EXLUSIV Adela Popescu: „După trei sarcini arăt așa pentru că Radu este preocupat de viață sănătoasă în general”
Cele mai frumoase veri sunt cele petrecute cu picioarele în iarbă. Iar Adela Popescu şi-a făcut un mic rai acasă, la Şuşani, care aduce aerul Toscanei pe dealurile copilăriei sale și care a devenit reședința oficială din această vară. Și un loc unde ea și Radu Vâlcan au privit și comentat un nou sezon exploziv al show-ului „Insula Iubirii” împreună cu rude și prieteni adunați la câte un grătar de seară.
Ne-am întâlnit într-una dintre cele mai toride zile ale acestei veri, la un cocktail party pe malul lacului Buftea, vizavi de vechile Studiouri Buftea de care o leagă atâtea amintiri din anii în care filma pentru producţiile de la Acasă TV. Să tot fie 20 de ani de-atunci, deşi nici silueta, nici chipul şi nici vibe-ul Adelei Popescu nu trădează că ar fi atâţia ani la mijloc. Între timp, însă, ea şi Radu Vâlcan au devenit soţ şi soţie şi, în deceniul petrecut împreună cu verigheta pe inelar, au devenit şi părinţii a trei băieţi: Alexandru, Andrei şi Adrian – toţi cu A de la Adela, dar şi de la armonia în care îşi trăiesc frumos şi intens viaţa.
OK!: Ar trebui să fie ilegal să se dea drumul pe stradă la mămici atât de sexy!
Adela Popescu: Copiii ne îngraşă, copiii ne slăbesc! (zâmbeşte)
Dar tu arăți așa după trei sarcini!
Adela Popescu: N-auzi că mă epuizează copiii? Viaţa e dură cu ei. (râde) Glumesc, pentru că pe lângă tot greul, este atât de multă fericire pe care ne-o aduc şi atât de mult sens pe care îl dau vieţii! Altfel, da, după trei sarcini arăt aşa pentru că Radu este preocupat de viaţă sănătoasă în general şi m-am dat şi eu după el. Dacă el face sport şi e preocupat de alimentaţia sănătoasă sunt obiceiuri pe care le-am împrumutat şi eu şi am învăţat care sunt combinaţiile corecte de alimente. Copiii au preluat şi ei – deşi la ei e mult mai simplu, că ce le dai aia mănâncă, plus că ei se joacă, aleargă toată ziua, deci consumă altfel. Dar clar arăt aşa şi datorită lui Radu.
Altfel ai trişa?
Adela Popescu: Şi încă cum! (zâmbeşte) Oricum, eu nu mănânc aşa cum mănâncă el. El mănâncă o singură masă pe zi, apoi în fiecare zi a vieţii lui, indiferent unde ar fi, aleargă timp de o oră. Eu nu sunt aşa. Uite, acum abia aştept să pot mânca în linişte o îngheţată, una de mango poate, oricum ceva răcoritor, care să facă temperaturile astea mai suportabile.
Ce-i drept, avem o vreme toridă între două uragane, de zici că ne-am mutat la tropice.
Adela Popescu: Chiar că aşa pare!
Dar tu şi Radu păreţi obişnuiţi cu vremea asta, pentru că voi plecaţi des în zona Asiei.
Adela Popescu: Da, dar pe-acolo să ştii că nu prea am prins vreme ca aici. O singură dată am prins un uragan puternic, uraganul Fiona, când eram în Republica Dominicană şi a fost terifiant, deşi pentru copii e o amintire extraordinară, lor le-a plăcut la nebunie.
Tu ai 3 băieţi şi acum lucrurile sunt puţin mai simple, că înainte un copil era la creşă, altul la grădiniţă şi altul la şcoală. Cum manageriezi situaţia?
Adela Popescu: Din toamnă, o să am doi şcolari şi un copil la grădiniţă. Cumva, m-am descurcat. Momentele cheie dintr-o zi sunt: dimineaţa până pleacă la şcoală sau la grădiniţă şi seara când îi culc. Nu ştiu cum am reuşit, dar e pace dimineaţa de cele mai multe ori, dar asta pentru că le-am impus nişte reguli: primul lucru când se trezesc e să se îmbrace. Adică nu-i las să intre în modul de joacă, pentru că după aceea nu mai vor să se îmbrace. În schimb, dacă apuc să-i îmbrac cât sunt mai mult adormiţi, după aceea mănâncă şi, dacă ne mai rămâne timp, atunci se mai și joacă. Şi cumva chestia asta repetată în fiecare zi, puţin ca la armată, devine un reflex. Eu nu-mi permit să fiu indulgentă, pentru că noi trebuie să plecăm din casă în acelaşi timp, aşa că trebuie să fie toţi gata, la linie. Asta înseamnă trezit mai devreme, făcut ceva de mâncare…
Vă treziţi devreme amândoi sau mai mult tu?
Adela Popescu: Mai mult Radu. (zâmbeşte) Dar facem echipă bună.
„Deşi ar trebui să-mi doresc roluri importante, aş fi fost prea mult timp plecată”
Faceţi echipă de-o viaţă. Şi pentru că suntem lângă lacul Buftea şi vedem în zare Studiourile Buftea, cam câţi ani ai petrecut acolo?
Adela Popescu: Vreo 20. Chiar azi i-am spus unei prietene: „Scuză-mă că nu ţi-am răspuns când m-ai sunat, dar dormeam“ şi era ora 11:00. Şi-mi spune: „Mamă, nu vă mai suport pe astea care dormiţi mult dimineaţa“. La care eu i-am spus: „Măi, când tu erai la petreceri, că erai adolescentă, sau la club, prin liceu, eu mă trezeam dimineaţa şi veneam să muncesc aici“. Deci acum sunt în pauză, de zici că sunt la pensie.
Şi-ţi place?
Adela Popescu: Rău de tot, ador, savurez! Au început să mă întrebe oamenii dacă nu mă plictisesc. Vezi tu, chiar şi chestia asta îmi provoacă un fel de „stres“, dar eu nu mă simt vinovată deloc. (zâmbeşte) Deci eu pregătesc copiii, îi urc la Radu în maşină şi deseori mă întorc şi mă culc.
Cum ar fi să sune acum telefonul şi să ţi se spună: „Adela, avem un rol pentru tine într-un serial!“?
Adela Popescu: A sunat!
Şi?
Adela Popescu: Şi am zis „Nu“. Am refuzat pentru că era un rol foarte important şi, culmea, deşi ar trebui să-mi doresc roluri importante, aş fi fost prea mult timp plecată de acasă şi nu mai pot să fac asta.
Să nu-mi spui că era fix pentru serialul „Adela”!
Adela Popescu: Eh… au fost pentru toate. (râde)
Ce n-ai refuza, totuşi?
Adela Popescu: Ce n-aş refuza? De felul meu, eu sunt foarte muncitoare. Și acum muncesc. Uite, ieri am avut o zi întreagă de filmări, dar pentru proiectele mele punctuale, din online. Ai văzut cât de sinceră sunt în online?
Da şi tocmai asta pare să fie cheia succesului tău, faptul că ai fost mereu firească, fără pretenţii exagerate.
Adela Popescu: Pentru că mi-am dat seama că doar aşa mă pot împrieteni cu online-ul fără să-mi creeze stres. Că dacă încerci să falsifici o imagine e greu să o întreţii, te oboseşte. Dacă vrei să pari altfel decât eşti, să arăţi altfel decât eşti, trebuie să fii mereu atent să livrezi fix aceeaşi imagine. Ori eu… m-au văzut oamenii în toate felurile, ce să se mai întâmple?
„Ne-am creat un loc splendid pentru noi şi pentru copii”
La un moment dat, am crezut că o să te pierdem în mediul rural şi că o să te muţi acolo. Te-a bătut gândul ăsta?
Adela Popescu: Nu, e prea departe, sunt două ore şi jumătate de mers până la Şuşani. Dacă era la distanţă de o oră de Bucureşti, lucrurile poate stăteau altfel. Şi Radu îmi spune că cel mai rău îi pare că e atât de departe casa. Că ne simţim atât de bine acolo, ne-am creat un loc splendid pentru noi şi pentru copii. Pe de altă parte, poate că ne simţim bine acolo şi pentru că ştim că nu putem să stăm tot timpul acolo. Ştii, e cumva componenta asta psihologică că trebuie să pleci la un moment dat şi că, atât cât stai, trebuie să te simţi cât mai bine. Aşa când ştii că locuieşti mereu acolo…
În ce stadiu sunteţi cu amenajările casei şi grădinii de la Şuşani?
Adela Popescu: Ce a fost musai s-a amenajat deja. Adică avem iarbă, câteva plante, sistem de irigaţie. Sigur că mai sunt de plantat lucruri (Radu vrea să-şi pună nişte plante aromatice), de făcut aleea de intrare, poarta, etc., dar trecem vara asta şi fără ele. (zâmbeşte) La interior avem paturi, canapea, televizor, băi funcţionale şi cam atat. Dar avem o terasă generoasă, pe care am transformat-o şi în bucătărie, şi în living, şi în loc de joacă şi de privit. Deci ne descurcăm. Urmează în câteva zile să vină şi mobila de bucătărie şi dulapurile. Am lucrat împreună cu arhitecta Crista Nedelcu şi echipa ei la acest vis împlinit pentru noi şi familia noastră şi fiecare zi din această vacanţă de vară ne confirmă că am făcut foarte bine.
Sincer, eu te percep mai curând ca pe Adela cu picioarele în iarbă sau în nisip, decât ca pe Adela pe tocuri.
Adela Popescu: Aşa este 100%! Eu tot anul mă gândesc la aceste momente.
Dar pe tocuri de câte ori te mai urci?
Adela Popescu: Din ce în ce mai rar. Îmi plac şi tocurile, dar viaţa e mai frumoasă în şlapi sau în tenişi.
„Plănuim în septembrie o vacanţă cu barca cu gaşca”
Şi cel mai frumos e să fii şi în vacanţă, chiar dacă vacanţa ta pare extinsă. Cum arată vara ta și a familiei tale?
Adela Popescu: Vacanţa cu trei copii nu prea e vacanţă, uneori e vacanţă când pleci de lângă ei. (zâmbeşte) Momentan suntem la ţară, încercăm să ne acomodăm cu viaţa de aici, cu timpul care trece mai greu, cu greierii, cu stelele pe cer, dar şi cu multă mâncare, nămol după ploaie şi treburile ce trebuie mereu aranjate într-o gospodărie la ţară.
Dar ați fost plecați și cu toată familia în Belek de ziua fiului vostru mai mare, Alexandru. Cum e să mergi acum cu părinții în vacanță?
Adela Popescu: Minunat! A fost prima oară când am plecat cu toţi bunicii într-un resort all inclusive din Turcia. Ne bucurăm că putem să ne oferim nouă şi lor vacanţe împreună. Toată viaţa am visat la asta. Iar copiii sunt înnebuniţi de plăcere când suntem cu toţii. Se simt în siguranţă, se simt iubiţi.
În ce destinații mai plănuiți să ajungeți? Sau pendulați între Vama Veche și Șușani?
Adela Popescu: Cam aşa. (zâmbeşte) Mai avem ieşiri de câteva zile, cum a fost cea cu prietenii noştri Irina şi Răzvan Fodor la Electric Castle, vreo două nunţi în familie – una a fratelui lui Radu, iar cealaltă a fiicei naşilor noştri. Dar până la finalul vacanţei de vară reşedinţa noastră e la ţară. Plănuim, însă, în septembrie o vacanţă cu barca cu gaşca.
Până atunci, toată lumea pare să se strângă în faţa televizoarelor când e difuzată Insula Iubirii. Voi vă uitaţi, comentați, faceţi un soi de Fierţi... la firul ierbii?
Adela Popescu: Nu ai idee! (râde) Ne uităm cu familia extinsă. Facem grătar, cartofi prăjiţi, salată de vară. Dar toate înainte de 20:30. Căci în timpul emisiunii nimeni nu scoate niciun sunet. Prima oră! Apoi încep pariurile şi dezbaterile.
Pentru că s-a întâmplat recent şi o tragedie, aş vrea să te întreb despre cazul Teodorei, fosta concurentă de la Insula Iubirii ucisă de un fost partener. Ai avut o strângere de inimă, o frică, o teamă?
Adela Popescu: Am avut toate stările posibile în perioada aceea. Adică ne-a impactat foarte tare, ca pe toţi ceilalţi. Şi nu doar pentru că avea o legătură cu emisiunea pe care o prezintă Radu, ci pur şi simplu ca eveniment. Dar da, cred că toţi am avut un sentiment de nesiguranţă sau de teamă în zilele acelea.
Ce gândeşti pentru băieţii tăi în momente de genul acesta?
Adela Popescu: Că ce bine că nu-i arăt! Fără să fac mare caz de asta, aşa simt că-i pot proteja mai bine. Copiii trebuie să-şi trăiască copilăria, nu să aibă temerile adulţilor.
FOTO: The Storyalist pentru Gopo, arhiva personală
