Exclusiv pentru OK! Daniel Negreanu: „Sunt în căutarea unei femei inteligente“
Kid Poker sau Domnul Poker. Spuneţi-i cum vreţi, însă noi vă recomandăm adresarea la superlativ, pentru că românul în vârstă de 44 de ani, născut şi crescut în Toronto, este o legendă în această lume.
Cel mai cunoscut jucător de profesionist de poker din lume, un fel de Messi sau, de ce nu, de Nadia Comăneci în domeniul lui, a adunat, până acum, la masa de poker, cele mai mari câştiguri all time: aproape 40 de milioane de dolari.
Am avut onoarea să-l întâlnesc în plină acţiune, la Turneul European de Poker de la Barcelona, în celebrul cazino catalan sufocat de jucători din întreaga lume, înscrişi la cele peste 30 de turnee care s-au desfăşurat acolo, până pe 2 septembrie.
Jovial, modest, neafectat, Daniel m-a lăsat să-l descopăr şi să-l fac cunoscut admiratorilor lui din România, într-un interviu care n-a fost doar despre poker. Şi-n care Daniel a strecurat şi ceva cuvinte în limba română, una pe care o cunoaşte doar de la părinţii lui.
Cum este să fii Daniel Negreanu? Cel mai bun jucător profesionist de poker, cel mai popular, cel mai bogat, cel mai...
Daniel Negreanu Sunt fericit. Am muncit mult, de la o vârstă foarte fragedă, toată viaţa mea. Iar acum, culeg roadele. Duc o viaţă liberă, călătoresc, joc la aceste turnee europene de poker. Îmi place viaţa mea.
Iar noi, românii, suntem foarte mândri de tine. Cum te simţi mai mult, român sau canadian?
M-am născut în Canada, dar am fost crescut ca român. Părinţii mei au vorbit limba română în casă, am avut o copilărie în stil european, iar când mă uit la Jocurile Olimpice, ţin cu sportivii români. Îi încurajez, evident, şi pe canadieni, dar simt că inima mea aparţine României. Şi mă simt legat de tot ce ţine de cultura românească.
Eşti pus la punct cu situaţia actuală din România? Cu schimbările care au avut loc în ţara părinţilor tăi?
Prima dată când am fost în România, aveam zece ani. Mergeam pe stradă şi am pronunţat numele lui Ceauşeşcu. Iar două doamne aproape că au sărit asupra mea şi m-au atenţionat să nu zic ceva despre el. Nu-mi dădeam seama ce fac, spuneam un banc sau ceva. Mi-au recomandat să-i spun „Domnul C“. Era încă pe timpul comuniştilor. M-am întors, acum doi ani, şi am regăsit o ţară grozavă. Am fost în Bucureşti, mi-a plăcut foarte mult, e foarte diferit de ce-am găsit aici când aveam zece ani.
Ai vizitat doar Bucureşti?
Nu, în tinereţe am fost peste tot. În Braşov, în multe localităţi din Transilvania. Am fost cu mama mea şi ea m-a dus peste tot. Am fost şi la mare.
Alături de Fatima de Melo, jucătoare profesionistă de poker
Care este prima ta amintire despre poker? La ce vârstă, cât ai câştigat sau ai pierdut?
A fost undeva în jurul vârstei de 17 ani. Îmi plăcea să joc biliard pe atunci, iar prin intermediul acestui joc am ajuns la poker. Mi-am luat şase beri şi m-am înscris în joc cu zece dolari. Mi-am pierdut banii imediat, dar am rămas să mă uit. Mi s-a părut interesant, nu ştiam nimic despre joc până atunci şi am început să joc mai frecvent.
Şi-ai ajuns acum cel mai bun. De ce nu te bate nimeni sau, fie, doar atât de puţini?
Pentru a fi bun la poker ai nevoie de câteva lucruri: să munceşti mult şi să studiezi jocul, să-i înţelegi pe oameni, să poţi să-i citeşti, să fii un bun psiholog, să ai o minte analitică, să te pricepi la matematică. Dacă le ai pe toate astea împreună, poţi fi un jucător de poker foarte bun.
Nu este doar o chestiune de noroc...
Nu, nu poţi controla norocul. Singurul lucru pe care-l poţi face este să răspunzi la noroc. Când ai parte mai degrabă de ghinion, trebuie să alegi cum să joci. Să faci pe victima sau să încerci, în ciuda sorţii, să joci cel mai bun joc al tău. Asta face diferenţa între jucătorii foarte buni şi cei care nu au succes atunci când lucrurile nu merg bine.
Care este cea mai mare sumă de bani pe care ai pierdut-o, în cariera ta?
Într-o singură zi?
Ok, într-o singură zi.
Cea mai mare sumă a fost de 1,3 milioane de dolari.
Şi cea mai mare sumă de bani câştigată, până acum?
Acum doi ani, am câştigat într-un turneu 8,7 milioane de dolari. A fost premiul pentru locul doi, ocupat de mine.
Poţi schimba vieţilor a 80 de oameni cu suma asta...
Poate şi mai mulţi. (râde)
Cum este viaţa ta în afara pokerului? Unde locuieşti?
Trăiesc în Las Vegas de 20 de ani. Dar adevărul este că, atunci când sunt în Las Vegas, nu joc poker. Merg la sală, duc o viaţă relaxată , am doi căţeluşi. Îmi place să joc golf, fotbal. Mă simt foarte relaxat acolo. Pentru a juca poker, prefer să călătoresc, cum se întâmplă acum, la Barcelona. Sau în Bahamas, în Monte Carlo.
Eşti cunoscut în lumea pokerului ca un jucător vorbăreţ şi, de ce nu, bun la bluffing. Aşa este?
Da, vorbesc mult, spre deosebire de mulţi dintre jucători, care sunt foarte tăcuţi. Le pun celorlalţi jucători diferite întrebări, ca să-mi dau seama dacă sunt stresaţi, să le văd feţele şi să-mi dau seama dacă au o mână foarte bună. Unora dintre cei cu care joc nu le place asta, dar, în cazul ăsta, o fac şi mai abitir. (râde)
Cum arată viaţa personală a celui mai bogat jucător de poker? Eşti căsătorit, eşti într-o relaţie?
O să am doi copii, dar încă nu ştiu cu cine. (râde) Am luat această decizie recent, când eram într-o relaţie, dar s-a terminat. Acum sunt liber şi deschis posibilităţilor, aşa că sunt în căutarea unei femei inteligente. Nu a uneia proaste.
Desigur, o femeie proastă nu va şti să joace poker.
Nu-mi pasă dacă joacă poker sau nu. Apreciez dacă este inteligentă şi de succes şi ambiţioasă.
Este uşor să ai o relaţie, atunci când faci parte din lumea pokerului?
Să fii jucător de poker îţi oferă multă libertate. Cine n-ar vrea să meargă în vacanţă la Barcelona sau Monte Carlo? Este o viaţă frumoasă. Iar când nu joci, ai libertatea de a face tot ce vrei. Nu cred că viaţa asta ar afecta negativ o relaţie. Doar dacă nu pierzi toţi banii. (râde)
Ţie îţi vine uşor să spui asta, pentru că ai câştigat foarte mult. Alţii pot risca totul, îşi pot pierde casele etc.
Sigur, dar este ca orice altă afacere din viaţă. Unii pot deschide restaurante. Iar când fac asta, e ca un joc de noroc. Speră ca investiţia pe care o fac să aibă rezultate, iar oamenii să vină la restaurantul lor. Dar dacă nu le va place mâncarea, dacă nu merge treaba? Vor pierde totul. Tot ce faci, în viaţă, este supus riscului. Fie că te căsătoreşti, fie că vrei să cumperi acţiuni la bursă, orice. Pokerul nu este diferit de asta. Pentru unii, poate devenit o dependenţă, dar la fel e şi cu zahărul, cu dulciurile, cu fumatul sau altceva. Dacă nu eşti bun la poker şi continui să pierzi bani, n-ar trebui să joci.
Că a venit vorba despre zahăr şi dulciuri, tu eşti vegan de ceva timp. De ce ai luat această decizie?
Sunt vegan de 16 ani. Prima dată, am început din motive care aveau legătură cu sănătatea. Nu mă simţeam bine, mâncam carne, iar a doua zi mă simţeam greu şi inconfortabil. Prima dată, am început cu meniul vegetarian, apoi am trecut la cel vegan. Mi-a plăcut, m-am simţit bine. Şi-n al doilea rând, iubesc animalele, nu pot să le mănânc. Acum, când mă gândesc, mi se pare inacceptabil. E ca şi cum ai mânca un câine, lucru care ţi se pare scârbos. Dar de ce nu este scârbos să mănânci vacă sau porc? Şi ele sunt animale drăgălaşe. De când nu mai mănânc lucruri nocive, analizele mele sunt perfecte. Am o dietă bună, care mă ajută să fiu sănătos şi puternic.
Cum ar arăta un prânz vegan al tău?
O salată mare, cu multe legume, cu avocado, fasole, năut sau ceva de genul. Să fie totul proaspăt. Desigur, azi găseşti numeroase restaurante vegane, poţi mânca chiar şi pizza sau burgeri vegani.
Ce opţiuni culinare româneşti ai pentru dieta ta?
Aş putea mânca salată de vinete, sarmale fără carne, mămăligă fără unt. Mama mea făcea cea mai bună mămăligă, cu consistenţa perfectă, nu moale.
Cine din familia ta mai locuieşte în Canada?
Fratele meu locuieşte acolo, este căsătorit, şi mă duc în fiecare an să-l vizitez, timp de o săptămână. Din păcate, ambii mei părinţi au murit. Încă-mi place Canada, dar prefer să locuiesc în Las Vegas.
Ai un mesaj pentru admiratorii tăi din România?
Da, vreau să le spun să gătească mai multă mămăligă fără unt şi mai multe sarmale fără carne. (râde)
Foto: Neil Stoddart, Facebook
