Exclusiv! Oana Ioniţă şi Florin Budnaru, prima şedinţă foto cu copiii, Isabel şi Mihai Maxim

Ne-am mai întâlnit cu Oana şi cu Florin, la puţin timp după ce s-au cunoscut, în ajunul unei zile de Sfântul Valentin. A fost o plăcere să fim, apoi, martorii primului mare eveniment din viaţa lor, cel în care şi-au spus „Da“. Povestea lor continuă să se scrie frumos, ca o arie înflăcărată sau

Fosta balerină şi tenorul de la Teatrul de Operetă ni-l prezintă pe cel care le-a împlinit vieţile, în urmă cu două luni.

Ne-am mai întâlnit cu Oana şi cu Florin, la puţin timp după ce s-au cunoscut, în ajunul unei zile de Sfântul Valentin. A fost o plăcere să fim, apoi, martorii primului mare eveniment din viaţa lor, cel în care şi-au spus „Da“. Povestea lor continuă să se scrie frumos, ca o arie înflăcărată sau ca un balet pasional, fiind dusă mai departe de micuţa Isabel, de trei ani şi jumătate, şi de noul membru al familiei, Mihai Maxim, de doar două luni. Să-i adunăm pe toţi în acelaşi cadru a fost o promisiune pe care ne-am făcut-o reciproc şi care-a devenit realitate într-o zi ploioasă de vară.

Oana, spune-ne totul despre nou venitul în familie, micuţul Maxim Mihai.

OanaBurduşel, aşa cum îl alintăm noi, n-are o poveste aşa de complicată. E un mâncăcios, avem noroc că este sănătos şi nu-i pretenţios. Şi mi se pare, deja, că-i un copil inteligent, la cele două luni ale lui. Are instinct. Noi comunicăm foarte bine. Se spune că băieţii sunt mai plângăcioşi şi că sunt mai agitaţi, la colici. Isabel a fost foarte cuminte din punctul ăsta de vedere. Am învăţat foarte multe lucruri despre creşterea copilului de pe Internet. Am cules informaţii şi am fost la pediatru să le verific, iar asta m-a ajutat în experienţa mea cu copilul.

E vorba despre leacurile băbeşti? Ai încredere în ele?

Sunt multe lucruri care au funcţionat. Nu am încredere în pastile şi antibiotice, mai ales în cazul copiilor foarte mici, şi încerc să găsesc tot felul de variante naturiste. Nu toate, că nu vreau să trec nici în extrema cealaltă.

Florin, cum te descurci ca tătic?

Oana Florin este responsabil pe partea de joacă. De entertainment.

Florin Păi e foarte bine. Ne trezeşte de dimineaţă, se joacă tot timpul, râde non-stop. Mami stă noaptea cu el, eu dimineaţa. Şi Isabel, restul zilei. Bebeluşului îi place tare mult în braţe, cum îl lăsăm jos, simte imediat lipsa noastră. E dependent de iubire.

Şi de mâncare. Dacă întârziem două minute cu lăpticul, e grav.

FlorinLa două luni are aproape şapte kilograme, deci e zdravăn.

Să înţeleg că nu vă lasă să dormiţi prea mult?

Nu prea. E un copil normal.

Secretul este că facem cu schimbul, ne ajutăm unul pe altul. Eu stau noaptea, el, dimineaţa, şi mama restul zilei. Ne împărţim timpul, astfel încât să nu cadă niciunul din noi lat de oboseală.

La botez a fost un pic obositor, dar, acum, încercăm şi noi să ne reintrăm în normal. E foarte bine, ne pregătim de vară. Dar nu de concediu. Poate într-o altă viaţă.

Într-un alt an, mai bine.

E interesant prenumele Maxim. Cine l-a ales?

E un personaj dintr-un spectacol de-al meu, „Rebecca“, mi-a plăcut foarte mult şi mi-am dorit să-l cheme aşa, ca pe personajul meu. Este un nume puternic şi aşa va fi şi el.

De când a venit frăţiorul ei pe lume, aţi observat la Isabel vreo schimbare, e geloasă?

Nu e geloasă, se joacă cu el. În pupă toată ziua. Până acum se juca cu păpuşi, acum a trecut la un bebeluş real. Are grijă de el, îl mângâie. Încercăm tot timpul s-o facem să interacţioneze cu cel mic, când îi facem băiţă, o luăm şi pe ea, să se uite.

Oana, tu mai ai energie şi pentru a-ţi ţine orele de dans, după agitaţia de acasă?

Să ştii că îmi doresc şi simt nevoia să schimb puţin energia. Dacă aş sta numai în casă, cred că aş intra într-o depresie. De-aia e şi depresia postnatală. Nu m-aş simţi folositoare şi din alt punct de vedere, al muncii mele, al profesiei. Mă împlineşte activitatea mea de la sală, cu cei 200 de copii. Eu am nişte grupe la care nu vreau să renunţ, cel puţin nu la grupele de balet, care se formează acum. Şi dacă nu sunt lângă ei acum, o să piardă nişte momente importante de dezvoltare artistică.

La cât timp după naştere te-ai întors la job?

La o lună jumătate. Am avut de pregătit un spectacol. Şi am început brusc şi în forţă.

Şi asta te-a ajutat să revii în formă.

N-am revenit în formă. Am mai slăbit puţin. Trebuie să dai jos acelaşi număr de kilograme, în aceeaşi perioadă. Adică, în nouă luni, trebuie să dau jos toate kilogramele acumulate în timpul sarcinii. Am avut burtica destul de măricică, iar recuperarea e mai dificilă. Eu mi-aş dori să fiu cum eram la „Dansez pentru tine“, în aceeaşi formă. Nici măcar la Operă, când eram în „Lacul lebedelor“, nu arătam aşa de bine. Acum, eu trebuie să mănânc şi bine, sănătos, pentru a alăpta. Dar am în Florin un ajutor de nădejde din punct de vedere psihic. Şi contează enorm să fie cineva lângă tine, să te susţină. Aşa, am şi eu mai multă forţă şi energie.

Florin, cum ai caracteriza-o pe mămica Oana?

Ambiţioasă peste măsură. Şi puternică.

De când eşti tătic, ţi-ai mai schimbat programul de concerte, turnee, cu teatrul?

Din toamnă, când dăm drumul la noua sală a Teatrului de Operetă, o să fiu din nou ocupat. Acum sunt într-o semi-vacanţă. Mai apare câte un eveniment, mai am vreo două, trei spectacole. Vara, de obicei, e mai lejer programul. De obicei, anii trecuţi, plecam vara în Italia, două luni jumătate şi cântam. Acum, sunt cu bebele. Dar e mult mai frumos.

Dar voi mai aveţi timp şi pentru voi?

Când avem timp pentru noi suntem destul de dezorientaţi, pentru că nu prea ştim ce să facem. Mergem să ne plimbăm, dar nu ştim unde să mergem. Suntem total dezorientaţi când nu avem un program din ăsta fix, când nu suntem acasă, cu bebeluşul.

Dar, din câte ştiu eu, relaţia voastră nu a început de mult şi bănuiesc că, deşi s-au întâmplat atâtea în viaţa voastră, romantismul nu s-a consumat.

Noi simţim nevoia să fim cu copiii foarte mult.Şi cu copiii noştri, şi cu copiii de la sală.El cu orele de canto, eu cu orele de balet.Nu ştiu de ce. Încercăm să facem diverse colaborări în care elevii lui cântă şi ai mei dansează. Adică şi atunci când suntem singuri vorbim tot de lucrurile care ne pasionează.

Muncă şi copii, deci...

Da, cred că şi dacă am fi doar noi, într-o vacanţă de o săptămână, pe o insulă pustie, am vorbi tot de lucrurile astea. Ne pasionează foarte mult ceea ce facem.

Apar şi momente de nervozitate între voi, din cauza oboselii?

Să ştii că noi nu ne-am certat niciodată.Când e el nervos, eu sunt cea care vreau să-l liniştesc, să aplanez conflictul. Şi invers. Nu ştiu cum se nimereşte. Comunicăm foarte bine.

Câţi ani de relaţie aveţi?

Trei ani.

Şi nu v-aţi certat niciodată?

Nu, culmea, pentru că eu mă aprind foarte repede.Eu mă cert cu toată lumea, mă enervez, ca orice femeie. Dar m-am mai schimbat de când l-am cunoscut pe Florin. Mi-am găsit locul, mi-am găsit perechea. Ne completăm foarte bine, iar echilibrul ni-l dăm unul altuia. Eu nu credeam c-o să mai fac un copil, după Isabel, nu credeam c-o să mă căsătoresc, c-o să-l întâlnesc pe Florin. Şi mama îmi zicea că-i greu ca o persoană atât de complicată ca mine să găsească pe cineva care să o înţeleagă. Nici mama nu mă înţelege, da’păi să găsesc un bărbat care s-o facă. Totuşi, există unul.

Cum s-a schimbat relaţia ta cu Mihai Găinuşă de când v-aţi înrudit, de când ţi-e naş?

Avem o relaţie mult mai strânsă, pentru că naşii ne sună destul de des să ne întrebe ce fac copiii. Cât am fost la „Cronică“, nu cred că am avut o relaţie atât de strânsă cu Mihai. Da, exista respectul, aprecierea, dar nu ne întâlneam niciodată după orele de program. De când a devenit naşul lui Isabel, naşul nostru de cununie şi naşul lui Mihai, s-a schimbat. Şi Mişu chiar reprezintă naşul ideal. Are nouă fini.

Eu vreau s-o completez pe Oana şi să spun că eu nu pot lucra dacă nu sunt prieten cu persoana respectivă. Şi, văzându-i la televizor atâţia ani de zile, mi s-au părut toţi o familie şi nu cred că mă înşel.Mişu Găinuşă este extraordinar, un naş pe care şi l-ar dori oricine.Il Padrino. Are şi pantofi speciali de naş. Suntem foarte onoraţi, iar el şi Ioana ne sunt, în primul rând, buni prieteni şi un exemplu de familie pentru noi.

Iar băieţelul lor, Andrei, este cel mai bun prieten al lui Isbael. Nu se înţelege cu nimeni mai bine decât cu Andrei. Zici că sunt fraţi.

Florin, ai fi dezamăgit dacă fiul tău nu-ţi va călca pe urme, dacă nu va alege muzica?

Gândiţi-vă că eu abia aştept să-l duc, pe la patru, cinci ani, la teatru, mai întâi să facă figuraţie. Sunt spectacole mari, pentru oameni mari, în care copiii fac figuraţie, au şi ei un rol mic. Şi vreau să-l duc acolo, mai întâi, apoi, în următorii ani, ar putea fi nişte rolişoare mai mari. Să-l pregătesc, treptat. Nu cred că va face altceva, pentru că, în momentul în care păşeşti pe scena unui teatru, credeţi-mă, e magic. Te ţine şi nu te lasă să faci altceva. Eu cred că va fi mult prea pasionat.

Ce părere ai, Oana, de asta?Văd că Florin are totul stabilit.

Aşa cum şi eu o să-i duc la sală şi o să-i ţin la orele de balet, aşa o să meargă şi cu el, la teatru. Copiii noştri o să aibă multe activităţi artistice.

Foto: Sorin Stana. Stilist: Madena Pasăre. Make-up: Marina Chiorean. Vestimentaţie: Ralph Lauren, Scotch & Soda, Franklin & Marshall, Napapijri, Juicy Couture, Magazin Collective, Zara, Next, Musette, Guest. MulţumimPescariu Sports & SPA, Str. Glodeni nr. 3, sector 2, Bucureşti