EXCLUSIV Reuniunea fostelor manechine: Maria Andrei, Dana Săvuică, Romanița Iovan și Venera Arapu
Cele patru foste manechine celebre au acceptat provocarea noastră de-a se reuni pentru un pictorial unic și un interviu comun despre viața lor începută pe podium și cum a continuat ea în afara acestuia.
Ne-a luat câteva luni bune să reușim să facem ca această întâlnire să se producă la București. Și asta pentru că fiecare dintre aceste patru frumuseți native, care au făcut istorie în moda românească, are o viață încă foarte activă și cu greu am găsit o zi în care să fie toate… în aceeași țară. Vorbim despre creatoarea de modă Venera Arapu (55), care a trăit 20 de ani în Franța și care-și împarte și acum existența între Paris și București, de 15 ani fiind și profesor la secția Modă de la UNARTE. Apoi, de designerul Romanița Iovan (59), care creează în continuare haine de lux, dar care îi face și galerie fiului său, Albert, pe circuitele competițiilor auto, în paralel cu susținerea pe care i-o arată la prima lui colecție de outwear. O avem și pe Maria Andrei (49), lifestyle director, care acum călătorește cu soțul ei, originar din Canada, atât pentru business-ul personal, cât și ca să experimenteze cum trăiesc oamenii în diferite colțuri din lume și să repovestească totul în cuvinte și imagini pentru Prima TV, în proiectul „Life&Style cu Maria Andrei”. Și, nu în ultimul rând, ne bucurăm s-o revedem și pe prietena noastră, Dana Săvuică (53), fashion & lifestyle influencer, travel vlogger, prezentatoare TV, autoare de cărți, narator de audiobooks și inițiatoarea unui proiect de etichetă pentru tineri pe platforma EdukiwiSchool, dar și cea care a făcut posibil tot acest proiect gândit ca un fashion remember.
OK!: De când nu ați mai fost în formula asta?
Dana Săvuică: În formula aceasta n-am fost niciodată, pentru că am fost din generații diferite. Eu am prins-o pe Romanița ca model, pe Venera n-am prins-o, dar eu și Maria am fost manechinele ei când a terminat facultatea și și-a făcut lucrarea de diplomă cu o colecție în care ne-a invitat să îi fim manechine. Apoi, țin minte că Venera și Romanița au avut câte o prezentare de modă la Palatul Parlamentului cu mine în deschidere, în aceeași zi în care eu mai aveam una la Casa Presei Libere, la o jumătate de oră diferență, de a trebuit să fug dintr-o parte în alta a orașului. Dar prima apariție a noastră, toate patru, ca foste modele, e aici, la OK! Magazine.
Cum au fost începuturile voastre?
Dana Săvuică: Eu am mers în ’90 la un casting făcut de Zina Dumitrescu. Dar înainte de asta, când încă locuiam cu bunicii la Târgoviște și mergeam în weekenduri la București pentru meditații pentru facultate, un văr m-a luat la o petrecere unde erau și manechine. Tu, Venera, erai acolo, și Bianca Brad. Erați absolut superbe și toată lumea se uita la voi ca la niște staruri. Și de-atunci mi-a intrat în cap că așa trebuie să fie o femeie – eu care eram foarte timidă și complexată atunci. Și apoi, toate lecțiile pe care ni le-a dat Zina Dumitrescu ne-au călit, ne-au făcut să avem încredere în noi și să supraviețuim vremurilor care s-au schimbat rapid.
Venera Arapu: Pentru mine, totul a început absolut întâmplător. Am mers cu o colegă care voia să facă modelling, dar îi era rușine să meargă singură, și m-am trezit că mi se spune: „Ești înăltuță, ești slăbuță, nu vrei să vii și tu?“. Și mi-a picat bine, pentru că tocmai dădusem la Medicină, cum i-am promis tatălui meu, dar nu am intrat și mă pregăteam să dau la Arte anul următor. Și, pentru că aveam nevoie să mă angajez, am fost manechin un an de zile, în ’86-’87, între liceu și facultate.
Romanița Iovan: Și eu m-am angajat în ’86, la UCECOM, când eram studentă la Turism.
Maria Andrei: Eu mă uitam mereu la Dana Săvuică și la Eugenia Enciu și-mi doream să fiu ca ele, dar nu aveam suficientă încredere în mine să mă duc la o casă de modă și să spun că vreau să le fiu model. Dar tot am ajuns la Casa de Modă Venus, prin intermediul unei prietene care își dorea să devină model acolo și care m-a rugat s-o însoțesc. Și, ce să vezi, m-a oprit Zina, care selecta fete pentru un curs de modele, pentru că cele din generația veche începuseră să plece. Și, din cele selectate, după alte șase luni, am rămas doar două titulare. Însă, din toată povestea asta, am învățat că nu trebuie să fii doar frumoasă, ci trebuie să ai și intelect, și atitudine. Iar Zina te punea în tot felul de situații, tocmai pentru a te forța să-ți depășești limitele, timiditățile și toate emoțiile.
Dana Săvuică: Cert e că a fost o rampă de lansare pentru noi și carierele noastre și că făceam parte dintr-un A-list cu 20-25 de fete.
Romanița Iovan: Eram puține atunci, nu ca acum.
Ce știați atunci despre modelling?
Romanița Iovan: Nu știam mai nimic, am învățat din mers, ne-am autoeducat.
Maria Andrei: Eu am trecut printr-un curs, dar eram din altă generație.
Romanița Iovan: Eu am avut prima prezentare în 1986 și țin minte că mi-au pus o carte pe cap și mi-au spus: „Romanița, mergi!“. (râde) Și tot acolo am învățat și să mă fardez.
Dana Săvuică: Pe vremea aia nu erau hairstiliști, era doar Costel de la salon, dar care nu venea la prezentări, nu erau make-up artiști, nu aveam accesorii, veneam de-acasă cu sacoșele pline cu pantofi și bijuterii, veneam cu moațele în cap…
Maria Andrei: … și cu o geantă pregătită întotdeauna cu tot ce era nevoie!
Romanița Iovan: Mai țineți minte prezentările de la Intercontinental? Se făceau la sala Rondă cu backstage-ul în bucătăria de la restaurant, unde treceau chelnerii cu tăvile pe lângă noi, dar noi eram dive. (zâmbește)
Dar aveați acces la reviste de gen?
Dana Săvuică: Zina avea teancuri întregi de reviste de modă.
Romanița Iovan: Pe timpul lui Ceaușescu, în România nu exista decât revista „Moda”, care apărea semestrial, primăvară-vară și toamnă-iarnă, și revista „Femeia”. Iar la centrul de creație UCECOM aveam o bibliotecă, unde erau și reviste din Europa de Est, de pe unde mai mergeam și la contractări – Moscova, Cehoslovacia...
Maria Andrei: Noi mergeam la Amara, la Sovata... (râde)
Venera Arapu: Mi-aduc aminte că, într-una dintre prezentările la care am participat, am cerut voie să arăt niște desene după care mi-am făcut un compleu optzecist dintr-un material albastru electric, cu guler mic din catifea, cu umeri mari și fustă scurtă. L-am băgat în prezentare și cred că aia a fost prima mea creație care a apărut undeva.
Romanița Iovan: „După ’89, puteam să mă duc la München ca manechin ori să-mi deschid afacerea mea”
Primeați la final vreo piesă vestimentară?
Romanița Iovan: Puteam să cumpărăm, că eram angajate cu carte de muncă la UCECOM.
Dana Săvuică: Nouă nu ne rămânea nimic, deși și noi eram angajate la Casa de modă Venus.
Maria Andrei: Ba chiar eram inclusiv modele de probă, adică stăteam cu orele, zile întregi, în picioare, nemișcate la probe!
Dana Săvuică: Da, și veneau croitoresele și ne împungeau cu ace și pe urmă venea Zina, le scotea pe toate și le punea la loc. (râde)
Romanița Iovan: Iar hainele de vară se făceau iarna și cele de iarnă, vara. Iarna n-aveam căldură, stăteam cu aeroterme, dar nu ne dezbrăcam complet, trăgeam repede în partea de sus ce era de probă, după care ne ridicam repede pantalonii pe noi. Iar vara, trebuia să suportăm pe noi paltoanele, pălăriile, de ne coceam, nu alta!
Cum v-ați simțit când ați părăsit podiumul?
Romanița Iovan: Eu l-am părăsit natural, pentru că a venit Revoluția și am terminat și facultatea, după care am avut ca variante fie să mă duc la München ca manechin, eu mergând deja printr-o agenție la o prezentare în Nürnberg, pentru care am câștigat 500 de mărci, fie să-mi deschid afacerea mea. Numai că mai aveam un pic și trebuia să mă retrag, așa că am decis să-mi deschid propria casă de modă în 1991, cu 25 de croitorese luate de la UCECOM și cu fostele mele colege manechine, care au prezentat primele mele colecții.
Venera Arapu: La mine, modellingul a fost efectiv o paranteză care mi-a plăcut, mi-a folosit, dar care nu mi-a lipsit.
Venera Arapu: „Am primit o propunere pentru un stagiu de 6 luni la Paris de la Olivier Lapidus”
La cât timp ai început să lucrezi în echipa lui Alexander McQueen pentru Givenchy?
Venera Arapu: Încă din timpul facultății am primit o propunere pentru un stagiu de 6 luni la Paris din partea lui Olivier Lapidus, dar nu i-am dat curs și am rămas să-mi termin studiile. După absolvire, am plecat în Franța, unde am mai făcut o facultate, după care am început să lucrez la Givenchy cu McQueen. Așa s-au aranjat lucrurile și l-am adus și pe Matei, băiatul meu, la Paris, unde am rămas 20 de ani. În 2017 m-am întors în țară pentru a putea să mă dedic mai mult celei de-a doua activități pe care o am în paralel de 15 ani, de când am început cariera universitară și de când împărtășesc studenților mei de la Universitatea Națională de Arte din experiența complexă pe care am acumulat-o în acest domeniu.
Dana și Maria, voi ați migrat spre media.
Dana Săvuică: Da, în ’93, eram manechin la Casa de modă Venus, am terminat ASE-ul, am făcut un copil și am intrat în TVR, gravidă fiind. Zina Dumitrescu avea rubrica de modă în emisiunea Marinei Almășan, Ceaiul de la ora 5, și m-a prins și pe mine microbul televiziunii.
Maria Andrei: Iar eu mă foloseam de tot ce ofereați voi, doamnelor, ca redactor pe zona de lifestyle, lucrând pentru revistele „Cosmopolitan”, „Beau Monde”, „FHM”, „Auto Motor Sport”, „Mami”, „Femeia”, „Elle” Bulgaria, „Marie Claire” Ucraina etc., pe lângă proiectele din televiziune sau cele de producție TV.
Maria Andrei: „Am avut o ofertă să lucrez ca model în New York, pentru Sports Illustrated”
Te-ai gândit să pleci și tu, ca Venera?
Maria Andrei: Am avut o ofertă fantastică să lucrez ca model în New York și îmi propuneau niște titluri ca „Sports Illustrated”, de care eu nici nu auzisem atunci. Dar era un pic prea târziu pentru mine.
Dana Săvuică: Și eu am primit o ofertă de la un brand de costume de baie din L.A., dar la mine nu a fost problema de vârstă, ci de faptul că știam că în România eram cineva, eram și pe punctul de-a mă mărita și m-am gândit că ce să caut eu în L.A., unde nu mă știe nimeni? A fost teama și nesiguranța că nu era nimic ca acasă, că veneam din estul Europei și atunci am rămas aici.
Dana Săvuică: „Când eram model, am primit o ofertă de la un brand de costume de baie din L.A.”
Cum e văzută frumusețea în Franța, unde femeile nu sunt atât de preocupate de cum arată, ca româncele?
Venera Arapu: Noi suntem mai dornice să ne punem în valoare, ne fardăm mai mult, încercăm mai multe. Franțuzoaicele își vopsesc părul poate după 40-50 de ani, sunt mai discrete, poate și un pic mai nepăsătoare, în schimb sunt mai atente la siluetă și mănâncă salată o viață întreagă.
Dar și tu ai rămas la vechile dimensiuni.
Venera Arapu: M-a ajutat și gena, ce-i drept, și mi-a fost util pentru că așa mi-am probat singură creațiile și n-am avut niciodată nevoie de manechin.
Romanița Iovan: Dar ai făcut și 2 copii!
Venera Arapu: Da, așa este. Clea are acum 18 ani, este foarte muncitoare și ambițioasă și face Medicina – ceea ce ar fi vrut tata să fac eu, iar Matei are 28 de ani și a făcut Drept Internațional la Sorbona.
Dana Săvuică: Asta e ca tatăl meu, care-și dorea ca ori eu, ori sora mea să facem o carieră în diplomație, dar nu am făcut niciuna - doar eu am folosit lecțiile de etichetă de la el pentru a lansa un curs online pe platforma EdukiwiSchool. În schimb, fiica mea, Julie, a terminat Facultatea de Științe Politice, a plecat și cu bursă în Anglia, iar acum a intrat în domeniul relațiilor internaționale și a avut tot felul de proiecte care au dus-o la Bruxelles. Ca e o realizare, a fost leaderul echipei de la Ministerul Mediului la Bruxelles și a luat cuvântul în plen acolo în perioada în care România a deținut președinția Uniunii Europene.
Fiul Romaniței a luat-o, însă, și pe drumul ei.
Romanița Iovan: Nu a luat numai drumul meu, dar da, l-am încurajat pe Albert în orice etapă din viața lui, fie că a fost vorba de înot, de schi, de surf sau de pasiunea pentru mașini. Mi-am dat seama că are în ADN adrenalina de la tatăl lui, Adrian, și n-am putut să-i refuz nimic, decât să sară cu parașuta. I-am spus că poate să facă asta când va avea 18 ani, în speranța că până atunci o să-i treacă. Cu condusul, a început pe un simulator în pandemie, pe urmă pe circuit la Titi Aur, apoi cu licență de pilot pe macadam și acum cu o mașină prototip în stil Formula 1, care prinde 215 km/h pe asfalt.
Și când a virat spre modă?
Romanița Iovan: Mi-a spus că a visat într-o noapte și că s-a trezit brusc, la 3 dimineața, cu ideea de a-și face un brand. S-a gândit la denumire, după care și-a făcut sigla Blanco Air – Blanco este alb în spaniolă, iar Air este anagrama de la Adrian Iovan Romanița, Air însemnând și aer. După care, pentru că nu-și găsea hanorace așa cum își dorea, cu gluga aia uriașă, care să nu tragă de umeri când o pui pe cap, a făcut un research și niște schițe și, după un an și jumătate, a lansat linia de haine sport.
Tu vii cu corecturile?
Romanița Iovan: Nu vin cu nicio corectură, n-aș schimba nimic și sunt foarte mândră de el. Singura mea temere e ca el să nu abandoneze, pentru un hobby în fashion, drumul pe care la început acum trei ani în automobilism, pentru că a construit o mașină electrică la școală, a testat-o pe lacurile înghețate din Laponia și are și reușite în Campionatul Național de Automobilism.
Copiii tăi, Maria, sunt cei mai mari.
Maria Andrei: (zâmbește) Da, băieții lui Paul, din Québec, sunt ca și ai mei, chiar dacă din altă mamă. Au amândoi peste 30 de ani. Phillippe este inginer chimist, dar acum și-a luat un an sabatic și este instructor de scufundări într-un resort din Maldive. Iar Olivier este actor, a făcut parte din Cirque du Soleil, dar nu ca acrobat – el terminând Management și Finanțe în Canada. A călătorit foarte mult, vorbește cinci limbi străine și are o personalitate fantastică.
Care este acum stilul vostru de viață și ce ați câștigat în urma carierei în modă?
Romanița Iovan: Stilul meu de viață este axat pe sănătate, independență, bucurie. Și, după ce mi-am oferit timpul de la 26 de ani modei și de la 42 de ani și lui Albert, vreau să văd lumea și mi-aș dori să călătoresc și cu Dana.
Dana Săvuică: Normal! Am muncit toate o viață întreagă ca să ne permitem acum luxul de-a călători și de-a ne face viața cum vrem.
Venera Arapu: Pentru mine, timpul este în continuare insuficient. Nu pot spune că am reușit să încetinesc ritmul așa cum îmi doresc, pentru că există uneori perioade în care viața ne solicită și în altă parte. Eu, de exemplu, am avut-o pe mama care a suferit de Alzheimer și pe fratele meu care s-a dus și el după o lungă suferință, iar ceea ce am trăit m-a făcut să devin foarte responsabilă cu timpul meu. Îmi doresc să fac cât mai mult din toate lucrurile care-mi fac plăcere. Am încă dorința de-a face lucruri noi, puțin în altă direcție, dar tot în sfera artistică – am început să pictez și îmi doresc ca la anul să am prima mea expoziție. Și mă bucură să văd că suntem toate echilibrate, mulțumite, sănătoase, optimiste, zâmbitoare. Suntem toate realizate, independente și fără regrete.
Romanița Iovan: Da, cred că fiecare avem câte o mulțumire și nu ar trebui să ne pară rău de nimic, pentru că, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva, fie și rău, n-am fi fost noi cele de acum.
Maria Andrei: Toate experiențele ne-au adus aici. Totul e o lecție, important e s-o înveți!
FOTO: Sorin Stana; make-up: Catrinel Stoian, Iolanda Humă; hairstyle: Cristina Șuvăgău, Emanuela Luca; vestimentație Romanitza Fashion House, Blanco Air, Venera Arapu.
