Exclusiv! Simona Țăranu, despre încercările prin care a trecut: „A fost momentul care m-a schimbat”

A trecut prin multe încercări, dar nu a abandonat niciodată lupta!

Simona Țăranu a vorbit cu Ok! despre sărbători, frumoasa familie pe care o are și momentul în care s-a luptat cu depresia. Iată ce spune senzuala prezentatoare de la Digi 24 despre viața de după pandemie!

Ok!: Simona, ce planuri pentru sărbători ai? Vorbim și de o vacanță?

Simona Țăranu: Sărbătorile sunt pentru și despre familie. Așa că, și în acest an voi rămâne acasă de Crăciun și Revelion. Nu îmi permite timpul să ajung la Piatra Neamț, însă îmi aștept părinții la București. Am pregătit casa de sărbătoare de la începutul lunii decembrie, pentru a mă bucura de atmosfera de Crăciun cât mai mult posibil. În ianuarie cu siguranță vom pleca într-o vacanță, așa că strâng toate decorațiunile de la începutul anului, pentru a avea timp de bagaje și organizarea excursiei. Va exista și o vacanță, dar nu de Sărbători. Preferăm prima lună din an, când prețurile sunt mai mici, aeroporturile mai puțin aglomerate, iar cursele fără întârzieri.

Ce îți dorești de la Moș Crăciun?

Simona Țăranu: Să continui în aceeași notă și la anul. Să fiu optimistă, plină de viață și să am parte de oameni frumoși alături de care să clădim proiecte minunate. Familia să fie sănătoasă și să trăim prezentul. Iar dacă mă întrebi de cadouri materiale … Nu îmi lipsește nimic, însă a venit momentul să schimbăm mașina. Anul viitor sigur vom cumpăra alta. Dar, nefiind o urgență, această achiziție nu va avea loc în perioada următoare.

Acum prezinți știrile din sport la DIGI. În viitor, te vezi prezentând aici și un alt gen de emisiune?

Simona Țăranu: Îmi place tare mult activitatea pe care o am, pentru că nu mă plictisesc. Știrile sunt în direct, iar live-ul îți dă o adrenalină pe care nu știu în ce alt job aș putea să o regăsesc. M-am gândit și la divertisment, pentru că nu mă caracterizeză o emisiune sobră cu un desfășurător rigid. Însă mi-aș dori să fie tot în direct. Îmi place și emisiunea pe care o prezint o dată pe lună, Scenă Deschisă, de la Digi24, și chiar dacă înregistrăm din timp fiecare ediție, pregătirea ei mă captivează. Culegem povești care merită duse mai departe.

S-a întâmplat să primești invitații la cafea de la fotbaliști?

Simona Țăranu: Doar de la colegii fotbaliști de la DIGI, pentru că formăm un grup unit și frumos, ne-am împrietenit, discutăm deschis, ne respectăm și avem subiecte comune. Invitații cu o altă conotație nu am primit. Din moment ce se știe că sunt căsătorită, interacționez cu multe persoane din mediul fotbalistic, și nu numai, ar fi deplasat să insiste într-o asemenea direcție.

Unde ai călătorit recent și ce te-a impresionat?

Simona Țăranu: Anul acesta am călătorit mai mult prin țară, pentru că am fost angrenată în diverse proiecte. Am prezentat evenimente private, iar acest gen de activitate mă apropie foarte mult de oameni. Am fost pentru câteva zile la Sovata, în luna decembrie. O stațiune pe care am descoperit-o abia acum. Și, deși infrastructura nu este cea mai potrivită, cu siguranță stațiunea este o alternativă la celebra Valea Prahovei. În luna august am fost, din nou, în Italia, în Portofino, iar în ianuarie în Bahamas (un loc care nu dezamăgește niciodată).

→

Imaginea 1/5: simona taranu

Cum a fost acest an pentru tine? Au existat și momente grele?

Simona Țăranu: A fost un an tare blând și bun cu mine. Chiar darnic. Încep cu ce a fost mai rău și stresant. Cățelul meu a avut diverse probleme de sănătate, pe care le-a depășit cu bine, datorită unui medic veterinar tare pregătit și dedicat. S-a întâmplat pe final de an și s-a întins pe parcursul a câteva săptămâni, dar și-a revenit complet. Ba o răceală, ba pancreasul, și iar o răceală. Sunt recunoscătoare că „răul” a fost reprezentat doar de acest incident.

Însă, prefer să contorizez momentele frumoase. Am avut multe proiecte deosebite. Prezint și evenimente private și am rămas surprinsă câți telespectatori Digi Sport ne urmăresc și admiră. Chiar dacă nu erau evenimente care au legătură cu lumea sportului, întrebările despre sportivi, echipe, știri, erau inevitabile. Sunt recunoscătoare că mă identific cu acest domeniu atât de efervescent. Practic, este un bun liant, punct comun cu cei care mă privesc.

Și în plan personal lucrurile merg din ce în ce mai bine. Sănătatea este prețioasă și am făcut pași pentru a o menține. Activitatea fizică este nelipsită din rutina săptămânală, am redus considerabil zahărul și carbohidrații și sunt foarte atentă la cantitatea porțiilor de mâncare.

Ce te-a dezamăgit în ultimii ani în România?

Simona Țăranu: Corupția și faptul că batem pasul pe loc. La infrastructură, învățământ și sistemul medical. În ultimii doi ani, din cauza afecțiunii glandei tiroide cu care m-am confruntat, am fost nevoită să iau contact foarte des cu sistemul medical. Medici foarte buni, pregătiți, dedicați, dar ajungi de multe ori la spitale private, doar pentru a beneficia de condiții de tratament ca în spitalele din străinătate. Cu aparatură modernă și curățenie - pentru a nu pleca acasă și cu bacterii care ți-ar pune viața în pericol. Infrastructura lasă de dorit. M-aș fi întors mai des acasă, la Piatra Neamț, dacă ar fi existat o șosea de mare viteză. De asemenea, și zona de nord a României ar fi fost mult mai exploatată și vizitată de către turiști.

În ultimii doi ani m-am implicat în diverse campanii legate de șansa copiilor la educație. Lumea în care evoluez eu și lumea în care pot trăi unii copii nu au nimic în comun. Este o discrepanță majoră. În acest secol sunt copii care nu au minimum necesar pentru a merge la școală. Și nu mă refer la tabletă și la telefon mobil. Ci la o geacă, o căciulă, un ghiozdan. Își fac temele la lumina lumânării și mănâncă atunci când își aduc aminte. Nici în poveștile despre copilăria bunicilor mei, de pe vremea războiului, nu am auzit astfel de situații.

Și este și mai trist când observi indiferența celor care ne conduc și iau decizii. Nu se alocă fonduri pentru aceste generații, în care ne punem speranțe, și credem că vor aduce schimbarea României.

De-a lungul timpului, s-a întâmplat vreodată să nu ai bani de Sărbători, să îți dorești să faci un cadou, dar să nu poți face asta?

Simona Țăranu: Mereu am fost o persoană extrem de calculată. Nu m-au luat sărbătorile prin surprindere și, chiar dacă nu erau cadouri impunătoare, căutam ceva pentru bugetul de care dispuneam. Perioada facultății a fost una limitată financiar. Bucureștiul era destul de scump pentru salariile din Piatra Neamț, iar părinții făceau sacrificii pentru a mă întreține la studii. Dar, chiar și așa, mă întorceam acasă cu câte o atenție pentru fiecare. Pentru că și familia a fost tare darnică cu mine și nu am dus lipsă de nimic. Chiar și în copilărie, din banii de la colindat cumpăram, împreună cu sora mea, la sfârșitul zilei, câte o atenție pentru părinți. Observam că Moș Crăciun îi cam neglija și preluam noi misiunea. 

Iar, astăzi, niciun membru al familiei nu este uitat, neglijat, și își primește darul. Nu cred că cei apropiați duc lipsă de ceva anume, însă contează să se simtă apreciați.

Îmi spuneai în interviul trecut că ai probleme cu tiroida. Ai reușit să le depășești?

Simona Țăranu: După doi ani de tratament continuu, acum trei luni am întrerupt administrarea pastilelor, la îndrumarea medicului. Mi-am schimbat stilul de viață, punând accent pe sport, zahăr și carbohidrați cât mai rar, și în cantități reduse. Merg la analize frecvent și încerc să evit stresul și situațiile care mă epuizează. Fiind o boală autoimună, nu se vindecă niciodată, însă pentru mine este o bucurie faptul că am renunțat la tratament și organismul luptă.

Multe cupluri s-au destrămat în timpul pandemiei. Voi cum ați reușit să treceți peste momentele grele?

Simona Țăranu: Comunicarea este cheia. Dacă două persoane au țel comun, singura soluție este să transmită atât lucrurile cu care nu se simt confortabil, cât și părțile bune. Nu expunem doar ceea ce este negativ și dureros, ci am învățat să punem accent și pe părțile pozitive. Plecăm de la premisa că nimeni nu este perfect și, dacă ne dorim să construim împreună, trebuie să vedem ce anume ne leagă și dacă merită să mergem pe același drum. Atunci când trecem printr-o perioadă mai dificilă sau nu ne mai regăsim, suntem îngăduitori unul cu celălalt și căutăm soluții. Avem răbdare, venim cu idei pentru petrecerea timpului liber. Așadar, comunicăm foarte mult, petrecem timpul liber împreună, punem accent pe vacanță.

Cine cedează primul atunci când apar discuții?

Simona Țăranu: Dacă nu ne înțelegem, lăsăm câteva ore să se descarce tensiunea acumulată. Această scurtă pauză ne face să realizăm fie că reprezintă o imaturitate discuția dintre noi, fie ne oferă o privire de ansamblu asupra situației, care ne ajută să găsim variante. Din nou, apelăm la comunicare. Pentru noi, aceasta este soluția și, astfel, înțelegem mai bine ce s-a întâmplat sau cum să nu mai ajungem în această situație.

Cu ce te-a surprins soțul tău de curând?

Simona Țăranu: Cu dulciuri de Moș Nicolae și, deși mereu spune că al nostru cățel, Wish, are prea multe jucării, a cedat și i-a cumpărat din proprie inițiativă o nouă jucărie. Și a venit cu variante pentru vacanța din ianuarie. 

Te-ai luptat vreodată cu depresia?

Simona Țăranu: Da. Când l-am pierdut pe bunicul meu. Am fost la psiholog, însă m-au ajutat mai mult familia și serviciul. Sprijinul lor, faptul că am fost în vacanțe și mi-am ocupat timpul, am învățat să mă obișnuiesc cu pierderea, să o conștientizez și să nu mă las atrasă de ea. E foarte important să ai pe cineva alături, care te scoate din stare. Să nu te lase să te afunzi.

Aș vrea să ne istorisești o întâmplare care ți-a schimbat viața, dar pe care nu a auzit-o nimeni până astăzi.

Simona Țăranu: Primii 2-3 ani în televiziune au fost foarte grei. Și m-am dedicat complet acestui serviciu. M-am pus pe primul loc și am neglijat profund familia. Contam doar eu. Eu și nemulțumirile mele. Într-o zi am primit un telefon de la părinți cum că bunicul meu a făcut infarct și este în elicopterul Smurd spre un spital din Iași. Au reușit să îl resusciteze, însă medicii ne-au avertizat să ne pregătim pentru ce este mai rău. Dacă supraviețuiește, nu va fi la fel de lucid ca înainte. A fost momentul în care am realizat că este cazul să mă pun pe locul 2, 3, 4. Cei care m-au sprijinit și îndrumat aveau, la rândul lor, nevoie de mine și de atenția mea. A fost momentul care m-a schimbat și care m-a făcut să conștientizez cât de egoistă eram. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru fiecare lucru bun care mi se întâmplă, să pun accent pe partea plină a paharului, să fiu optimistă și să transmit asta. Să fiu și eu sprijin pentru cei din jur. Să ascult, să am răbdare, să eman bucurie. Mi-am învățat lecția, Dumnezeu a lucrat din nou și bunicul meu și-a revenit complet. Medicii au fost uluiți, iar el a reușit chiar să se întoarcă în Biserică și să slujească în continuare, deși era trecut de vârsta de 70 de ani. Uite, o altă minune.

Cea mai mare boacană făcută în copilărie, de Sărbători?

Simona Țăranu: Am fost un copil cuminte. Nu îmi amintesc să fi făcut boacăne de sărbători. Mai mult în vacanța de vară, atunci când eram la bunici. Tata era foarte sever și nu îndrăzneam să facem năzbâtii. Aș nominaliza certurile interminabile cu sora mea, mai mare cu 3 ani, și faptul că ne dădeam bine pe lângă mama să ne spună ce cadouri ne aduce Moș Crăciun. De multe ori, ea ne dădea indicii, pentru că nu putea rezista lingușelilor noastre.

Cum erau Sărbătorile în copilărie?

Simona Țăranu: Crăciunul era sărbătoarea noastră preferată (și aici o includ și pe sora mea). În fiecare an scriam Moșului, mergeam la colindat și împodobeam bradul în Ajun. Părinții pregăteau în amănunt această sărbătoare presărată cu surprize și emoții.

Ce îți dorești și nu s-a întâmplat până acum?

Simona Țăranu: Sunt recunoscătoare pentru tot și toate. Am ajuns să vorbesc precum bunica mea: „Sănătate să fie!”. Dar atunci când ești bine, când familia e în siguranță, simți că le ai pe toate. Poate un copil, dar nu am făcut un obiectiv din asta.