singura şi marea mea problemă, dacă poate fi numită aşa, este că sunt ipohondru şi că mă aprind şi mă stresez şi la cea mai mica şi nesemnificativă problemă! Dar asta mă ţine sub control, mă ţine cu analizele la zi, cu toate controalele şi ştiu sigur dacă sunt sau nu în regulă!

Ce aşteptări ai de la acest an?

Revenirea la normalitate! Este lucrul pe care mi-l doresc cu ardoare. Îmi doresc ca eu să pot fi inspirat, să pot crea, să pot scrie editorialele mele săptămânale din ”Taifasuri” şi din ”Literatura şi Arta”! E destul de greu să vrei ceva şi să-ţi faci planuri neştiind cu exactitate ce va veni. E una dintre lecţiile pe care le-am impregnat în sufletul şi-n activitatea mea. Chiar şi aşa, vreau ca în 2022, pe 15 mai, să pot realiza concertul pop-simfonic de la Sala Palatului! Îmi doresc să realizez emisiuni la fel de speciale la TVR 2, cu mari personalităţi ale României, un divertisment clasic, de calitate, care să ajungă la sufletele oamenilor.

Îmi doresc să pot picta, să pot face muzica pe care-o iubesc, fără compromisuri, să bucur oameni. Îmi doresc să am raţiune, decenţă şi bun simţ artistic! Îmi doresc o lume care să-şi revină, căreia să-i fie mai bine, pe toate planurile, cu oameni mai înţelepţi, mai răbdători şi mai calmi!

Aş vrea să ne povesteşti o întâmplare, care ţi-a marcat viaţa, dar despre care nu ştie nimeni?

Multe momente mi-au marcat existenţa şi rămân impregnate în sufletul şi-n conştiinţa mea! De la întâlnirea cu Grigore Vieru la profesorul meu, George Grigoriu! O întâmplare care mi-a marcat parcursul şi pe care n-o voi putea uita, nu e foarte veche, ci de vreo 5-6 ani şi am primit-o ca o lecţie de la marea actriţă Draga Olteanu Matei, care timp de vreo patru ore mi-a făcut istoria teatrului, mi-a vorbit de colegii ei şi mi-a demonstrat că un mare caracter se contruieşte în ani de muncă! Apoi faptul că am mers într-un spectacol, prin 98 cred, la terminarea facultăţii, cu un impresar care ne plătea cu produse, nu cu bani, mi-a schimbat viaţa! Cum? Păi mă chinuisem până atunci să trimit demo-uri peste tot, să apar la tv, să încerc să mă lansez cu adevărat, pe plan naţional, după ce avusesem diverse apariţii! Şi uite că la spectacolul respective la care am mers, în deschidere, era prezent şi nea Beni, marele artist Benone Sinulescu! M-a ascultat, m-a felicitat şi mi-a zis că va vorbi la casa de discuri la care e şi el pentru mine!

Iniţial, n-am crezut că voi mai primi vreun semn de la el, dar a doua zi m-a sunat, m-a recomandat la casa de discuri şi uite am scos primul album pe piaţă – TOATĂ LUMEA DANSEZĂ – am devenit Fuego şi am început să am succes cu adevărat!