EXCLUSIV Tily Niculae, despre cum e să devii mămică în timpul pandemiei: "Am fost daună totală după această încercare"
În urmă cu două săptămâni, actriţa din "La Bloc" aducea pe lume al doilea copil al său, cu emoţiile inerente acestei perioade dificile.
După îndelungi aşteptări, Tily Niculae a devenit mămică pentru a doua oară, fiica ei, Sofia, primind, în sfârşit, frăţiorul mult dorit. Pe 26 martie, actriţa a născut într-o clinică privată, după ce a fost nevoită să schimbe în ultimul moment maternitatea pe care o alesese din cauza condiţiilor nesigure generate de această criză a coronavirusului. Iată prin ce emoţii a trecut şi cum se descurcă acum cu micuţul Radu Teodor, în timp ce fiica ei, Sofia, a fost trimisă să stea la bunicii materni.
OK!: Eşti mămica unui băieţel sănătos, născut pe timpul pandemiei. Tily Niculae: Da, sunt şi mămica unui băieţel, pe lângă faptul că sunt mămica Sofiei. Sunt mămică de doi copii şi sunt extrem de fericită. A fost şi este o perioadă foarte dubioasă, numai că încerc să văd partea plină a paharului şi anume că, uite, acum, în timp ce-ţi vorbesc, am un bebeluş care e dincolo, la el în cameră, şi plânge şi căruia îi merge tare bine, ia în greutate, suge, doarme, face chestii bebeluşeşti.
În maternitate, am încercat să fiu cât mai autonomă cu putinţă, în sensul că să am un contact minim cu personalul medical. M-am ridicat şi m-am ocupat de Radu, mi-am făcut toaleta, igiena zilnică ş.a.m.d. şi de-abia aşteptam să ne externeze, ca să fim în sânul familiei.
Cred că m-a menţinut faptul că urma să aduc pe lume un bebeluş şi nu voiam să amestec lucrurile, adică bucuria venirii pe lume a acestui bebeluş mult dorit cu ceea ce se întâmplă în lume, cu realitatea pe care noi toţi o trăim, şi faptul că acasă mă aştepta o fetiţă cu ochi albaştri care a stat după mine 280 de zile să îmi revin, să pot s-o îmbrăţişez şi să-şi ţină frăţiorul în braţe. Cred că asta a fost forţa mea psihică în această perioadă.
Sofi nu este nici acum acasă lângă Radu pentru că, la două zile după ce am venit de la maternitate, a început să tuşească şi să acuze dureri de cap şi să-i curgă nasul. Aşa că am trimis-o la părinţii mei ca să poată să aibă grijă de ea, să vedem ce se întâmplă şi să putem fi separaţi ea de bebeluş, eu de Radu, eu de ea – fiindcă eram şi eu cu imunitatea destul de şubrezită şi, cum nu ai unde să te duci pentru niciun consult, am preferat să fim mai precauţi şi să ne luăm aceste măsuri de minimă siguranţă. Dar cât de curând ne vom reîntâlni, fiindcă ea este extrem de răsfăţată acolo şi evident că nu vrea să vină acasă, pentru că mami nu se culcă la 11.00 sau la 12.00 noaptea şi este întotdeauna mult mai bine la bunici.
Este tare frumos să ai un bebeluş în casă, chiar şi în perioada asta! Mă bucur enorm că de data aceasta trăiesc extrem de conştient şi de prezent această poveste de bebeluşeală, că am suportul şi sprijinul soţului meu, că sunt cu moralul foarte bine datorită familiei mele care mereu mă sună, se interesează despre starea mea, cum sunt, că le pare rău că nu mă pot ajuta… Şi contează foarte mult, chiar dacă nu putem fi împreună!
Eu mă refac, zic eu, destul de bine. Da, am spus într-o postare că sunt „daună totală” după această încercare din cauza faptului că organismul meu a suferit un şoc post-traumatic, în sensul că am început să am frisoane şi nu mi-am dat seama dacă erau emoţiile care fuseseră somatizate, pur şi simplu şocul naşterii în contextul actual sau oboseala care era acumulată dinaintea naşterii – pentru că eu de 8 săptămâni nu mai dormeam nopţile şi nici ziua nu reuşeam să mă odihnesc din cauza sarcinii foarte mari. Important este că acum lucrurile acestea sunt de domeniul trecutului, că totul se termină cu bine dacă rămâi pozitiv şi în linişte şi eu zic că mă refac foarte bine. Sunt fericită, foarte fericită!
Psoriazisul, la nici 14 zile, dă semne că ar vrea să reapară, dar cine îl lasă?
Lucrez mintal şi cu treaba asta şi îmi spun mereu: „Vai, ce piele frumoasă ai!”, pentru că în acest moment nu am nicio pată mare, nicio plagă mare, şi atunci îmi îmbrăţişez cu drag corpul.
Gravidelor care urmează să nască în această perioadă grea le-aş spune să meargă cu încredere, să aibă încredere în corpul lor şi în bebeluşul care va veni, să încerce să rămână cât mai liniştite, pentru că situaţia nu se va schimba de pe azi pe mâine, şi să aibă o igienă cât mai corespunzătoare în maternitatea în care vor naşte şi un contact minim pe cât se poate cu personalul medical, chiar dacă prezintă acel echipament de protecţie. Dacă pot fi autonome, să se ridice şi să aibă contact minim.
